– Pregătit pentru susţinere –
Bună ziua. Pentru început doresc să-i mulţumesc doamnei Claudia Şerbănuţă pentru cuvintele sale calde şi pentru turul acestei frumoase biblioteci. Doresc de asemenea, să le urez bun venit membrilor grupului de discuţii şi să le mulţumesc pentru că şi-au făcut timp pentru a fi alături de noi astăzi la acest important eveniment.
Traficul de persoane rămâne un flagel al societăţilor noastre. Uneori cu forţa, alteori prin promisiuni mincinoase, persoane sunt luate şi duse în alte ţări, departe de locurile natale. Acolo sunt forţate să lucreze pe piaţa neagră sau să presteze servicii sexuale. În multe cazuri sunt practic ţinute prizoniere de către traficanţi, care le controlează vieţile şi soarta.
Pentru a le ajuta pe victime, dintre care trei sferturi sunt femei şi peste o treime copii, guvernele trebuie să facă tot ce le stă în putinţă pe trei fronturi: trebuie să prevină traficul de persoane, trebuie să-i urmărească în justiţie pe traficanţi şi trebuie să protejeze victimele după ce infracţiunea a avut loc. Acest aspect, Protecţia, este subiectul discuţiei de astăzi.
Atât România, cât şi SUA, sunt ţări de origine, tranzit şi destinaţie pentru victimele traficului de persoane. În SUA, încercând să le protejăm pe victime, am înţeles de ce fel de protecţie au nevoie după ce le-am eliberat din mâinile răpitorilor lor. Au nevoie de hrană şi adăpost. Au nevoie de servicii medicale şi psihologice. Au nevoie de servicii de traducere. Au nevoie de asistenţă juridică şi pentru imigrare. Au nevoie de pregătire şi locuri de muncă. Lista poate continua.
Instituţiile noastre au înţeles că nu putem aborda toate aceste chestiuni singure. Aşadar, finanţăm ONG-uri care ne pot ajuta să ajutăm victimele.
Deşi în SUA am înregistrat mari progrese în ce priveşte protecţia acordată victimelor traficului de persoane, suntem departe de a fi perfecţi. ONG-urile pe care le finanţăm s-au plâns că există discrepanţe între nivelul de protecţie acordată victimelor traficate în scopuri de muncă forţată (inclusiv minori) şi nivelul de protecţie acordată victimelor traficate în scopuri de exploatare sexuală. Locurile din adăposturile noastre, în special din cele destinate victimelor traficului în scopuri de muncă forţată, continuă să fie insuficiente. În identificarea de spaţii în care să poată locui copiii traficaţi, se generează uneori restricţii asemănătoare celor impuse în perioada în care au fost traficaţi. Iar uneori reţinem şi urmărim în justiţie victimele, în special pe cele care au prestat servicii sexuale, pentru infracţiuni comise ca urmare a traficării.
Cunoaştem aceste probleme. Mai multe agenţii din cadrul guvernului federal, al guvernelor statale şi locale, precum şi ONG-urile partenere fac eforturi să le soluţioneze. În cele din urmă, lucrul de care avem nevoie şi pe care îl recomand României şi oricărei alte ţări care luptă împotriva flagelului reprezentat de traficul de persoane, este concentrarea asupra victimei. Acest lucru presupune utilizarea unei abordări centrate pe victimă în toate etapele: identificarea victimei, oferirea de asistenţă, recuperare şi participarea în procesul penal.
Nu pot sublinia îndeajuns importanţa continuării colaborării dintre instituţii şi societatea civilă în protejarea victimelor traficului de persoane. Trebuie să-i instruim pe reprezentanţii instituţiilor statului de la toate nivelurile să colaboreze unii cu alţii şi cu ONG-urile. De asemenea, trebuie să oferim finanţare completă acestor ONG-uri pentru ca ele să îşi poată continua şi extinde activitatea de o importanţă vitală. Totodată, trebuie să punem protecţia victimelor traficate pe primul plan în toate activităţile noastre.
Acestea sunt motivele pentru care consider discuţia de astăzi binevenită. Pentru că eu cred cu tărie că acesta este unul dintre cele mai bune moduri de a soluţiona o problemă precum traficul de persoane: aducând laolaltă oameni inteligenţi, dedicaţi şi oferindu-le timp să se gândească la o modalitate de rezolvare. Şi să o discute cu voce tare, împreună.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
