Bună dimineața. Vă mulțumesc tuturor pentru invitația de a vă fi alături astăzi și regret că nu pot fi prezent fizic.
Pentru mine, este o onoare, un privilegiu să reprezint Statele Unite la numeroase evenimente, inclusiv cu această ocazie sobră și solemnă.
Știu că împărtășiți acest caracter solemn. „A preda teme care țin de Holocaust și de drepturile omului” reprezintă o misiune incredibilă. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie importanța educării elevilor și studenților cu privire la evenimentele petrecute în secolul trecut. Vă mulțumesc pentru că v-ați însușit această obligație și să știți că, pe măsură ce vă începeți misiunea, vă bucurați de aprecierea mea, a nenumărați americani și a partenerilor noștri. A preda despre Shoah/Holocaust este astăzi la fel de important ca întotdeauna, ba poate chiar mai important, având în vedere că zilnic pierdem din vocile supraviețuitorilor care ne dau informații. Prin însăși existența lor ne reamintesc atât profunzimea degradării umane, cât și spiritul de nestăpânit și voința de a trăi în ciuda lipsei de umanitate a celorlalți.
De curând am fost la Iași. Am mers pentru a aduce omagiu, din partea mea și a națiunii mele, nevinovaților care au fost uciși în îngrozitorul pogrom dezlănțuit în acest oraș în urmă cu optzeci de ani. Gândindu-mă la acest episod absolut îngrozitor -și, din nefericire, nu unic – în istorie, mi-am amintit de vorbele ilustrului jurist american de origine poloneză, Raphael Lemkin, cel care a consacrat termenul „genocid”. A scris despre tendința noastră de a simplifica genocidul și atrocitățile în masă. Din păcate, avea dreptate.
Observăm această tendință și în ziua de astăzi… negarea, aruncarea vinei de la unii la alții și dezbaterile cu privire la încadrarea unei atrocități în definiția genocidului. Însă nimic din ceea ce ține de această crimă nu este simplu. Pe cât de complexă, pe atât de perfidă este această crimă, sistematică și adânc înrădăcinată în ignoranța istorică. Genocidul nu a fost un blestem aruncat asupra umanității de o singură națiune. Istoricul acestei crime datează cu mult înaintea momentului la care și-a primit denumirea. Simplificarea sa înseamnă să facem un deserviciu imens victimelor acestui rău. Trebuie să privim dincolo de 1941. În lipsa contextului pogromurilor care au făcut prăpăd în această zonă în anii 1760 sau la începutul secolului al XIX-lea, ar mai fi fost oare posibile aceste crime mai moderne? Trebuie să înțelegem, să fim vigilenți și să facem tot ceea ce ne stă în putere, ca oameni, să spunem cu foarte mare seriozitate „să nu se mai întâmple vreodată”.
Tocmai de aceea cursurile de acest fel sunt esențiale pentru noi toți și pentru ceea ce facem. Sunt extrem de mândru de parteneriatul nostru cu Institutul „Elie Wiesel” și cu alte părți interesate de informarea despre Holocaust și creșterea toleranței. Însă cei care mă ascultați astăzi sunteți profesori; noi niciodată nu vom putea să ajungem direct la acele nenumărate vieți la formarea cărora contribuiți prin educație. Tuturor, vă revine rolul de a împărtăși înțelepciunea globală și punctele de vedere individuale pe care le veți dobândi prin participarea la acest curs și prin colaborarea cu entități precum Institutul „Olga Lengyel”. Astfel, ne asigurăm că lecțiile din trecutul recent nu sunt pierdute pentru totdeauna. Cum vom putea cunoaște deprecierea și dezumanizarea sistemică a celor din jur dacă nu știm care sunt semnele și indiciile?
Vă mulțumesc pentru ceea ce faceți, mulțumesc Institutului „Olga Lengyel”, Institutului „Elie Wiesel” și tuturor celor care fac eforturi pentru a se asigura că lecțiile trecutului nu sunt date uitării.
