„Pe scurt, noua arhitectură de apărare anti-rachetă din Europa va asigura o apărare mai bună, mai modernă şi mai timpurie a forţelor americane şi a aliaţilor SUA. Este mai amplă decât programul anterior. Ea presupune dislocarea de echipamente care şi-au dovedit eficienţa şi sunt rentabile; susţine şi consolidează angajamentul nostru de a proteja teritoriul SUA de ameninţările reprezentate de rachetele balistice cu rază lungă de acţiune; asigură şi sporeşte protecţia tuturor aliaţilor noştri membri NATO.”

Preşedintele Obama

Preşedintele Obama şi-a asumat angajamentul de a proteja Statele Unite, forţele americane dislocate, şi pe aliaţii şi partenerii noştri europeni împotriva ameninţării crescânde reprezentate de rachetele balistice. În septembrie 2009, la recomandarea Secretarului Apărării şi a Preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de Stat Major, preşedintele Obama a anunţat Abordarea Europeană Adaptivă în Etape (EPAA) a apărării antirachetă, pentru a asigura o protecţie mai rapidă şi mai cuprinzătoare. În ultimii doi ani, colaborând cu aliaţii NATO, Administraţia SUA a obţinut progrese semnificative în punerea în aplicare a acestei abordări şi suntem pe cale să îndeplinim obiectivele de referinţă stabilite de preşedinte.

De la anunţarea EPAA, Administraţia americană şi-a menţionat în mod clar dorinţa de a implementa EPAA în context NATO. La Întâlnirea la vârf de la Lisabona, din noiembrie 2010, NATO a luat decizia istorică de a susţine dezvoltarea unor capacităţi de apărare antirachetă care să asigure o acoperire şi protecţie complete ale tuturor populaţiilor, teritoriului şi forţelor statelor europene membre NATO împotriva ameninţării crescânde reprezentate de proliferarea rachetelor balistice. Această decizie coincide cu eforturile noastre de a extinde şi consolida capacităţile de descurajare ale NATO împotriva seriei de ameninţări ale secolului XXI, cu care se confruntă Alianţa. NATO a fost de asemenea de acord să îşi extindă capacităţile actuale de comandă, control şi comunicaţii ce ţin de apărarea antirachetă pentru a proteja popoarele, teritoriul şi forţele statelor europene membre NATO. La Lisabona, membrii alianţei au primit cu bucurie Abordarea Europeană Adaptivă în Etape (EPAA), considerând-o contribuţia SUA la arhitectura de apărare antirachetă a NATO, dar şi contribuţiile voluntare ale altor membri ai alianţei.

EPAA presupune patru etape, care urmează a fi implementate pe parcursul acestui deceniu. SUA au demonstrat progrese în punerea în aplicare a fiecărei etape şi suntem pe cale să îndeplinim obiectivele stabilite de preşedintele Obama în 2009.

• Etapa 1 (orizont de timp 2011) – va răspunde ameninţărilor cu rachete balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune prin dislocarea de sisteme de apărare antirachetă moderne şi cu capacităţi dovedite. Ea presupune dislocarea de nave cu capacităţi Aegis de apărare împotriva rachetelor balistice, echipate cu sisteme de interceptare SM-3 Block IA care şi-au dovedit eficienţa. În luna martie a acestui an, USS Monterey a fost prima navă dintr-o serie constantă de nave dislocate prin rotaţie în Marea Mediterană în sprijinul EPAA. Etapa 1 include şi amplasarea unui radar terestru de avertizare timpurie, pe care Turcia a fost recent de acord să-l găzduiască, în cadrul planului NATO de apărare antirachetă.
• Etapa 2 (orizont de timp 2015) – va extinde suprafaţa protejată împotriva ameninţărilor cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune prin amplasarea unui sistem terestru SM-3 de interceptare a rachetelor balistice şi a unui interceptor SM-3 mai avansat (de tip Block IB). Săptămâna aceasta, pe 13 septembrie, Statele Unite şi România au semnat Acordul între România și Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite în România. Odată ratificat, acordul va permite Statele Unite să construiască, să menţină şi să opereze amplasamentul terestu din România.
• Etapa 3 (orizont de timp 2018) – va îmbunătăţi protecţia împotriva ameninţărilor cu rachete cu rază medie şi intermediară de acţiune prin adăugarea unui amplasament pentru un sistem terestru SM-3 de interceptare în Polonia şi dislocarea unui interceptor SM-3 mai avansat (de tip Block IIA). Polonia a acceptat în octombrie 2009 să găzduiască amplasamentul pentru sistemul terestru iar în prezent, procesul de ratificare a acordului de către Polonia fiind încheiat, acesta a intrat în vigoare.
• Etapa 4 (orizont de timp 2020) – va creşte capacitatea noastră de a contracara rachetele cu rază medie şi intermediară de acţiune şi potenţialele ameninţări viitoare cu rachete balistice intercontinentale venite din Orientul Mijlociu şi îndreptate împotriva Statelor Unite, prin dislocarea unui sistem de interceptare SM-3 Block IIB. Fiecare dintre etape va include modernizări la sistemul de comandă şi control ce ţine de apărarea antirachetă.

Este important de reţinut că atunci când a anunţat EPAA, preşedintele a considerat binevenită cooperarea Rusiei în privinţa apărării antirachetă. Am obţinut progrese şi în această privinţă. La Întâlnirea la vârf a Consiliului NATO-Rusia (NRC), NATO şi Rusia şi-au asumat angajamentul de a explora oportunităţi de cooperare în privinţa apărării antirachetă. Cooperarea eficientă cu Rusia ar putea creşte eficienţa generală a sistemelor noastre teritoriale combinate de apărare antirachetă şi, în acelaşi timp, ar putea asigura securitate sporită Rusiei şi NATO. Ca prim pas, NATO şi Rusia au căzut de acord asupra realizării unei evaluări comune a ameninţării cu rachete balistice şi asupra reluării de către Consiliul NATO-Rusia a cooperării în domeniul apărării antirachetă în teatre de operaţiuni. SUA şi Rusia continuă de asemenea discuţiile referitoare la apărarea antirachetă prin mai multe grupuri de lucru la nivel înalt în cadrul departamentelor de Stat şi al Apărării.

Mai departe, Administraţia va continua să aibă o strânsă consultare cu Congresul şi cu Aliaţii NATO pentru a pune în practică viziunea preşedintelui, prezentată în septembrie 2009. Vom continua de asemenea să evaluăm în mod riguros ameninţarea reprezentată de rachetele balistice şi tehnologia pe care o dezvoltăm pentru a răspunde acestora. Statele Unite îşi păstrează angajamentul faţă de o apărare antirachetă eficientă din punct de vedere al costurilor şi cu capacităţi dovedite, care să ofere flexibilitate pentru a răspunde ameninţărilor care apar.

Pentru mai multe informaţii despre politica SUA referitoare la apărarea antirachetă, citiţi Ballistic Missile Defense Review (BMDR).