În data de 17 septembrie 2009, preşedintele Barack Obama a anunţat decizia SUA de a adopta o nouă abordare în ceea ce priveşte apărarea antirachetă în Europa. Acest plan se numeşte Abordarea Europeană Adaptivă în Etape sau EPAA. Preşedintele a declarat:
Pe scurt, noua arhitectură de apărare anti-rachetă din Europa va asigura o apărare mai bună, mai modernă şi mai timpurie a forţelor americane şi a aliaţilor SUA. Este mai amplă decât programul anterior. Ea presupune dislocarea de echipamente care şi-au dovedit eficienţa şi sunt rentabile; susţine şi consolidează angajamentul nostru de a proteja teritoriul SUA de ameninţările reprezentate de rachetele balistice cu rază lungă de acţiune; asigură şi sporeşte protecţia tuturor aliaţilor noştri membri NATO.
SUA au demonstrat progrese considerabile în punerea în practică a viziunii preşedintelui, care presupune patru etape:
- Etapa 1 (orizont de timp 2011) – răspunde ameninţărilor regionale cu rachete balistice îndreptate împotriva aliaţilor noştri europeni, a membrilor personalului dislocat şi a familiilor acestora prin amplasarea unui radar terestru de tip AN/TPY-2 şi dislocarea unor nave cu capacităţi Aegis de apărare împotriva rachetelor balistice, echipate cu sisteme de interceptare SM-3 Block IA care şi-au dovedit eficienţa. În martie 2011, SUA au anunţat trimiterea navei „USS Monterey” în Marea Mediterană pentru a începe desfăşurarea susţinută de nave cu capacităţi Aegis BMD în scopul susţinerii EPAA.
- Etapa 2 (orizont de timp 2015) – După efectuarea testelor adecvate, vom disloca o variantă superioară a sistemului de interceptare SM-3 (Block IB). Vom adăuga şi un amplasament pentru un sistem terestru SM-3 de interceptare al rachetelor balistice, pe care România a fost de acord să-l găzduiască, în scopul extinderii suprafeţei protejate de ameninţările cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune. Negocierile în vederea încheierii unui acord de utilizare a bazelor militare sunt deja în curs, iar SUA şi România au ales alegerea comună a unui amplasament în mai 2011.
- Etapa 3 (orizont de timp 2018) – După finalizarea amenajării şi a testării, vom disloca un sistem de interceptare SM-3 mai avansat (Block IIA) şi un al doilea amplasament pentru un terestru SM-3, pe care Polonia a acceptat în octombrie 2009 să-l găzduiască, pentru a contracara ameninţările cu rachete cu rază scurtă, medie şi intermediară de acţiune. În iulie 2010, SUA şi Polonia au semnat Protocolul de modificare a Acordului cu privire la apărarea împotriva rachetelor balistice din august 2008, pentru ca Polonia să poată găzdui un amplasament pentru un sistem terestru SM-3 de interceptare. În data de 22 aprilie 2011, preşedintele Poloniei, Bronislaw Komorovski a semnat legea de ratificare a acordului.
- Etapa 4 (orizont de timp 2020) – După finalizarea amenajării şi a testării, vom disloca un sistem de interceptare SM-3 Block IIB pentru a ne creşte capacitatea de a contracara rachetele cu rază medie şi intermediară de acţiune şi potenţialele ameninţări viitoare cu rachete balistice intercontinentale venite din Orientul Mijlociu şi îndreptate împotriva Statelor Unite.Unul dintre cele mai importante evenimente de la anunţul făcut de preşedintele Obama în 2009 a fost decizia NATO de la Summitul de la Lisabona, din noiembrie 2010, de a dezvolta un sistem de apărare antirachetă cu scopul de a proteja popoarele, teritoriul şi forţele statelor europene membre NATO de ameninţările crescânde reprezentate de proliferarea rachetelor balistice. De asemenea, NATO a fost de acord să-şi extindă capacităţile actuale de comandă, control şi comunicaţii ce ţin de apărarea antirachetă pentru a proteja popoarele, teritoriul şi forţele statelor europene membre NATO. La Lisabona, membrii alianţei au primit cu bucurie Abordarea Europeană Adaptivă în Etape (EPAA), considerând-o contribuţia SUA la arhitectura de apărare antirachetă a NATO,
dar şi contribuţiile altor membri ai alianţei.Angajamentul asumat în cadrul întâlnirii Consiliului NATO-Rusia din noiembrie 2010 ca NATO şi Rusia să analizeze oportunităţile de cooperare în domeniul apărării antirachetă a reprezentat un alt moment cheie. Cooperarea eficientă cu Rusia ar putea creşte eficienţa generală a sistemelor noastre teritoriale combinate de apărare antirachetă şi, în acelaşi timp, ar putea asigura securitate sporită Rusiei. Ca prim pas, NATO şi Rusia au căzut de acord asupra realizării unei evaluări comune a ameninţării cu rachete balistice şi asupra reluării de către Consiliul NATO-Rusia a cooperării în domeniul apărării antirachetă în teatre de operaţiuni. SUA şi Rusia continuă de asemenea discuţiile referitoare la apărarea antirachetă.
Pentru mai multe informaţii despre politica SUA referitoare la apărarea antirachetă, citiţi Ballistic Missile Defense Review (BMDR).
