ROMANIA (Nivelul 2 Listă de monitorizare)
Guvernul României nu îndeplinește în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de ființe umane, însă depune eforturi semnificative în acest sens. Aceste eforturi au inclus anchetarea mai multor cazuri de trafic de persoane, condamnarea unui număr mai mare de traficanți și înființarea unei unități alcătuite din șapte procurori, specializate în urmărirea penală a infracțiunilor legate de trafic de persoane. În plus, guvernul a emis acte normative privind standardele minime pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii licențiați pentru a acorda asistență victimelor traficului de minori și a semnat acorduri de cooperare cu Primăria Generală București și Biserica Ortodoxă Română, prin care s-au pus bazele unui proiect comun de construire a unui noi adăpost pentru victimele repatriate. Cu toate acestea, guvernul nu a demonstrat eforturi sporite, la nivel general, comparativ cu perioada anterioară de raportare, chiar și având în vedere impactul pandemiei COVID-19 asupra capacității sale de luptă împotriva traficului de persoane. Presupusa complicitate la infracțiuni de trafic de persoane a persistat, mai ales în cazul funcționarilor publici care exploatau minori aflați în centre de plasament de stat. Autoritățile au identificat mai puține victime ale traficului de persoane și nu au verificat în mod adecvat indicatorii traficului de persoane sau nu au identificat victime în rândul categoriilor vulnerabile, precum solicitanții de azil, lucrătorii sexuali sau copiii din instituții de stat. Mai mult, guvernul nu a finanțat suficient serviciile de asistență și protecție, lăsând majoritatea victimelor fără servicii, predispuse să retrăiască trauma și riscând să fie traficate din nou. Având în vedere că guvernul a alocat resurse suficiente unui plan scris, care, dacă ar fi pus în aplicare, ar constitui eforturi semnificative în vederea îndeplinirii standardelor minime, România a primit o derogare de la retrogradarea la Nivelul 3, care s-ar fi impus, altfel, conform Legii cu privire la protecția victimelor traficului de persoane (Trafficking Victims Protection Act). Drept urmare, România a rămas la Nivelul 2 Listă de monitorizare pentru al treilea an la rând.
RECOMANDĂRI PRIORITARE
- Identificarea proactivă a potențialelor victime, în special din rândul categoriilor vulnerabile precum solicitanți de azil, persoane implicate în sexul comercial și copii din instituțiile de stat, printr-o mai bună pregătire a polițiștilor și a inspectorilor de muncă pentru a recunoaște indicatorii exploatării.
- Fermitate în anchetarea și urmărirea penală în cazurile de trafic de persoane, conform legislației, și pedepse semnificative cu închisoarea pentru traficanții condamnați, inclusiv pentru funcționarii publici complici.
- Sporirea semnificativă a calității și disponibilității serviciilor specializate dedicate victimelor, adulți și copii, inclusiv prin pregătirea angajaților de la protecția copilului de la nivel local, care lucrează cu victimele și prin asigurarea resurselor de care aceștia au nevoie, precum finanțarea.
- Modificarea legislației pentru a permite oferirea de sprijin financiar ONG-urilor pentru servicii destinate victimelor și crearea și instituirea unui mecanism formal de administrare a fondurilor.
- Extinderea eforturilor de pregătire a funcționarilor implicați în procedurile judiciare – în special a judecătorilor – pentru abordarea cazurilor de trafic de persoane și lucrul cu victimele, în vederea sensibilizării în privința traficului de persoane și a înțelegerii tuturor formelor de trafic.
- Suplimentarea numărului de polițiști care anchetează infracțiunile de trafic de persoane și a numărului de anchetatori financiari specializați în cazuri de trafic de persoane.
- Intensificarea eforturilor de a pune în aplicare legislația în materie de muncă a minorilor, în special în zonele rurale și locurile unde serviciile de asistență socială nu au suficient personal și nici capacitatea de a sancționa încălcările.
- Dezvoltarea unui sistem integrat de arhive publice și baze de date ale guvernului pentru ca procurorii să identifice și să pună sechestru pe bunurile traficanților.
- Creșterea semnificativă a pregătirii pentru membrii instituțiilor de aplicare a legii în domeniul interacțiunii cu victimele, strângerii de dovezi privind traficul de persoane și înțelegerii constrângerii psihologice, precum și integrarea acestei înțelegeri a constrângerii psihologice, a traumei aferente și impactului asupra victimelor în reacțiile instituțiilor guvernamentale.
- Acordarea permisiunii autorităților să sancționeze agențiile de recrutare pentru practici care contribuie la traficul de persoane, cum ar fi perceperea de comisioane de recrutare de la lucrători.
- Sporirea calității consilierii psihologice a victimelor și îmbunătățirea accesului acestora la asistență medicală.
- Acordarea de consiliere juridică adecvată și protecție în instanță victimelor care sprijină punerea sub acuzare.
- Revizuirea mecanismului de acordare a reparațiilor în sensul reducerii la minimum a taxelor judiciare și al intensificării eforturilor de a asigura compensații pentru victime.
URMĂRIREA PENALĂ
Autoritățile au intensificat eforturile de aplicare a legii. Articolele 210 și 211 din Codul penal au incriminat traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată și au prevăzut pedepse cu închisoarea între 3 și 10 ani pentru infracțiuni care implică o victimă-adult și între 5 și 10 ani pentru infracțiuni care implică minori. Aceste pedepse au fost suficient de severe și, în ce privește traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală, proporționale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracțiuni grave, cum este violul. La data de 2 noiembrie 2020, Statul a adoptat amendamente aduse Codului penal prin care se măreau pedepsele aplicate pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de persoane care implică victime-minori; anterior, acestea erau aceleași ca în cazul în care infracțiunile implicau victime-adult. Cu toate acestea, respectivul amendament scurta, accidental, și termenul de prescripție pentru toate infracțiunile de trafic de minori comise înainte de adoptarea amendamentului. Ca parte din eforturile de a corecta eroarea, la data de 29 noiembrie 2020, Parlamentul a adoptat o nouă lege, prin care se revenea la forma inițială a termenului de prescripție, pentru toate cazurile survenite ulterior acestei date. Totuși, toate dosarele pentru infracțiuni săvârșite anterior datei de 29 noiembrie 2020 rămân sub incidența termenului de prescripție redus, afectând astfel negativ capacitatea instituțiilor statului român de a obține condamnări pentru respectivele infracțiuni.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO) răspund de anchetarea și urmărirea penală în cazurile de trafic de persoane. DIICOT și DCCO au semnalat că restricțiile pe fondul pandemiei și infectările în rândul polițiștilor și procurorilor au limitat capacitatea celor două instituții de a demara noi anchete și de a procesa cazurile în curs. În anul 2020, autoritățile române au deschis 552 de noi cazuri de trafic de persoane (498 de cazuri de trafic de persoane pentru exploatare sexuală și 54 pentru muncă forțată), comparativ cu 532 în 2019 și 695 în 2018. Spre deosebire de anii anteriori, guvernul a raportat numărul de cauze penale exclusiv pentru trafic de persoane, nu în combinație cu numărul de cazuri de trafic și cazuri care implică alte infracțiuni, cum ar fi proxenetismul. Această modificare a metodologiei de raportare a îngreunat procesul de comparare a datelor statistice privind cauzele penale din anii trecuți. În 2020, procurorii au trimis în judecată 234 de suspecți de trafic de persoane (220 pentru trafic de persoane în scopul exploatării sexuale și 14 pentru muncă forțată), în scădere față de 347 în 2019 și 399 în 2018 și au imobilizat bunuri în valoare de aproximativ 7,96 de milioane de lei (2,01 milioane de dolari). Instanțele au condamnat 142 de traficanți de persoane în 2020, în creștere de la 120 de traficanți în 2019, și de la 130 în 2018. Majoritatea traficanților condamnați au primit sentințe care variază între 1 și 12 ani de privare de libertate; 29 dintre traficanții condamnați au primit pedepse cu suspendare. Faptul că procurorii au utilizat acorduri de recunoaștere a vinovăției le-a permis traficanților să primească sentințe reduse, reducând pedepsele aplicate traficanților cu o treime și generând numeroase sentințe laxe sau cu suspendare. În perioada de referință, restricțiile de călătorie pe fondul pandemiei au dus la amânarea mai multor operațiuni comune. Cu toate acestea, DIICOT și DCCO au făcut parte din 35 de echipe comune de anchetatori cu omologi europeni, (comparativ cu 80 în 2019 și 36 în 2018). Într-unul dintre cazuri, autoritățile din România au cooperat cu cele din Austria și Marea Britanie într-o anchetă de trafic de persoane care a condus la arestarea a 22 de traficanți și la confiscarea a 18.700 RON (4.720 de dolari), 4.300 de Euro (5.280 de dolari), a numeroase bunuri de lux, precum și arme și muniții. Într-un caz separat, o echipă mixtă formată din judecători și polițiști din România și din Franța a lucrat la anchetarea unei rețele de trafic de persoane cu scopul exploatării sexuale, în care erau implicate 7 femei obligate să întrețină relații sexuale pe bani; autoritățile au arestat 10 traficanți, mare parte dintre aceștia fiind membri ai aceleași familii. Într-un alt caz, o operațiune comună a forțelor de poliție din România și Spania a condus la arestarea a 8 traficanți și identificarea a 10 victime ale traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată; cazul implica membrii familiei dintr-un grup infracțional organizat care exploatau victimele în Spania, în domeniul agricol. Fără legătură, autoritățile din România, Republica Moldova și Franța au anchetat un caz de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată, iar investigația a condus la arestarea a 38 de traficanți (dintre care 3 în România), la punerea sub sechestru a 19 autovehicule, a unor arme, telefoane și a aproximativ 100.000 de Euro (122.700 de dolari) și poprirea a 11 conturi bancare. Ancheta a început în 2018, când autoritățile franceze au interceptat o utilitară care transporta imigranți din Republica Moldova, care aveau acte false românești. Organizația transfrontalieră de trafic de persoane, înființată de un cetățean român stabilit în Franța, a adus ilegal în Franța cel puțin 40 de cetățeni din Republica Moldova, pentru a-i exploata în domeniul construcțiilor. Câștigurile ilicite provenite din trafic de persoane s-au ridicat la aproximativ 14 milioane de Euro (17,18 milioane de dolari).
Complicitatea persistentă, la nivel inferior, a funcționarilor publici la infracțiuni legate de traficul de persoane a continuat să reprezinte un motiv serios de îngrijorare și a împiedicat aplicarea eficientă a legii, pe parcursul anului. În anumite cazuri în care au fost implicați funcționari complici, DIICOT a efectuat ancheta fără sprijinul altor forțe ale poliției, din motiv că exista îngrijorarea că respectivii reprezentanți ai poliției fie erau implicați în caz, fie nu ar investiga acuzațiile. În 2020, DIICOT a anchetat un jandarm pentru trafic de persoane în scopul exploatării sexuale și pe durata anchetei a plasat persoana respectivă sub control judiciar. În plus, DIICOT a semnalat că procurorii au pus sub acuzare pentru trafic de persoane un ofițer de poliție, iar instanțele au condamnat pentru trafic de minori un angajat al unui centru rezidențial de stat. Mai multe ONG-uri și-au exprimat bănuiala că angajații unor centre de plasament pentru copii și ai unor centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, de stat, înlesneau traficul de persoane. Într-un raport din 2020 al Comisiei parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți și a fenomenului traficului de copii s-au identificat complicitate la nivel local între copiii aflați în plasament, măsuri disciplinare neadecvate pentru funcționarii din domeniul protecției copilului care au comis abuzuri împotriva copiilor pe care îi aveau în grijă, lipsa experienței polițiștilor de a identifica într-o manieră proactivă victimele traficului de persoane și o criză de personal în cadrul forțelor de poliție. În perioada avută în vedere, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) și poliția au semnat un acord în vederea creării și punerii în aplicare a unui mecanism de sesizare a cazurilor de trafic de persoane în care sunt implicați copiii aflați în plasament. În plus, pentru a gestiona numărul semnificativ de cazuri de abuz sexual împotriva minorilor, inclusiv cazurile de potențială exploatare sexuală, în 2019, poliția a înființat o unitate de 15 ofițeri care să ancheteze astfel de infracțiuni, ca proiect-pilot pe trei ani. Ca urmare a faptului că proiectul a avut succes în ceea ce privește rata condamnărilor și numărul de cauze pendinte, anterior nesoluționate, sesizate de alte unități de poliție din țară, autoritățile au prelungit durata proiectului, care inițial ar fi trebuit să se încheie la începutul anului 2021 și au dublat numărul de ofițeri alocați, de la 15 la 30.
Deficiențele din domeniul aplicării legii și vidul de cunoștințe au avut un impact negativ asupra eforturilor de contracarare a traficului de persoane. Adesea, autoritățile i-au învinuit pe suspecții de trafic de persoane de alte infracțiuni, cum ar fi intermedierea serviciilor sexuale și proxenetism. DCCO și DIICOT au continuat să funcționeze cu un număr redus de angajați și cu resurse limitate. Drept urmare, polițiști și procurori suprasolicitați au ajuns să gestioneze mai multe dosare simultan și să se zbată construiască cazuri solide pentru acuzare . Pentru a elimina această deficiență, în 2020, DIICOT a înființat o unitate specială pentru urmărirea penală a celor care comit infracțiuni legate de traficul de persoane și a detașat șapte procurori acestei unități, care a devenit operațională în luna aprilie 2021. În plus, autoritățile au raportat lipsa instrumentelor de anchetă și a programelor software care să le permită să desfășoare mai rapid și mai eficient anchete în mediul virtual. Conform DIICOT, în lipsa unui sistem integrat de arhive publice și baze de date ale guvernului, procurorilor le-a fost dificil să identifice și să imobilizeze bunurile traficanților. Similar, ONG-urile au semnalat faptul că existența unui număr limitat de anchetatori financiari specializați (opt în întreaga țară) a limitat anchetele financiare și confiscările de active, blocând strângerea de dovezi care să confirme mărturiile victimelor în cazurile de trafic de persoane. Ca răspuns, guvernul a transmis Ministerului de Interne o solicitare în vederea angajării a 42 de anchetatori financiari, la nivel național; la finalul perioadei avute în vedere de prezentul raport, solicitarea era în curs de soluționare. Potrivit ONG-urilor, deși sfera legală a dezvoltat o oarecare sensibilitate la situațiile victimelor traficului de persoane, unor polițiști și judecători le lipsesc în continuare pregătirea specializată și sensibilitatea necesare în cazurile de trafic de persoane în scop de exploatare sexuală și în aspectele privind traficul de persoane, inclusiv o înțelegere de bază a infracțiunii și a traumei cauzate victimelor. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), instituția de stat desemnată să coordoneze eforturile de combatere a traficului de persoane, a organizat 90 de cursuri de pregătire despre anchetarea cazurilor de trafic de persoane, identificarea și acordarea de asistență victimelor pentru polițiști, asistenți sociali, inspectori ai muncii și funcționari din prima linie. ANITP și prefecturile de județ au organizat 37 de seminare destinate polițiștilor, jandarmilor, asistenților sociali și funcționarilor din administrațiile locale, despre cele mai bune practici de prevenire și combatere a traficului de persoane și de protejare a victimelor. DIICOT a organizat numeroase cursuri despre audierea victimelor și a acuzaților, iar academiile de poliție au introdus, ca parte din programa școlară de bază, sesiuni de instruire de rutină în materie de combatere a traficului de persoane. ANITP și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au încheiat un parteneriat în vederea asigurării de sesiuni de pregătire despre trafic de persoane destinate polițiștilor de frontieră.
PROTECŢIE
Eforturile de protecție ale guvernului au continuat să fie insuficiente. Pentru a identifica victimele și a le oferi îngrijire, autoritățile au folosit mecanismul național de identificare și referire a victimelor existent. Deși în 2018 ANITP a pus bazele, cu sprijinul ONG-urilor, unui nou mecanism de referire, guvernul nu l-a pus în aplicare, pentru al treilea an consecutiv. În 2020, guvernul și-a schimbat metodologia de raportare în Mecanismul Național de Identificare și Referire a Victimelor pentru a permite oricărei entități, inclusiv misiunilor diplomatice, ONG-urilor și altor organizații să identifice victime. Autoritățile au identificat 596 de victime (429 ale traficului de persoane în scop de exploatare sexuală, 131 ale traficului de persoane în scop de exploatare prin muncă forțată și 36 de victime ale tentativelor de trafic de persoane sau ale unor infracțiuni legate de trafic de persoane neîncadrate într-o anumită categorie), comparativ cu 698 în 2019 și 497 în 2018. Dintre cele 596 de victime, 255 au fost copii. Autoritățile au identificat o victimă de altă naționalitate (în creștere față de 0 în 2019 și 2018), însă observatorii estimează că au fost numeroase cazuri, în special printre solicitanții de azil. Experții au semnalat că în ultimii cinci ani autoritățile nu au identificat nicio victimă din rândurile solicitanților de azil. O organizație interguvernamentală a atribuit această problemă lipsei de interpreți calificați, cu experiență, care să lucreze cu solicitanții de azil. Conform ONG-urilor, autoritățile au limitat contactul cu victimele, pe fondul instituirii restricțiilor de circulație în contextul pandemiei, iar faptul că forțele din domeniul aplicării legii s-au axat pe punerea în aplicare a restricțiilor au avut un impact negativ asupra eforturilor de identificare a victimelor. În plus, lipsa instruirii specializate cu privire la traumele pe care le provoacă traficul de persoane victimelor a afectat negativ capacitatea autorităților de a identifica corect potențiale situații de victimizare. Observatorii au semnalat faptul că autoritățile nu au identificat într-o manieră proactivă victimele în rândurile persoanelor care practică sexul comercial și au continuat să le amendeze, inclusiv pe minori, fără a analiza dacă există indicii de trafic de persoane. Cu toate acestea, observatorii au semnalat faptul că, în cele mai multe cazuri, autoritățile au renunțat la acuzații sau la amenzi de îndată ce anchetatorii și procurorii și-au dat seama că suspectul este victimă a traficului de persoane. Mai mult, autoritățile nu au identificat victimele în locuri cheie precum centrele de plasament, iar identificarea a avut loc, în general, după demararea unei anchete penale. ONG-urile au susținut că guvernul nu a inclus în statistici victimele identificate de guvernele altor state și alte părți interesate și, în consecință, numărul real de victime este mai mare decât cel raportat.
După ce victimele identificate și-au dat consimțământul cu privire la procesul de referire, acestea au primit asistență. Oferirea asistenței nu a fost condiționată de cooperarea victimei cu instituțiile de aplicare a legii, ci de statutul persoanei ca victimă a traficului de persoane identificată. Așa cum s-a întâmplat și în anii anteriori, mai puțin de jumătate dintre victimele identificate au primit asistență. În 2020, aproximativ 35% (210) dintre victimele identificate au primit asistență de la instituții publice, de la entități înființate prin parteneriat public-privat și de la ONG-uri, număr în scădere față de 49% în 2019 și 48% în 2018. Instituțiile statului au oferit sprijin emoțional, consiliere psihologică, asistență juridică și orientare profesională victimelor române și celor de altă naționalitate. Legislația le-a permis victimelor de altă naționalitate să aibă „statut de tolerat” pe o durată până la șase luni și a acordat solicitanților de azil drept de muncă după trei luni. Autoritățile au referit victimele adulte identificate către ANITP și victimele minore către serviciile pentru Protecția Copilului (SPC). Victimele au primit protecție și servicii de asistență în instituții de stat și în adăposturi conduse de ONG-uri și destinate victimelor traficului de persoane. Guvernul a păstrat un număr limitat de adăposturi de stat destinate adulților din categorii vulnerabile, inclusiv victime ale traficului de persoane. Autoritățile au plasat copiii victime ale traficului de persoane în instituții pentru copii sau în instituții pentru copiii cu dizabilități administrate de serviciile pentru protecția copilului. În ciuda faptului că 43% dintre victimele identificate sunt copii, serviciile pentru protecția copilului au reușit să administreze numai două centre de asistență specializată, axată pe victime minore, ale traficului de persoane. Serviciile pentru protecția copilului din fiecare județ au primit fonduri de la administrația locală cu scopul de a păstra echipe de asistenți sociali, psihologi, avocați și medici pediatri, care să răspundă pentru acordarea de servicii victimelor. Cu toate acestea, echipele respective au utilizat aceeași metodologie, indiferent de tipul de abuz identificat. ONG-urile au semnalat că serviciile pentru protecția copilului nu au dispus de expertiza adecvată în trafic de persoane și resurse, pentru a putea furniza servicii de îngrijire calitative. ANPDCA a mai semnalat că serviciile pentru protecția copilului de la nivel local nu au dispus de cunoștințele necesare care să le permită să justifice solicitările de finanțare pentru servicii specializate. Într-un efort de a oferi calitate consecventă victimelor minore ale traficului de persoane, în 2020, Ministerul Muncii a emis un regulament cu privire la standardele minime pentru servicii de asistență acordate victimelor minore. Conform noului regulament, furnizorii de servicii licențiați care le oferă victimelor minore adăpost și asistență trebuie să respecte o serie de cerințe specifice, inclusiv să ofere un mediu sigur, consiliere psihologică specializată și vizite cu membrii familiei. Cu toate acestea, problemele recurente legate de abuzare și neglijarea copiilor instituționalizați, combinate cu lipsa identificării și acordării de asistență în manieră proactivă în instituțiile de stat, au permis ca minorii din centrele de plasament să fie vulnerabili în fața traficului de persoane. Raportul Parlamentului pe anul 2020 stipulează că angajații serviciilor pentru protecția copilului care supravegheau copii instituționalizați nu au avut o abordare proactivă de prevenire a traficului de persoane, în unele cazuri au încurajat fetele să se implice în traficul de persoane în scop de exploatare sexuală sau au tolerat, cu bună știință, exploatarea victimelor minore ale traficului de persoane. ONG-urile au semnalat faptul că în unele județe funcționarii angajați în cadrul serviciului pentru protecția copilului au acționat drept complici ai traficanților.
Per total, serviciile acordate victimelor au rămas la un nivel neadecvat și victimele au fost supuse riscului de a fi traficate din nou. Fondurile guvernamentale pentru servicii de asistență și protecție ale ONG-urilor au rămas limitate. Deși guvernul s-a bazat pe ONG-uri pentru a furniza adăpost și asistență victimelor, nu a alocat fonduri direct ONG-urilor, ca urmare a unei prevederi legislative care nu permite finanțarea directă. Un proiect de lege din 2018 prin care s-ar permite finanțarea ONG-urilor pentru servicii acordate victimelor a rămas pe masa Parlamentului. Deși legislația română stipulează faptul că toate victimele au dreptul la îngrijire medicală psihologică, guvernul nu a oferit mai mult de o ședință de consiliere psihologică și nu a acoperit costul serviciilor medicale. ONG-urile au achitat costul tuturor serviciilor psihologice acordate victimelor, ca urmare a refuzului guvernului de a-i plăti pe psihologii care au oferit asistență victimelor. ONG-urile au achitat de asemenea costul serviciilor medicale de urgență acordate victimelor, fiindcă guvernul nu a dispus de asistență financiară iar plata serviciilor medicale s-a făcut pe loc. Mai mult, pentru a avea acces la îngrijire medicală, victimele din România au fost nevoite să se întoarcă în localitatea de domiciliu pentru a obține documente de identitate. Acest proces a prezentat obstacole logistice și financiare pentru multe victime ale traficului de persoane; și aceste costuri au fost acoperite de ONG-uri. În plus, deși guvernul a menționat faptul că a facilitat repatrierea a 33 de victime, nu a raportat și finanțarea costurilor de repatriere. Costurile au fost suportate, de obicei, de ONG-uri și de o organizație internațională. Guvernul a raportat că a alocat autorităților locale aproximativ 26,5 milioane RON (6,68 milioane de dolari), însă nu a specificat ce sume au fost, dacă au fost, destinate pentru servicii care țin de traficul de persoane. Observatorii au semnalat că, în continuare, serviciile de asistență socială au primit finanțare insuficientă de la autoritățile locale.
În general, victimele nu au beneficiat de sprijin adecvat în timpul proceselor penale. S-a semnalat faptul că în continuare victimele au fost supuse intimidării atât în timpul proceselor, cât și după finalizarea acestora. ONG-urile au menționat că numeroase instanțe nu au impus sancțiuni împotriva avocaților traficanților de persoane pentru hărțuirea și batjocorirea victimelor în timpul proceselor. Judecătorii s-au bazat în mare măsură pe mărturia depusă prin prezența fizică a victimei, de preferat față în față cu persoana care a traficat-o, lucru care a amplificat trauma victimelor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat că instanțele din România nu dispun de practici la nivel național pentru protejarea victimelor minore împotriva agresiunii sexuale. CEDO a statuat faptul că, pe fondul lipsei de practici la nivel național pentru protejarea minorilor, România nu și-a îndeplinit obligațiile de a pedepsi infractorii care au săvârșit acte de agresiune sexuală împotriva copiilor, în sensul Codului penal. În perioada de referință, guvernul a făcut mici pași, în efortul de a rezolva aceste provocări sistemice. Parchetele din Constanța, Vrancea și Vâlcea au inaugurat trei săli de audieri gândite pentru copii, cu ajutor din partea a două ONG-uri care au contribuit la finanțare. Eforturile ANITP de a informa victimele ce drepturi legale au și de a le oferi consiliere psihologică a avut drept rezultat o mai bună participare a victimelor la procedurile penale. În 2020, 433 de victime implicate în proceduri penale au beneficiat de servicii disponibile victimelor care sprijină instituțiile de aplicare a legii (comparativ cu 255 în 2019); aceste servicii au inclus ascunderea identității victimelor, protecție la domiciliu și transportarea victimelor până la instanță și înapoi acasă. Guvernul a alocat 19.600 RON (4.940 USD) pentru consiliere juridică acordată victimelor de către avocații din oficiu. Cu toate acestea, avocații desemnați nu aveau experiență în lucrul cu victimele traficului de persoane, iar instanțele nu au dispus în toate cauzele gratuitatea consilierii juridice, mai ales în situațiile în care nu erau implicate victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale. Totodată, accesul la consiliere juridică gratuită a fost condiționat de dovedirea indigenței. Legea din România a permis victimelor din alte state care au cooperat cu autoritățile să primească un permis de ședere temporară pe șase luni, cu posibilitate de prelungire. În plus, în 2020, guvernul a încetat să mai publice numele tuturor martorilor în procese, inclusiv ale copiilor, pe pagina sa de internet – o practică încetățenită care compromitea viața privată și siguranța victimelor. Însă, în demersul său, guvernul a eliminat toate informațiile cu privire la speță, fapt care a generat îngrijorare cu privire la transparență. ONG-urile au semnalat faptul că informațiile eliminate, cum ar fi durata proceselor și hotărârile instanțelor, sunt esențiale pentru monitorizarea eforturilor României de a combate traficul de persoane și au solicitat guvernului să reintroducă respectivele date. La finalul perioadei de referință, guvernul reintrodusese în baza de date informațiile pentru câteva zeci de spețe, care nu includeau numele victimelor. Conform legii, victimele au dreptul să ceară despăgubiri de la traficanți; în general, însă, victimele nu și-au putut permite să plătească taxele necesare pentru a-i acționa în instanțe de drept civil, sau, în cazurile în care judecătorii au dispus plata despăgubirilor, nu au putut plăti costurile recuperării banilor de la traficanți prin intermediul executorilor judecătorești. În cazul în care victimele nu obțineau despăgubiri în instanță, guvernul putea rambursa cheltuielile cu spitalizarea, daunele materiale cauzate de traficanți și veniturile pierdute de victime în perioada în care au fost traficate. Dacă bunurile traficanților nu erau confiscate în cazul unui verdict de vinovăție, guvernul putea plăti daune pecuniare pentru cheltuielile justificate prin documente, de exemplu pentru serviciile medicale facturate. Pe parcursul anului 2020, instanțele au dispus inculpaților să despăgubească 33 de victime. Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) a administrat și a vândut bunuri confiscate de la infractori condamnați, iar banii obținuți astfel ar fi putut fi folosiți pentru a despăgubi victimele și a acoperi cheltuielile de judecată. În ciuda acestor prevederi, ANABI nu a acordat compensații niciunei victime în 2020.
PREVENŢIE
Guvernul și-a intensificat eforturile de prevenție. În perioada de referință, guvernul a adoptat un plan de acțiune ca parte din strategia sa națională pentru 2018-2022, și a alocat resurse financiare pentru toate activitățile propuse. Prin plan, se atribuiau răspunderea financiară și operațională mai multor instituții guvernamentale și ministere, care au alocat aproximativ 41,2 milioane de RON (10,39 milioane de dolari) pentru activitățile propuse. ANITP a continuat să publice rapoarte și statistici anuale privind traficul de persoane și a organizat 94 de campanii de informare publică, comparativ cu 85 în 2019, dedicate informării copiilor și adulților despre toate formele de trafic, inclusiv cerșetorie forțată în țară și în străinătate. Pentru a veni în sprijinul victimelor traficului de persoane din zona Bavaria, în luna octombrie 2020, Consulatul General al României la München a organizat o conferință transfrontalieră despre viciile sistemice și procedurale care apar în situația repatrierii, referirii și acordării de asistență victimelor din Germania către România. În parteneriat cu Ambasada României din Danemarca și cu un centru pentru migranți cu sediul la Copenhaga, ANITP a organizat o campanie de informare publică destinată comunității de români din Danemarca, care a inclus peste 30.000 de persoane. În plus, ANITP a semnat acorduri de cooperare cu Primăria Generală a Municipiului București și cu Biserica Ortodoxă Română. Prin aceste acorduri, s-au pus bazele unei campanii la nivel național împotriva traficului de persoane, cu scopul de a informa vasta comunitate a Bisericii și categoriile vulnerabile, cum ar fi persoanele fără adăpost și victimele violenței și unui proiect comun de construire a unui viitor centru destinat victimelor repatriate. În plus, ANITP a administrat o linie telefonică gratuită, non-stop, însă a angajat un operator pentru aceasta numai in timpul programului de lucru obișnuit. La linia telefonică s-au oferit servicii în limba română și engleză, iar scopul principal a fost informarea românilor despre cum pot lucra în străinătate, în siguranță. La linia telefonică gratuită s-au primit 15 apeluri (comparativ cu 7 în 2019) în legătură cu potențiale cazuri de trafic de persoane; dintre acestea, DCCO a anchetat 7. În 2020, guvernul a adoptat o strategie națională pentru a pune în aplicare Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea. Strategia a inclus măsuri cu privire la instruirea militarilor din România cu privire la protejarea victimelor violenței sexuale, inclusiv ale traficului de persoane, precum și un plan de creare a unui mecanism de raportare și reacție la exploatare și abuzurile sexuale comise de cadre militare și de civili care efectuează misiuni în străinătate. Guvernul a luat măsuri pentru a reduce cererea de acte sexuale contra cost, desfășurând inclusiv campanii de informare destinate educării celor care cumpără astfel de servicii cu privire la relația de cauzalitate dintre traficul de persoane în scopul exploatării sexuale și sexul comercial.
În 2020, DCCO a participat la o serie de activități de prevenire a traficului, organizate la punctele de trecere a frontierei, pentru a informa cu privire la traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată și al identificării potențialelor victime. Inspectoratul General pentru Imigrări a desfășurat o sesiune de informare pentru angajatorii care au recrutat lucrători străini despre drepturile lucrătorilor și riscurile aferente exploatării. Deși Codul penal interzice companiilor de recrutare cu sediul în România să perceapă comisioane de recrutare și să faciliteze exploatarea cetățenilor în străinătate, guvernul nu a sancționat companiile pentru angajarea în practici care au contribuit la traficul de persoane, precum perceperea comisioanelor de recrutare. În 2020, Inspecția Muncii a efectuat 580 de inspecții la angajatori care au recrutat lucrători din străinătate și 1499 de inspecții la agenții de muncă temporară și agenții de recrutare. Înainte de a emite permisele de muncă pentru lucrătorii străini, Inspectoratul General pentru Imigrări a verificat ofertele de muncă și profilele angajatorilor, pentru a împiedica frauda. Potrivit unor ONG-uri, poliția a continuat să nu reacționeze la informări de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată, iar inspectorii muncii nu au avut nici competența necesară pentru a identifica situațiile de trafic de persoane, nici autoritatea legală de a efectua inspecții neanunțate la mai multe categorii de locuri de muncă. ANPDCA a monitorizat și a coordonat toate programele pentru prevenirea și eliminarea muncii forțate a minorilor și a anchetat sesizările cu privire la abuzuri legate de munca forțată a copiilor. Guvernul nu a fost eficient în demersurile de aplicare a legislației privind munca forțată a minorilor, mai ales în zonele rurale și în care serviciile de asistență socială nu au dispus de personal și capacitatea de a pedepsi încălcarea legii. Conform ANPDCA, statisticile oficiale nu au reflectat amplitudinea infracțiunii, având în vedere că majoritatea incidentelor care țin de munca forțată a minorilor nu au făcut obiectul unei sesizări, iar statisticile oficiale s-au limitat la cazurile documentate de poliție. Experții au constatat o continuare a lipsei de informare cu privire la traficul în scopul exploatării prin muncă forțată în rândul părților interesate și faptul că nu s-a acordat suficientă atenție identificării cazurilor și încălcărilor legislației muncii.
PROFIL DIN PUNCT DE VEDERE AL TRAFICULUI DE PERSOANE
Așa cum arată rapoartele din ultimii cinci ani, traficanții de ființe umane exploatează români și străini în România, iar traficanții exploatează victimele din România în străinătate. România rămâne, în principal, o țară sursă pentru traficarea victimelor în scopul exploatării sexuale și a exploatării prin muncă forțată în Europa. Majoritatea covârșitoare a victimelor identificate în 2020 (72%) sunt victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale. De obicei, traficanții sunt cetățeni români care fac parte dintr-un grup infracțional organizat, bazat pe legături etnice sau de familie, care trafichează românce și copii români în România și în alte țări din Europa, printre care Finlanda, Franța, Italia, Spania și Marea Britanie. Experții continuă să semnaleze creșterea numărului de femei din România recrutate pentru căsătorii false în Europa de Vest; după încheierea acestor căsătorii, traficanții le forțează pe femei să practice sexul comercial sau să muncească. Minorii constituie circa 50% din numărul total de victime identificate în România. Funcționarii publici și ONG-urile semnalează o intensificare a acțiunilor de racolare a copiilor prin intermediul internetului și al rețelelor de socializare, pe fondul pandemiei. Presa relatează cazuri de exploatare sexuală în mediul virtual și de abuz față de minore în vârstă de numai 12 ani. Copiii instituționalizați, în special fetele din centrele de plasament sau centrele destinate persoanelor cu dizabilități, rămân vulnerabili la traficul de persoane în scopul exploatării sexuale. Mai multe ONG-uri atrag atenția că tinerii care au locuit în centre de plasament sau de rezidență acționează ca agenți de recrutare pentru minorele din respectivele centre. Traficanții supun copiii de etnie romă exploatării sexuale și cerșetoriei forțate. În continuare, nu se denunță corespunzător cazurile de abuz legat de supunerea la muncă forțată a minorilor. Traficanții obligă adulții și copiii din România să muncească forțat în agricultură, în domeniul construcțiilor, în hoteluri, în industria de prelucrare și în servitute domestică, dar și să cerșească și să fure în România sau în alte țări din Europa. Există rapoarte care indică faptul că traficanții care acționează în România și Moldova exploatează femei din Moldova și fete din România în operațiuni desfășurate în Europa; amploarea fenomenului de trafic nu se cunoaște. România este țară de destinație pentru un număr redus de victime ale traficului de persoane, inclusiv pentru migranţi din Africa, Europa și din sudul și sud-estul Asiei, exploatați în industriile construcțiilor, hotelieră și alimentară. ONG-urile semnalează, în ultima vreme, o creștere a numărului de migranți, menționând intrarea în România a unui număr neobișnuit de ridicat de migranți din nordul Africii și din Orientul Mijlociu; un număr record dintre ei, aproximativ 6.000, au solicitat azil în 2020. Deși obiectivul lor principal este să își continue drumul către vestul și nordul Europei, mulți dintre acești migranți pot sau ar putea deveni victime ale traficului de persoane pe timpul șederii în România. În plus, corupția la nivel guvernamental din domeniul aplicării legii și din sistemul judiciar continuă să înlesnească anumite infracțiuni care țin de trafic de persoane, iar funcționarii au fost anchetați pentru suspiciuni de implicare în acțiuni caracteristice traficului de persoane.
