Am aflat cu mare tristețe despre moartea prietenului meu Iancu Țucărman. Iancu a fost un erou român. În urmă cu două luni, am fost privilegiat să am ocazia de a-l onora și de a-l sărbători pe Iancu la Ambasada SUA cu ocazia celei de-a 98-a aniversare a sa. Iancu a fost un om blând, cumsecade. A fost un supraviețuitor din mai multe puncte de vedere: a supraviețuit trenurilor morții de la Iași, a supraviețuit ororilor lagărelor de concentrare naziste și a supraviețuit anilor comunismului cu lanțurile sale de fier. Și totuși, în ciuda suferinței și a răului cauzat de acele experiențe, el a perseverat. Era un suflet bun, un agronom și un muzician. Nu și-a pierdut niciodată pasiunea pentru viață. În ultimii ani, a căutat muzicieni tineri, aspiranți și a lucrat pentru a-i sprijini și a-i ajuta să-și realizeze visele.
Moartea sa este cu adevărat tragică, dar în viața sa putem toți găsi lumina perseverenței spiritului: spiritul unui singur om, confruntat cu greutăți pe care puțini le pot înțelege, un om care s-a ridicat deasupra genocidului și a privațiunilor în care s-a aflat. Iancu a fost un om care a încercat întotdeauna să facă ceea ce trebuie.
Nu pot decât să sper că noi, încercând să ne ridicăm, într-o mică măsură, la nivelul exemplului său, putem continua și lucra pentru a ne asigura că toți oamenii vor putea să-și atingă potențialul maxim și că niciunul dintre noi, vreodată, nu va experimenta ticăloșiile pe care Iancu le-a îndurat atât de curajos.
זכר צדיק וקדוש לברכה
(Fie ca memoria celor drepți și sfinți să fie o binecuvântare)
