Excelenţa Voastră, doamnă vice prim ministru Ana Birchall, domnule preşedinte al Comisiei pentru Apărare, Dorel Căprar, domnule profesor Ştefan Popescu, distinşi oaspeţi, doamnelor şi domnilor,
Sunt foarte onorat să mă aflu aici, în primul rând în prezenţa Excelenţei Sale, Ambasadoarea Franţei, Michèle Ramis; în definitiv, Franţa este cel mai vechi aliat al Americii şi fără asistenţa şi sprijinul său în războiul nostru pentru independenţă, ar fi fost poate imposibil să obţinem independenţa şi să o sărbătorim, aşa cum am făcut săptămâna trecută.
În ce îi priveşte pe aliaţii noştri români, astăzi veţi vedea în câteva dintre fotografiile din această expoziţie primul efort militar major al Statelor Unite de a oferi asistenţă României, sprijinind activitatea Crucii Roşii americane, sub comanda colonelului Henry Walker Anderson. Desigur, scara şi amplitudinea asistenţei militare oferite în România în Primul Război Mondial de către forţele armate americane nu se poate nicidecum compara cu asistenţa oferită de Franţa sub conducerea generalului Berthelot. Cu toate acestea, a marcat începutul în urmă cu 100 de ani a ceea ce avea să devină o alianţă foarte puternică în cadrul NATO cu Franţa, cu România şi desigur, al Parteneriatului nostru Strategic cu România.
Anul 1918, de acum 100 de ani, sau cel puţin începutul lui, a fost unul dificil pentru România. În faimosul său discurs despre cele „Paisprezece Puncte”, din Congresul SUA, preşedintele Woodrow Wilson a menţionat România, îndemnând la evacuarea forţelor militare străine din România, iar apelul său la democraţie şi autodeterminare desigur a impulsionat eforturile de unificare a României şi mai apoi negocierile de pace care au urmat la Paris, în 1919. Însă aici, în România, condiţiile erau extrem de vitrege. Ceea ce rămăsese din statul român în regiunea Moldovei se afla sub asediul armatelor germane, dar şi al trupelor din est, din acele armate destrămate după Revoluţia Rusă din noiembrie-decembrie 1917. Populaţia era extrem de numeroasă ca urmare a afluxului de refugiaţi din România, dar şi de pe teritoriul actual al Ucrainei şi Republicii Moldova. Oraşul Iaşi, capitala României era suprapopulat cu răniţi de război şi se lupta cu lipsa alimentelor, a apei şi epidemii severe de tifos. O misiune a Crucii Roşii americane a venit aşadar în România cu sprijinul forţelor armate americane. În iulie 1918, în urmă cu exact 100 de ani, condiţiile din România erau încă extrem de severe. Armistiţiul cu România se dovedea a fi chiar mai punitiv pentru România iar perspectivele erau tulburi în vara lui 1918. Cu toate acestea, până în septembrie, situaţia s-a schimbat profund, în parte datorită succesului crescând al forţelor armate franceze pe Frontul de Vest şi prezenţei crescute a trupelor americane. În iulie 1918, pe câmpurile de luptă din Europa se aflau deja 2.000.000 de soldaţi americani şi ştim, desigur, ce s-a petrecut întâi în noiembrie 1918, odată cu Armistiţiul, iar apoi pe 1 decembrie 1918, cu Declaraţia de Unire, aici, în România.
Acum, când sărbătorim 100 de ani de prietenie între SUA şi România în paralel cu Franţa, fotografiile pe care le vedem astăzi aici ne reamintesc legătura existentă între ţările noastre şi prevestesc, sper eu, continuarea şi consolidarea acestor relaţii.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
