17 august 2020, ora 12:00
Via Zoom
Bună ziua tuturor și vă mulțumesc că m-ați invitat să fiu astăzi alături de voi. Vreau de asemenea să mulțumesc Veronicăi Ene pentru eforturile neobosite și importante depuse în calitate de reprezentant ACILS- România, precum și doctorului Alexis Herr pentru tot ceea ce face.
Și dumneavoastră tuturor. Știu că traversăm o perioadă dificilă și vă apreciez disponibilitatea de a continua acest program. Alegerea dumneavoastră reprezintă un angajament semnificativ nu numai pentru aceste timpuri, ci și un angajament emoțional profund.
Am înțeles că participanții de azi au fost selectați dintr-un grup mare de solicitanți și vă felicit pe fiecare dintre voi. Ați fost selectați pentru că aduceți ceva unic acestui program și pentru că noi credem în voi. Dar vă rog să înțelegeți ceva, povestea este esențială pentru credința evreiască și eu personal vă rog pe fiecare să vă întoarceți din acest program pentru a spune povestea. Vă veți întoarce acasă după ce ați învățat într-un mod particular despre ororile de care este capabilă specia noastră, cu povești despre vieți pierdute și cu povești incredibile de vitejie și altruism. Împărtășiți-le pe toate.
Remarcabilul avocat american de origine poloneză Raphael Lemkin – omul care ne-a dat expresia „genocid” – a scris despre tendințele noastre de simplificare a genocidului chiar în timp ce ne plângem victimele. Am văzut asta în America și am văzut-o aici. În ceea ce privește Shoah, lumea îi învinovățește pe germani, germanii dau vina pe naziști, iar naziștii dau vina pe conducerea lor. Aceasta dezonorează definirea ororilor secolului XX. Holocaustul nu a început cu Conferința de la Wannsee, când acoliții criminali ai ucigașului Himmler au decis soluția finală pentru evreii din Europa. Nu. Această explicație este prea simplă și prea tristă. Germanii și alții nu au fost motivați să-și ucidă milioane de conaționali și vecini prin semnătura unui stilou. Acțiunile lor au rezultat din ceva mult mai profan și mai insidios.
Putem vorbi despre pogromul oribil de la Iași din 1941, dar ce putem spune despre pogromurile românești din anii 1760 sau cele din timpul răscoalei valahe din 1821? Ideea mea este să nu arătăm cu degetul către o țară – Dumnezeu știe că doar foarte puține sau dacă e vreuna – care a scăpat de antisemitism sau de ura etnică. Mai degrabă, doresc să indic modul în care sunt înrădăcinate cauzele Holocaustului pe acest continent și care sunt erorile care l-au generat și care e posibil să ne bântuie și astăzi.
Încă din 1933, Partidul Socialist Național Nazist a descoperit beneficiile politice ale provocării urii rasiale și etnice care se desfășura în întreaga Europă. Evreilor germani au început imediat să li se aplice peste 400 de legi care să îi submineze, să îi izoleze și să îi pună la zid în propria lor țară. În același an a fost ars Reichstag-ul, iar lagărul de la Dachau s-a deschis. S-a deschis ca un lagăr de concentrare pentru indezirabilii politici și știm cu toții cum s-a încheiat. În aprilie în același an, cărțile evreiești au fost boicotate, doi ani mai târziu mai mulți evrei au protestat când credința Martorului lui Iehova a fost scoasă în afara legii, dar era deja prea târziu. Pentru un deceniu, evreilor germani li s-a furat identitatea și li s-a negat umanitatea.
Eroii de război evrei au fost denigrați gradual, drepturile de proprietate refuzate, drepturile de vot au fost îndepărtate încetul cu încetul, până când au rămas o masă fără voce.
Istoria dezvăluie că lumea știa mult mai mult decât s-a recunoscut. Povestea vasului MS Sfântul Ludovic este un moment rușinos din istoria națiunii mele, iar poveștile puținilor evadați au garantat că lumea știa ce se întâmplă. Mai mult decât atât, naziștii nu țineau secrete faptele lor. De ce ar fi ținut, iar populația neevreiască și, într-adevăr lumea întreagă a fost în mare parte conștientă de procesul de dezumanizare.
Acest program în care participați nu este menit să fie o simplă lecție de istorie. După cum am menționat, motivațiile care au permis dezumanizarea și uciderea a milioane de oameni încă ne bântuie. Am văzut cu toții. George Orwell a scris că în fiecare glumă există o mică revoluție. Poate. Așadar, vă provoc, în fiecare act rasist sau antisemit există vreo urmă de genocid? Poate că suntem îngrijorați excesiv și nu trebuie să fim atât de vigilenți. Bănuiesc însă că bosniacii, yazidiți, uigurii și nenumărați alții nu ar fi de acord.
Țineți cont de aceste lucruri în călătoriile D-voastră. Întoarceți-vă ca povestitori pentru cei care au trait trecutul și pentru contemporanii noștri, care nu pot vorbi singuri și care își fac timp să se gândească cu adevărat la grupurile din țările voastre, care devin ținte și victime.
Vă mulțumim din nou pentru timpul acordat participării la acest program. Ceea ce vedeți și învățați să folosiți pentru a face oamenii mai conștienți de importanța respectării demnității și a umanității tuturor semenilor.
Vă doresc să călătoriți în siguranță.
Mulțumesc. Dacă aveți întrebări, vă rog să mă întrebați.
