Bună dimineaţa Daţi-mi voie să le mulţumesc foarte mult lui Alexandru Florian şi Institutului „Elie Wiesel” pentru că mi-au oferit ocazia de a vă vorbi astăzi. Vreau să îl salut, de asemenea, pe prietenul meu, Radu Ioanid, de la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, din SUA. Şi vreau să îi salut şi să îi menţionez pe profesorii care se află astăzi alături de noi, a căror activitate abordează acest important subiect, oferind cunoştinţe, detalii despre contextul istoric şi informaţii istorice exacte despre o perioadă foarte importantă din istoria României. Aplaud activitatea dumneavoastră excelentă şi dăruirea faţă de subiectul pe care îl discutăm astăzi.
Aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, de la fondarea institutului, în urmă cu zece ani, Ambasada SUA şi Institutul „Elie Wiesel” au avut o relaţie îndelungată şi fructuoasă. Cuvintele mele nu pot reflecta îndeajuns activitatea utilă a Institutului. Ne referim la zece ani de cercetare. Zece ani de când institutul are o poziţie fermă împotriva antisemitismului, discriminării, rasismului şi xenofobiei. Zece ani de cultivare a unor valori civice precum toleranţa, sensibilitatea interculturală şi solidaritatea.
Aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, Guvernul României a înfiinţat Institutul „Elie Wiesel” după publicarea raportului Comisiei Wiesel, care menţiona rolul României în Holocaust. Continui să laud guvernul pentru că a făcut curajosul pas de a recunoaşte părţile întunecate ale trecutului acestei ţări şi pentru că face eforturi să le remedieze. De-a lungul anilor, Ambasada SUA a colaborat cu Institutul în multe ocazii, inclusiv la organizarea unor sesiuni de pregătire dedicate profesorilor şi a unui festival de film, dar şi în multe alte proiecte.
Deşi activitatea Institutului a fost încununată de succes, din nefericire este departe de a se fi încheiat. În 2007, Institutul a realizat un sondaj pentru a afla care este percepţia românilor asupra minorităţilor din ţară şi care este nivelul de cunoştinţe generale despre Holocaustul din România. Chiar anul acesta, Institutul a efectuat un sondaj similar. Din păcate, recentul sondaj a evidenţiat o creştere a gradului de intoleranţă faţă de minorităţi. Acest lucru este regretabil, deoarece adevărata forţă a României se află în diversitatea sa. România a fost un punct de răscruce pentru diverse popoare vreme de secole. Acest trecut permite României să constituie o punte şi să joace un rol important în întreaga regiune şi în lume. Îmbrăţişarea, nu respingerea, diversităţii este unul dintre factorii cheie pentru prosperitatea României în viitor.
Din fericire, sondajul a evidenţiat o îmbunătăţire a gradului general de cunoştinţe despre Holocaust: o creştere cu 12% a numărului de persoane care au câteva cunoştinţe despre Holocaust şi o creştere de 6% a numărului de persoane care conştientizează că o parte a Holocaustului s-a petrecut în România.
Acesta este punctul în care intervine rolul educaţiei. Ura alimentează ignoranţa. De aceea rolul dumneavoastră în calitate de profesori este atât de important. Educaţia este importantă la orice vârstă, însă trebuie să punem accentul pe populaţia tânără. Modelarea minţilor tinere, a-i învăţa pe tineri adevărul despre trecut, atât despre lucrurile bune, cât şi despre cele rele, a-i învăţa să aprecieze cultura, religia, atitudinea sau credinţele vecinilor, aceste lucruri constitutie fundaţia care va permite României să valorifice în totalitate oportunităţile existente. De aceea rolul profesorilor ca dumneavoastră în promovarea valorilor civice precum toleranţa, comunicarea interculturală şi colaborarea, este crucial.
Şi în acest domeniu, Institutul „Elie Wiesel” înregistrează progrese. Chiar săptămâna aceasta găzduieşte campania „După 10 ani! Păstrând amintirea vie”, pe care Ambasada SUA a fost mândră să o susţină, şi al cărei scop este evaluarea impactului programelor educaţionale desfăşurate de Institut în ultimii 10 ani. La masa rotundă organizată luni au participat profesori implicaţi în proiectul educaţional înfiinţat în 2003, cu ajutorul Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA şi al Institutului „Elie Wiesel”. V-aţi făcut timp să veniţi la masa rotundă şi să discutaţi despre evoluţia procesului educaţional în ultimul deceniu. Aţi dezbătut impactul acestor programe şi v-aţi gândit ce puteţi face mai departe.
Marţi a urmat un seminar la Iaşi, în cadrul căruia tinerii au abordat subiecte precum toleranţa şi atitudinile extremiste în lucrări scrise şi dezbateri şi au învăţat cum pot fi temperate aceste atitudini prin valori civice. Însă acesta nu a fost în nici un caz ultimul eveniment. Chiar astăzi, căutaţi modalităţi de a vă îmbunătăţi programele educaţionale şi discutaţi alte modalităţi de a aborda subiecte precum Holocaustul, discriminarea, rasismul sau antisemitismul, cu audienţele tinere.
Astfel se combate flagelul intoleranţei: lupţi neîntrerupt împotriva lui şi îţi adaptezi continuu modul de luptă. Introspecţia şi auto-evaluarea, căutarea adevărului şi a dreptăţii sunt ceea ce fac din Institutul „Elie Wiesel” o instituţie atât de minunată. Ambasada SUA a avut mult de câştigat în cei 10 ani de existenţă ai Institutului şi abia aşteptăm să găsim noi ocazii de colaborare în deceniile care vor urma. Vă mulţumesc.
