Discursul Asistentului Secretarului de Stat Dr. Christopher A. Ford,
Biroul de Securitate Internațională și Non-proliferare
Bucureşti, România,
14 noiembrie 2019
Bună dimineaţa tuturor. În numele Statelor Unite doresc să mulţumesc amabilelor noastre gazde române care ne-au permis să ne întâlnim aici, în acest spaţiu extraordinar şi guvernului Poloniei pentru continuarea conducerii acestui proces adecvat numit Conferinţa de la Varşovia. Trebuie să vă mulţumesc şi dumneavoastră, celor care v-aţi făcut timp să participaţi la aceste discuţii importante. Suntem foarte bucuroşi să participăm la această reuniune a Grupului de lucru pentru neproliferarea rachetelor, care continuă eforturile începute la reuniunea miniştrilor de la Varşovia privind Pacea şi Securitatea în Orientul Mijlociu, din februarie 2019, analizând provocările presante cu care se confruntă acea regiune şi care afectează securitatea internaţională la scară mai largă.
Una dintre principalele chestiuni puse în discuţie în februarie a fost ameninţarea pe care o prezintă pentru regiune proliferarea rachetelor balistice şi a tehnologiei conexe. Acest grup de lucru a fost creat pentru a continua discuţia începută la Varşovia examinând mai atent ameninţarea actuală reprezentată de proliferarea rachetelor şi analizând măsurile pe care le pot lua statele, atât colectiv, cât şi individual, pentru a preveni proliferarea rachetelor şi a tehnologiei conexe.
Aşa cum v-ar putea spune oricine studiază istoria, proliferarea tehnologiei rachetelor poate avea un efect puternic destabilizator asupra relaţiilor militare şi geopolitice deja existente. Proiectilele propulsate de tip rachetă, inclusiv cele cu focoase explozive, au fost, bineînţeles, folosite în război timp de secole înaintea epocii moderne. Însă astfel de dispozitive au devenit cu adevărat un instrument militar puternic şi cu potenţial de transformare abia mai recent, aducând cu ele provocările actuale ale gestionării proliferării rachetelor.
Aşa cum bine se cunoaşte din păcate, rachetele de croazieră autopropulsate au fost primele, urmate la scurt timp de rachetele balistice incipiente, ca arme de răzbunare inovatoare create de Al Treilea Reich al lui Hitler în ultima parte a celui de-al Doilea Război Mondial, în mod expres pentru a teroriza populaţiile de civili şi a schimba soarta unui război care se întorsese decisiv împotriva naziştilor. Din fericire, acel efort s-a soldat cu un eşec, însă ideile şi tehnologiile dezvoltate acolo au sprijinit catalizarea şi au constituit fundamentul ulterioarei curse a înarmării cu rachete balistice cu rază lungă de acţiune, acum dotate cu focoase nucleare, dintre cele două superputeri postbelice.
Astăzi, ca urmare a schimbărilor tehnologice, rachetele au capacităţi sporite şi sunt mai des utilizate decât oricând. În vremea lui Hitler, potenţialul rol al rachetelor cu rază lungă de acţiune era limitat de faptul că nu erau disponibile decât focoase convenţionale, aşadar precizia rachetelor era destul de mică; ele au reprezentat un salt important în dezvoltarea tehnologică, însă nu au reprezentat niciodată instrumentul transformator aşa cum speraseră proiectanţii nazişti ai acestora. În prezent însă, rachetele pot transporta diferite tipuri de arme de distrugere în masă, dar şi încărcături convenţionale, cu o precizie extraordinară şi în moduri care prezintă provocări pentru apărare, chiar şi cu evitarea riscurilor pentru piloţi. Ca problema să fie şi mai dificilă, aceste arme sunt mai uşor de produs decât oricând, tehnologia de fabricaţie fiind din ce în ce mai răspândită în toată lumea, inclusiv printre actorii non-statali.
Adăugarea acestor instrumente periculoase la problemele regionale prin proliferarea rachetelor adaugă volatilitate, accelerează comportamentul de cursă a înarmării care este atât costisitor, cât şi cu potenţial de amplificare şi riscă să provoace un conflict mai amplu. Rachetele care pot lovi rapid ţinte aflate la distanţă din ce în ce mai mare nu pot fi rechemate odată lansate şi, foarte probabil, pot ajunge neafectate la ţinte, amplifică dinamica regională deja îngrijorătoare şi prezintă, aşadar, probleme semnificative de securitate şi stabilitate regională. Capacitatea lor de a transporta sarcini convenţionale sau arme de distrugere în masă nu face altceva decât să amplifice aceste provocări.
Efectele destabilizatoare ale proliferării rachetelor sunt evidente în special în Orientul Mijlociu, unde continuăm să fim martorii extinderii capacităţilor reprezentate de rachetete avansate ale statelor şi, în creştere, ale actorilor non-statali. Ca urmare a cooperării de mulţi ani în domeniul rachetelor dintre mai multe state din afara regiunii şi a unui flux continuu de articole şi materiale din puncte de origine externe, precum şi a dezvoltării constante şi a dezvoltării interne de capacităţi de producţie şi confecţionare, Orientul Mijlociu trece printr-o periculoasă şi destabilizatoare cursă a înarmării cu rachete.
Un exemplu evident al acestei probleme este Iranul, care posedă cel mai amplu program de rachete din Orientul Mijlociu şi continuă să acţioneze hotărât pentru a spori dimensiunile, sofisticarea şi precizia arsenalului său de rachete, evoluţii care încurajează alţi jucători regionali să investească în propriile rachete, atât prin producţie internă, cât şi prin procurare din afara regiunii. Dar această problemă regională crescândă nu se limitează la dezvoltarea capacităţilor de către state, în rivalităţi regionale mai periculoase ca oricând. În ultimii ani, astfel de rachete au ajuns şi în posesia actorilor non-statali şi au fost utilizate. Exmplele din ultimii ani includ achiziţia şi lansarea de rachete balistice de către forţele Houthi din Yemen, utilizarea extinsă a rachetelor balistice de către regimul din Siria împotriva forţelor opoziţiei, construcţia de către Hezbollah a propriilor spaţii de producţie de rachete în Liban şi recentele atacuri ale Iranului cu rachete de croazieră şi vehicule aeriene nepilotate (UAV) împotriva infrastructurii vitale din Arabia Saudită.
Oprirea extinderii proliferării sistemelor de rachete balistice şi a tehnologiilor conexe pentru a scurtcircuita această sursă crescândă de instabilitate regională nu va fi uşoară, însă cu siguranţă nu se va petrece deloc dacă nu cooperăm şi nu folosim diplomaţia mai eficient pentru a creşte gradul de informare cu privire la ameninţarea actuală reprezentată de rachetelor şi dacă nu promovăm măsuri pe care statele le pot lua pentru a o combate.
Astfel de interacţiuni sunt necesare nu doar în statele în care se află principalii furnizori de tehnologie sensibilă – în special solicitând limitări în ţările care continuă să permită livrarea de articole şi materiale, sau chiar de rachete, în regiune. Ele sunt necesare şi în statele de transbordare şi de trazit care pot reprezenta fără a şti noduri de transport pentru activităţi de proliferare a căror destinaţie este reprezentată de utilizatorii finali care pot constitui o amenințare. Trebuie de asemenea să cooperăm mai eficient pentru a preveni, şi, acolo unde este necesar, a penaliza, furnizarea de capacităţi actorilor non-statali.
Pentru amplificarea eforturilor de neproliferare, este de asemenea necesar ca statele să ofere un exemplu prin propriile politici şi acţiuni. Toate guvernele trebuie să implementeze controale eficiente asupra transferurilor de echipament şi tehnologie care pot fi folosite pentru sisteme cu capacitea de a lansa arme de distrugere în masă, în conformitate cu cerinţele Rezoluţiei 1540 a Consiliului de Securitate al ONU.
În paralel, statele trebuie să sprijine măsuri de transparenţă şi consolidare a încrederii care întăresc normele internaţionale ce descurajează proliferarea rachetelor. Un exmplu important în această privinţă, care va fi discutat astăzi, este cel al Codului de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice (HCoC). Statele trebuie să clarifice standardele de conduită responsabilă pentru prevenirea proliferării rachetelor, sprijinind ferm respectarea acestora şi fiind dispuse să îi critice public pe aceia care acţionează iresponsabil.
Făcând aceşti paşi şi alţii adecvaţi, statele pot contribui semnificativ la limitarea răspândirii de capacităţi periculoase şi destabilizatoare în materie de rachete. Această conferinţă poate fi un punct de pornire pentru noi în eforturile de inversare a acestei dinamici regionale îngrijorătoare, aşadar vă mulţumesc pentru prezenţă şi aştept cu interes contribuţiile dumneavoastră.
