Rezumat

În 1862, sultanul Imperiului Otoman a permis unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei sub numele de România. În 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit prinţ. România s-a poziţionat de partea Rusiei în Războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1878, prin Tratatele de la San Stefano şi Berlin se recunoştea independenţa României de Imperiul Otoman. Prinţul Carol a devenit rege în 1881.

În secolul XX, relaţiile SUA-România au pendulat între cordiale (România a luptat de partea Alianţei în Primul Război Mondial) şi reci (România a declarat război Statelor Unite ale Americii în 1941, iar în prima parte a perioadei Războiului Rece relaţiile au fost aproape îngheţate). Natura relaţiilor SUA-România a început să se îmbunătăţească în anii 1960, când România a început să îşi distanţeze politica externă de cea a Uniunii Sovietice, în special după invazia sovietică a Cehoslovaciei din 1968. Anii 1970 au reprezentat şi ei o perioadă de încălzire a relaţiilor SUA-România, ca urmare a creşterii numărului de schimburi culturale, ştiinţifice şi educaţionale. Cu toate acestea, în anii 1980, criticile aduse situaţiei drepturilor omului în România a dus din nou la încordarea relaţiilor.

De la Revoluţia din decembrie 1989, din România, care a detronat regimul comunist, Statele Unite şi România au avut o relaţie mai strânsă.

Recunoaşterea independenţei României de către SUA, 1881

Statele Unite au recunoscut existenţa Regatului României pe 7 aprilie 1881, când însărcinatul cu afaceri Eugene Schuyler a avut o audienţă cu regele Carol şi a anunţat că Statele Unite au recunoscut noul regat. Pe 3 aprilie, secretarul de stat american James G. Blaine îl autorizase pe Schuyler să recunoască România după ce Marile Puteri ale Europei făcuseră acelaşi lucru.

Prezenţa consulară şi primele consulate americane din România, 1866-1876

Numirea primului consul american în România a avut loc pe când aceasta era încă o parte autonomă a Imperiului Otoman. Originar din Ungaria dar rezident în California, Louis J. Czapkay a fost numit consul la Bucureşti pe 20 iunie 1866. El şi-a desfăşurat misiunea de la 1 mai 1867 până în februarie 1869.

Succesorul său, Benjamin Franklin Peixotto a fost numit pe 29 iunie 1870, ca urmare a îngrijorării SUA cu privire la situaţia membrilor comunităţii evreieşti din România, cărora nu li s-a acordat cetăţenia şi care erau persecutaţi. Pentru că SUA aveau foarte puţine schimburi comerciale cu România, Peixotto, avocat din San Francisco şi fost preşedinte al B’nai B’rith, era sprijinit financiar de un consorţiu de evrei americani, britanici şi francezi. Activităţile sale includeau nu doar susţinerea comunităţii evreieşti din România, ci şi înfiinţarea de şcoli şi societăţi culturale. Mandatul său s-a desfăşurat între 20 februarie 1871 şi 18 iunie 1876. Consulatul a fost desfiinţat în luna septembrie a anului 1876.

Relaţii diplomatice. Stabilirea de relaţii diplomatice, 1880

Eugene Schuyler a fost primul reprezentant diplomatic american în România. El a fost numit agent diplomatic şi consul general pe 11 iunie 1880. Pe 13 august, Ministerul Afacerilor Externe din România a semnalat faptul că doreşte stabilirea de relaţii provizorii cu SUA.

Legaţia. Schuyler  şi-a prezentat scrisorile de acreditare pe 14 decembrie 1880. Pe 21 decembrie 1880, El a fost promovat, devenind însărcinat cu afaceri şi consul general şi şi-a prezentat noile scrisori de acreditare pe 25 ianuarie 1881. Schuyler a fost din nou acreditat atunci când România a devenit regat, el prezentându-şi scrisorile de acreditare pe 16 mai 1881.

Înfiinţarea Legaţiei Americane de la Bucureşti, 1882

Pe 7 iulie 1882, Schuyler a fost promovat, devenind ministru rezident şi consul general. El şi-a prezentat noile scrisori de acreditare pe 8 septembrie 1882.  A fost acreditat însă şi în Grecia şi Serbia şi şi-a mutat reşedinţa la Atena. Schuyler şi-a prezentat documentele de rechemare de la post pe 7 septembrie 1884.

Până în 1921, nu s-a numit un ministru american doar pentru România. Între 1885 şi 1905, misiunea lor a inclus Grecia, România şi Serbia şi au avut reşedinţa la Atena. John B. Jackson (1902-1905)  a fost numit şi agent diplomatic în Bulgaria, în 1903. În perioada 1905-1911, portofoliul miniştrilor SUA în România a inclus şi Serbia, însă aceştia au locuit la Bucureşti.  Între 1907 şi 1910, ei au fost numiţi şi agenţi diplomatici în Bulgaria. John R. Carter (1909-1911) a fost numit ministru în Bulgaria în 1910. Din 1911 până în 1918, ministrul SUA în România a fost acreditat şi în Serbia şi Bulgaria.

Peter Augustus Jay a fost primul minstru SUA cu misiune exclusivă în România. El a fost numit în funcţie pe 18 aprilie 1921, şi-a prezentat scrisorile de acreditare pe 30 iunie şi şi-a desfăşurat misiunea până pe 9 mai 1925.

Înfiinţarea Legaţiei României de la Washington, 1918

România şi-a înfiinţat prima misiune diplomatică în Statele Unite atunci când ministrul Constantin Angelescu şi-a prezentat scrisorile de acreditare la Washington, pe 15 ianuarie 1918.

Ruperea relaţiilor diplomatice, 1941

Relaţiile diplomatice s-au rupt atunci când România a declarat război Statelor Unite pe 12 decembrie 1941. Ministrul SUA, Franklin Mott Gunther a decedat la Bucureşti, pe 22 decembrie, înainte să poată părăsi ţara. Cu toate acestea, SUA nu au declarat război României până pe 5 iunie 1942.

Restabilirea relaţiilor diplomatice, 1946

Relaţiile diplomatice s-au reluat pe 1 octombrie 1946, când Miha Ralea şi-a prezentat scrisorile de acreditare, devenind primul ministru român în SUA de după război.

Reînfiinţarea Legaţiei americane de la Bucureşti, 1947

Rudolph E. Schoenfeld şi-a prezentat scrisorile de acreditare pe 25 septembrie 1947, devenind primul ministru american în România din perioada postbelică.

Ridicarea Legaţiei americane la rang de ambasadă, 1964

Legaţia SUA la Bucureşti a fost ridicată la rangul de Ambasadă pe 1 iunie 1964. În acea perioadă John P. Shaw a fost însărcinat cu afaceri ad interim. Pe 4 decembrie 1964, William A. Crawford, ministru SUA în România din 1962, a fost promovat, devenind ambasador. El şi-a prezentat noile scrisori de acreditare pe 24 decembrie 1964 şi a rămas în funcţie până pe 10 octombrie 1965.

Ridicarea Legaţiei româneşti la rang de ambasadă, 1964

Ministrul român Petre Bălăceanu şi-a prezentat noile scrisori de acreditare în calitate de ambasador al României pe 14 august 1964.

Tratate şi acorduri. Se semnează primul Acord diplomatic, 1881.

Primul Acord diplomatic dintre Statele Unite şi România a fost o convenţie privind drepturile, privilegiile şi imunităţile ofiţerilor consulari şi a fost semnat la Bucureşti, pe 17 iunie 1881. El a intrat în vigoare pe 13 iunie 1883.