Domnule rector, domnule vicerector, distinşi oaspeţi, doamnelor şi domnilor, prieteni,
Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţia de a participa la prima astfel de conferinţă care îşi propune să reunească reprezentanţi ai centrelor de inovaţie din întreaga ţară pentru a sprijini înfiinţarea unei asociaţii unite şi a participa ulterior la eforturile globale de a uni şi promova activităţile universităţilor care oferă educaţie despre aceste subiecte importante, credem noi: inovaţie şi antreprenoriat.
Nu cred că trebuie să vă conving pe dumneavoastră, cei prezenţi în această sală, de importanţa inovaţiei şi antreprenoriatului. În Statele Unite, credem foarte ferm că spiritul antreprenorial, abilitatea de a inova, atât a indivizilor, cât şi a instituţiilor, a companiilor, dar şi a organizaţiilor precum universităţi de stat sau private, sunt foarte, foarte importante nu doar pentru a aduce noi produse şi servicii pe piaţă, în faţa oamenilor, ci şi pentru a contribui la dinamismul, succesul şi dezvoltarea economiei americane. Desigur, nu doar Statele Unite beneficiază de pe urma antreprenoriatului şi a inovaţiei. Dacă vă uitaţi în toată lumea la ţările care în ultimele decenii au avut cea mai mare creştere economică şi a prosperităţii cetăţenilor lor, veţi vedea că antreprenoriatul şi inovaţia au constituit elemente fundamentale ale succesului lor.
Datorită acestui fapt, Statele Unite au lucrat cu alte ţări din lume pentru a încerca să propage nu doar principiile esenţiale, ci şi elementele de bază ale ecosistemului care sprijină inovaţia şi antreprenoriatul. O consecinţă a acestor eforturi este Summitul Global al Antreprenoriatului care are loc aproape în fiecare an. Văd persoane încuviinţând din cap fiindcă au participat la summit. Cea mai recentă ediţie a avut loc în Olanda. A fost găzduită de Olanda şi Statele Unite, iar ediţiile anterioare au avut loc în California, India sau în alte ţări.
Pentru a promova o economie inovatoare şi antreprenorială în România, Statele Unite, inclusiv Ambasada SUA au sprijinit mai multe iniţiative. De ce ar fi Statele Unite interesate de ecosistemul de antreprenoriat şi inovaţie din România? Pentru că suntem de părere că o societate care îmbrăţişează inovaţia şi antreprenoriatul generează o economie mai dinamică şi implicit mai multă prosperitate. Acestea sunt motivele pentru care sprijinim inovaţia şi antreprenoriatul în România: pentru că ne dorim o Românie mai bogată, mai prosperă, mai puternică; pentru că avem un Parteneriat Strategic atât de productiv şi constructiv cu România şi putem face atât de multe lucruri bune nu doar aici, în România, în Europa Centrală şi de Est, ci şi în spaţiul transatlantic şi la mare depărtare de România, datorită bogăţiei şi prosperităţii de care se bucură deja România; dacă România ar fi şi mai prosperă, aţi putea aduce mai multe resurse Parteneriatului nostru Strategic şi am putea face chiar mai multe lucruri bune în întreaga lume.
Unul dintre partenerii foarte importanţi pe care îi avem în această activitate este Fundaţia Româno-Americană şi mă bucur foarte mult că Preşedintele fundaţiei, Roxana Vitan, se află alături de noi şi va vorbi puţin mai târziu. Un alt bun prieten, Paul, care lucrează cu Fundaţia Româno-Americană se află de asemenea alături de noi. El a condus programul lansat de Fundaţie în urmă cu câţiva ani împreună cu un alt partener important al Ambasadei, Comisia Fulbright, de înfiinţare a unor burse comune care să le permită atât profesorilor universitari, cât şi administratorilor de universităţi să meargă la Universitatea Rochester din statul New York, în SUA, pentru a afla mai multe despre programele de succes de predare a antreprenoriatului la nivel universitar şi despre măsurile necesare pentru a administra cât mai bine aceste programe. Tocmai am încheiat al treilea an al acestui program de antreprenoriat comun. Marţi am fost prezent împreună cu domnul profesor Curaj la Comisia Fulbright, în Bucureşti, când Consiliul Comisiei a fost de acord să extindă programul pentru alţi trei ani, aşadar acest lucru s-a realizat şi oficial. În prezent există 24 de absolvenţi. Sperăm să avem un număr similar şi în anii următori, iar rezultatele acestei iniţiative ne-au depăşit cu mult aşteptările. De exemplu, absolvenţii programului, unii dintre ei prezenţi în această sală astăzi, şi-au asumat ei înşişi sarcina de a forma o asociaţie; nu doar un grup al foştilor participanţi, ci o asociaţie cu persoană juridică şi cu planuri de a aduce o structură mai formală cunoştinţelor acumulate ca rezultat al experienţei de la Rochester. De asemenea, ca asociaţie să poată obţine fonduri europene pe care să le investească aici, în România, tot pentru a sprijini educaţia antreprenorială, în domeniul inovaţiei, şi a contribui la dezvoltarea unui ecosistem în jurul acestor obiective.
Acesta este un lucru pe care nu l-am plănuit. O fost o evoluţie organică, dar am fost foarte încântaţi şi a fost un semnal foarte puternic al faptului că acest program funcţionează. Am încercat de asemenea să sprijinim foarte mult universităţi precum Ovidius, din Constanţa, de la care atât administratori, cât şi profesori au participat la program, să le sprijim acestora activitatea după întoarcerea în ţară. Am discutat cu rectorul şi cu vicerectorul şi am fost inspirat de planurile pe care le au aici la universitate de a extinde centrul de inovaţie, dar şi de a transforma biroul de transfer de tehnologie într-un centru instituţional, cu personal dedicat, profesori, studenţi şi clădiri, pentru a asigura includerea fermă a acestor programe în activitatea universităţii de aici, din Constanţa. Şi am văzut planuri de o ambiţie similară în alte universităţi din România.
Un alt program pe care Statele Unite sunt pe cale să-l sprijine are legătură cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă (National Science Foundation). Ei au un program la care lucrează de ceva timp, numit Innovation Corps, prin care trimit profesori şi alţi experţi din domeniu la universităţi şi colegii din America, iar apoi în alte ţări pentru a sprijini dezvoltarea ecosistemelor necesare pentru sprijinirea inovaţiei, a analiza măsurile asociate transferului de tehnologie de la universităţi private sau de stat, în economie, aşadar utilizarea tehnologiei vandabile, dezvoltată în şcoli şi asigurarea infrastructurii juridice necesare pentru a o muta legal într-un mediu în care poate fi comercializată, iar apoi dezvoltată pentru utilizare ca bun sau produs de către întreaga populaţie. Este un lucru realizat cu mare succes în Statele Unite. S-a realizat prin eforturi susţinute încă din anii 1970-1980, când infrastructura juridică, legile SUA au fost modificate pentru a facilita colaborarea dintre universităţi şi sectorul privat. Există unele efecte foarte faimoase ale acestei infrastructuri organizaţionale sau juridice care există în Statele Unite: Hewlett-Packard şi Google. Fondatorii acelor două companii renumite în întreaga lume au început ca studenţi la universitatea Stanford şi pentru că exista infrastructura juridică, ei au putut să-şi prezinte ideile şi proprietatea intelectuală investitorilor privaţi. Şi universitatea a beneficiat de pe urma acestor investiţii şi a veniturilor obţinute din produsele şi serviciile dezvoltate ulterior.
Acestea sunt exemple foarte cunoscute. Există şi altele. Probabil unul mai puţin cunoscut a început la Universitatea Florida. Creatorul unui medicament care a devenit foarte eficient şi utilizat pe scară largă în lupta împotriva cancerului la sân a fost un inginer de la universitate. El a creat acest tratament. Datorită infrastructurii juridice existente, lucrând la universitate, el a putut să obţină resurse şi investiţii private în produs, care a devenit foarte cunoscut şi utilizat. Drept urmare, universitatea din Florida a obţinut beneficii financiare enorme, precum şi venituri de sute de milioane de dolari.
În această primăvară am participat împreună cu Roxana, Paul şi colegi ai mei din Ambasadă la o conferinţă. Reprezentanţi ai Innovation Corps (I-Corps) de la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă au venit şi ei, spre surpriza şi încântarea noastră. Vizitaseră Universitatea Babes-Bolyai de la Cluj. Se aflau la Bucureşti şi am dezvoltat un parteneriat spontan cu ei. Aşa cum am menţionat, membrii Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă vor reveni în România în cursul acestui an pentru o conferinţă dedicată acestui element, transferul de tehnologie, discutat şi anterior în România. Îmi amintesc că în 2016, împreună cu Dr. Curaj şi alte persoane, Ambasada Olandei şi Ambasada Statelor Unite ale Americii au găzduit o conferinţă la Bucureşti şi Cluj pe această temă. Probabil el nu este necesar pentru ca în România să existe inovaţie, dat pentru ca ecosistemul să fie suficient de adecvat pentru a sprijini inovaţie pe termen lung. Acest tip de infrastructură juridică va fi foarte binevenit în aici, la fel ca în Statele Unite şi în alte ţări.
Acestea fiind spuse, doresc să îi felicit încă o dată pe organizatorii conferinţei, pe participanţi, pentru activitatea extraordinară pe care o desfăşuraţi pentru a instituţionaliza educaţia pe teme de antreprenoriat şi inovaţie aici, în România, şi vă doresc mult succes.
