România
Rezumat
Constituţia interzice limitările asupra libertăţii de conştiinţă şi religioasă, precum şi forţarea unui individ să adopte o credinţă religioasă contrară convingerilor sale. Constituţia prevede că toate cultele sunt autonome faţă de stat şi au libertatea de a se organiza „conform propriilor lor statute”. Potrivit legii, statul recunoaşte „rolul important” al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în istoria ţării. Legea stipulează o clasificare pe trei nivele a organizaţiilor religioase; asociaţiile laice care doresc să desfăşoare activităţi religioase se pot organiza în conformitate cu o prevedere separată a legii. Autorităţile au aprobat solicitările de înscriere a două asociaţii religioase creştine: Asociaţia Uniunea Adunărilor Penticostale a Romilor „Philadelphia” şi Asociaţia Religioasă Uniunea Bisericilor Penticostale a lui Dumnezeu. S-a semnalat în continuare ritmul lent al retrocedării proprietăţilor confiscate, în special către Biserica Greco-Catolică şi comunitatea evreiască. În cursul anului, guvernul a respins 609 solicitări de retrocedare a proprietăţilor religioase confiscate şi a aprobat 52; nu a aprobat nicio solicitare pentru Biserica Greco-Catolică. Grupările religioase minoritare au continuat să declare că autorităţile centrale şi locale au acordat tratament preferenţial BOR şi au semnalat cazuri de discriminare. În luna iulie, Preşedintele României Klaus Iohannis a promulgat o lege privind combaterea antisemitismului, care incriminează promovarea de idei antisemite şi înfiinţarea de organizaţii antisemite.
Grupările religioase minoritare au continuat să semnaleze cazuri de hărţuire a membrilor comunităţilor lor de către preoţi şi enoriaşi BOR, precum şi de blocare a accesului la cimitire. Un studiu referitor la valorile împărtăşite de elevi şi profesori de gimnaziu şi liceu a evidenţiat faptul că aproximativ o treime dintre profesori nu îşi doresc vecini de altă religie. A existat un caz de vandalism antisemit al casei din Sighetu Marmaţiei a lui Elie Wiesel, supravieţuitor al Holocaustului. Conform Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi, presa locală i-a portretizat în mare parte pe refugiaţii musulmani ca reprezentând o ameninţare din pricina religiei lor.
În întâlniri avute cu secretarul general al guvernului, reprezentanţii Ambasadei SUA au continuat să-şi exprime preocuparea cu privire la ritmul lent al procesului de retrocedare şi la numărul mic de proprietăţi retrocedate grupărilor religioase minoritare. Reprezentanţii Ambasadei au facilitat întâlniri între membri ai Organizaţiei Mondiale Evreieşti pentru Restituirea Bunurilor (WJRO) şi reprezentanţi guvernamentali pentru a accelera procesele de retrocedare a proprietăţilor şi de acordare a pensiilor supravieţuitorilor Holocaustului. În întâlniri cu preşedintele Klaus Iohannis, premierul Viorica Dăncilă, primarul Municipiului Bucureşti Gabriela Firea şi alţi reprezentanţi, Ambasada a continuat să sprijine Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din Romania Elie Wiesel şi Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite (USHMM) în eforturile de înfiinţare a unui muzeu al istoriei evreilor. Ambasadorul SUA a participat la evenimentele de comemorare a Holocaustului şi a luat atitudine public împotriva intoleranţei religioase din ţară.
Secţiunea I. Demografia religioasă
Guvernul SUA estimează că România are o populaţie de 21,5 milioane de locuitori (estimare din iulie 2018). Conform recensământului efectuat de Guvernul României în anul 2011, credincioşii ortodocşi reprezintă 86,5% din populaţie, iar cei romano-catolici reprezintă aproape 5%. Conform recensământului, există aproximativ 151.000 de greco-catolici; aceştia estimează însă că numărul este de 488.000. Printre celelalte grupuri religioase existente în ţară se numără: credincioşii ortodocşi ruşi de rit vechi, protestanţii (inclusiv protestanţii reformaţi, penticostalii, baptiştii, adventiştii de ziua a şaptea, evangheliştii lutherani, evangheliştii de confesiune augustană), Cultul Mozaic, Cultul Musulman, Martorii lui Iehova, Credinţa Baha’i, Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormoni), Budismul Zen, Familia (Copiii lui Dumnezeu), Federaţia Familiilor pentru Pace şi Unificare în Lume (Biserica Unificării), Biserica Scientologică şi Societatea Internaţională pentru Conştiinţa de Krishna. Ateii şi persoanele „fără religie” reprezintă mai puţin de 1% din populaţie.
Conform recensământului din 2011, membrii Bisericii Creştine de Rit Vechi se află în principal în Moldova şi Dobrogea. Majoritatea musulmanilor locuiesc în partea de sud-est a ţării, în zona Constanţei. Majoritatea greco-catolicilor trăiesc în Transilvania. Credincioşii protestanţi şi romano-catolici sunt localizaţi în principal în Transilvania. Etnicii ucraineni ortodocşi şi greco-catolici se află, în mare parte, în zona de nord a ţării. Etnicii sârbi ortodocşi se află în principal în Banat. Membrii Bisericii Apostolice Armene sunt concentraţi în Moldova şi în sudul ţării. Membrii Bisericilor Protestante Reformată, şi Unitariană din Transilvania sunt, aproape toţi, de etnie maghiară. Peste jumătate dintre membrii Bisericilor Romano-Catolică şi Evanghelică Lutherană din Transilvania sunt etnici maghiari. Aproximativ 40% din cei 3.400 de evrei din ţară locuiesc în Bucureşti.
Secţiunea II. Situaţia respectării de către guvern a libertăţii religioase
CADRUL LEGAL
Constituţia interzice limitarea libertăţii de gândire, opinie, conştiinţă sau religioasă, precum şi forţarea indivizilor să adopte o credinţă religioasă contrară convingerilor lor. Ea stipulează că toate cultele sunt autonome faţă de stat şi au libertatea de a se organiza „conform propriilor lor statute”, în condiţiile definite de lege. Legea prevede recunoaşterea de către stat a „rolului important” al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi rolul „celorlalte biserici şi culte aşa cum este recunoscut de istoria naţională” a ţării.
Conform Constituţiei, cultele sunt autonome şi beneficiază de sprijin din partea statului, inclusiv în ce priveşte facilitarea asistenţei religioase în armată, spitale, penitenciare, azile de bătrâni şi orfelinate. Legea interzice autorităţilor publice şi persoanelor juridice private să solicite declararea religiei, cu excepţia recensământului.
Prevederile legii cultelor stipulează un sistem de clasificare pe trei nivele: culte religioase, la nivelul superior, urmate de asociaţii religioase şi de grupări religioase, la nivelele inferioare. Organizaţiile de la cele două nivele superioare au statut de persoană juridică, în timp ce grupările religioase nu au. Asociaţiile laice înfiinţate în conformitate cu prevederi separate ale legii cu privire la asociaţii şi fundaţii pot desfăşura şi ele activităţi religioase şi au statut de persoane juridice.
Conform legii, există 18 organizaţii cu statut de cult, toate deja existente la momentul intrării în vigoare a Legii cultelor, în 2006. Printre acestea se numără: Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma – Greco-Catolică, Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi (Ortodoxă), Biserica Reformată (Protestantă), Biserica Creştină După Evanghelie din România, Biserica Evanghelică Română, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica Evanghelică Lutherană din România, Biserica Unitariană Maghiară, Cultul Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România, Biserica Armeană, Cultul Mozaic, Cultul Musulman şi Organizaţia Religioasă “Martorii lui Iehova”.
În cazul altor organizaţii care doresc să obţină statutul de culte recunoscute, legea prevede că acestea trebuie să demonstreze 12 ani de activitate neîntreruptă de la adoptarea legii, ceea ce nu era posibil înainte de 2018. În aceste condiţii, o asociaţie religioasă este eligibilă pentru a solicita statutul de cult dacă numărul de membri reprezintă cel puţin 0,1% din populaţie (aproximativ 21.500 de persoane).
Legea defineşte o asociaţie religioasă drept asociaţie cu cel puţin 300 de membri care împărtăşesc şi practică aceeaşi religie, care a obţinut statut de persoană juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase instituit la grefa judecătoriei din circumscripţia teritorială unde îşi are sediul central. Pentru a se înscrie, asociaţiile religioase trebuie să furnizeze autorităţilor datele personale ale membrilor (de exemplu numele, adresa, CNP-ul şi semnătura), pe care, conform legii, autorităţile nu le pot împărtăşi altor instituţii publice şi nu le pot folosi în niciun alt mod. Pentru a funcţiona ca asociaţii religioase, organizaţiile au nevoie şi de aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte, aflat în subordinea Cancelariei Prim-Ministrului.
Legea defineşte o grupare religioasă drept un grup de persoane care au aceeaşi credinţă. Grupările religioase nu trebuie să se înscrie pentru a practica o credinţă religioasă şi nu au nevoie de aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a-şi desfăşura activitatea.
Asociaţiile civile care desfăşoară activităţi religioase funcţionează ca asociaţii şi fundaţii laice; cu toate acestea, ele nu au aceleaşi beneficii precum cultele sau asociaţiile religioase. Asociaţiile civile nu se pot califica pentru recunoaştere ca asociaţii religioase conform criteriului numeric/administrativ (300 de membri) sau pot alege să nu solicite o astfel de recunoaştere. Aceste asociaţii nu necesită aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a-şi desfăşura activitatea. Înscrierea lor intră sub incidenţa provederilor legale referitoare la înfiinţarea fundaţiilor, asociaţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale (ONG-uri), care solicită un număr minim de trei membri. Acestor asociaţii civile nu li se solicită să furnizeze datele personale ale membrilor.
Cultele sunt eligibile pentru sprijin financiar şi alte forme de sprijin de stat. Ele au dreptul să predea ore de religie în şcolile publice, să primească fonduri guvernamentale pentru construirea de lăcaşuri de cult, pentru plata parţială a salariilor membrilor clerului cu fonduri de la buget, pentru difuzarea de programe religioase la radio şi la posturile de televiziune şi pentru obţinerea de licenţe de difuzare pentru propriile posturi. Conform legii, nivelul de finanţare primit de culte depinde de numărul de adepţi raportat la ultimul recensământ, precum şi de „nevoile reale ale respectivului cult religios”.
Asociaţiile religioase nu primesc finanţare de stat, însă atât acestea, cât şi cultele sunt scutite de impozitarea veniturilor şi a clădirilor folosite în scopuri religioase, educaţionale sau alte scopuri sociale. Grupările religioase nu beneficiază nici de finanţare de stat, nici de scutire de impozitare.
Atât cultele, cât şi asociaţiile religioase pot închiria sau deţine proprietăţi, pot publica sau importa literatură religioasă, pot desfăşura activităţi de prozelitism, pot înfiinţa şcoli şi spitale şi furniza servicii educaţionale şi medicale, pot deţine cimitire şi pot beneficia de scutiri de impozite pe veniturile şi clădirile folosite în scopuri religioase, educaţionale şi alte scopuri sociale. Grupările religioase nu au statut de persoană juridică pentru a se putea implica în astfel de activităţi; cu toate acestea, ele îşi pot practica credinţele religioase, inclusiv în public.
Asociaţiile civile implicate în activităţi religioase se pot implica în activităţi de cult. Deşi nu beneficiază de aceleaşi scutiri de impozite sau alte beneficii acordate cultelor şi asociaţiilor religioase, ele pot beneficia de avantajele fiscale şi celelalte beneficii acordate asociaţiilor şi fundaţiilor civile.
Prevederile legale permit autorităţilor locale să finanţeze lăcaşuri de cult şi şcoli teologice care aparţin cultelor, inclusiv să furnizeze fonduri pentru salariile personalului şi întreţinerea clădirilor, renovarea şi conservarea sau construcţia de lăcaşuri de cult. Nu există prevederi similare pentru asociaţiile religioase sau pentru alte asociaţii implicate în activităţi religioase; cu toate acestea, aceste asociaţii pot primi finanţare prin prevederile legale referitoare la asociaţiile şi fundaţiile civile.
Legea permite tuturor tipurilor de organizaţii religioase să-şi înmormânteze membrii decedaţi în cimitire care aparţin altor organizaţii religioase – cu excepţia cimitirelor evreieşti şi musulmane – în localităţi în care nu au propriile cimitire şi unde nu există un cimitir public. Cimitirele publice trebuie să aibă secţiuni separate pentru fiecare confesiune, dacă acest lucru este solicitat de către cultele existente în localitate.
Legea permite clericilor cultelor recunoscute să ofere asistenţă religioasă militarilor. Acest lucru include posibilitatea funcţionării clerului în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Prin intermediul a diferite alte dispoziţii, clerul cultelor religioase recunoscute şi, în unele cazuri, al asociaţiilor religioase, poate avea acces în spitale, orfelinate şi cămine de bătrâni pentru a desfăşura activităţi religioase. Cultele şi asociaţiile religioase pot desfăşura activităţi în penitenciare cu acordul directorului unităţii de detenţie.
Legea prevede retrocedarea proprietăţilor aparţinând comunităţilor religioase confiscate între 1940 şi 1989, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al regimului comunist care a urmat, cu condiţia ca respectivele proprietăţi să se afle în posesia statului.
Conform legii, dacă o proprietate confiscată este folosită „în interes public”, de exemplu pentru o şcoală, un spital sau un muzeu şi este retrocedată fostului proprietar, actualilor ocupanţi şi se permite să rămână în ea timp de 10 ani după decizia de retrocedare şi să plătească o chirie mică. Legea nu menţionează retrocedarea generală a proprietăţilor folosite în prezent ca lăcaşuri de cult de către o altă grupare religioasă. Deşi prevederile legii retrocedării menţionează că se va adopta o lege separată dedicată acestor cazuri, ea încă nu fusese adoptată până la sfârşitul anului.
Un statut separat privind repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice reglementează retrocedarea proprietăţilor Bisericii Greco-Catolice de către Biserica Ortodoxă Română. Hotărârile de retrocedare se iau de către o comisie mixtă ce include reprezentanţi ai ambelor biserici şi se bazează pe „dorinţa credincioşilor din comunităţile care au în posesie aceste proprietăţi.” Biserica Greco-Catolică poate apela la instanţă dacă încercările de a obţine retrocedarea proprietăţilor sale prin dialog nu sunt încununate de succes.
Legea stabileşte un sistem de compensaţie bazat pe puncte pentru cazurile în care retrocedarea în natură nu este posibilă. Grupurile religioase pot folosi punctele doar pentru a licita pentru alte proprietăţi la licitaţiile organizate de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI). Comisia validează şi deciziile de compensare ale altor autorităţi locale sau centrale, inclusiv pe cele ale Comisiei speciale de retrocedare (CSR), care ia decizii cu privire la solicitările de retrocedare depuse de către culte şi minorităţile naţionale. Legea prevede un termen de 240 de zile în care solicitanţii trebuie să prezinte probe suplimentare în cazurile lor, la cererea expresă a instituţiei însărcinate cu soluţionarea solicitării lor. Dacă solicitantul nu respectă termenul, autoritatea administrativă poate respinge cazul. Autoritatea poate extinde termenul cu 120 de zile dacă solicitanţii dovedesc că au făcut eforturi susţinute pentru a obţine probele, aflate de obicei în posesia altor autorităţi ale statului, dar nu au reuşit acest lucru.
Legea anulează actele de „donaţie” forţată a proprietăţilor evreieşti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al epocii comuniste şi reduce sarcina probei pentru foştii proprietari sau urmaşii lor pentru obţinerea retrocedării. Legea desemnează prezenta Federaţie a Comunităţilor Evreieşti din România drept moştenitor legal al proprietăţilor evreieşti comune confiscate şi acordă prioritate solicitărilor private ale supravieţuitorilor Holocaustului. Legea nu cuprinde prevederi referitoare la proprietăţile victimelor Holocaustului care nu au urmaşi sau pentru care nu s-au depus solicitări de retrocedare.
Conform legii, educaţia religioasă în şcoli este opţională. Fiecare dintre cele 18 culte recunoscute legal are dreptul să ofere în şcoli ore de religie bazate pe propriile învăţături religioase. Cultele pot oferi ore de religie indiferent de numărul elevilor reprezentanţi dintr-o şcoală. Legea permite excepţii în cazul în care dreptul elevilor de a participa la orele de religie nu poate fi exercitat „din motive obiective”, fără a le specifica.
Conform legii, părinţii elevilor sub 18 ani trebuie să solicite participarea copiilor lor la orele de religie, în timp ce elevii de 18 ani sau peste pot solicita personal să participe la orele de religie. Deşi în mod normal, elevul participă la şcoală la un curs bazat pe învăţăturile religioase ale cultului căruia îi aparţine, este de asemenea posibil ca elevul să participe la un curs de religie oferit de confesiunea de care aparţine în afara sistemului şcolar şi să aducă o adeverinţă pentru a fi recunoscut.
Profesorii de religie sunt angajaţi ai statului, însă fiecare dintre culte aprobă numirea şi continuitatea profesorilor de religie. Legea interzice prozelitismul religios în şcoli. Dacă profesorii desfăşoară activităţi de prozelitism, conducerea şcolii stabileşte sancţiunea bazându-se pe concluziile unei comisii interne.
Legea stipulează că religia unui copil cu vârsta de 14 ani împliniţi nu poate fi schimbată fără consimţământul copilului, iar de la vârsta de 16 ani, fiecare persoană are dreptul de a-şi alege religia.
Legea interzice discriminarea pe considerente religioase în toate domeniile vieţii publice. Ea interzice de asemenea defăimarea religioasă şi generarea de conflicte pe considerente religioase, precum şi defăimarea publică adusă simbolurilor religioase. Pedepsele pot include amenzi ce variază de la 1.000 şi 100.000 de lei (250-24.600 de dolari), depinzând dacă victima este o persoană sau o comunitate.
O lege intrată în vigoare în luna iulie combate antisemitismul şi incriminează promovarea ideilor antisemite şi înfiinţarea de organizaţii antisemite. Conform legii, antisemitismul este definit ca percepţie despre evrei care se exprimă sub forma urii antisemite, precum şi a discursului şi acţiunilor motivate de ură împotriva evreilor, care au drept ţintă evreii, non-evreii sau bunurile acestora, instituţii ale comunităţii evreieşti sau lăcaşuri de cult mozaic. Sancţiunile pentru înfiinţarea de organizaţii antisemite variază între 1 şi 10 ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi.
O lege adoptată în 2015 interzice înfiinţarea de organizaţii fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe pe care le defineşte în parte ca grupuri care promovează violenţa, ura din motive religioase sau naţionalismul extremist, fără a defini ultimul termen. Referirea la antisemitism în legea din 2015 a fost înlăturată după intrarea în vigoare a unei legi privind antisemitismul, în luna iulie. Pedepsele pentru înfiinţarea unor astfel de organizaţii sunt cuprinse între 1 şi 10 ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi. Răspunderea penală este eliminată dacă persoana implicată în înfiinţarea unei astfel de organizaţii informează autorităţile înainte ca organizaţia să-şi înceapă activitatea; pedepsele sunt înjumătăţite dacă persoana ajută autorităţile în ancheta penală. Conform legislaţiei, producerea, vânzarea, distribuirea, deţinerea cu intenţie de distribuire şi utilizarea de simboluri rasiste, fasciste, xenofobe şi legionare sunt de asemenea ilegale. Pedepsele sunt cuprinse între trei luni şi trei ani de închisoare.
Negarea publică a Holocaustului sau contestarea, aprobarea, justificarea sau minimizarea acestuia într-o „manieră evidentă”, stabilită de un judecător, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi trei ani, sau cu amendă de până la 200.000 de lei (49.200 de dolari), în funcţie de împrejurări. Promovarea publică a cultului persoanelor condamnate pentru genocid, crime împotriva umanităţii sau crime de război se poate solda cu amenzi sau închisoare pe o perioadă de trei luni până la trei ani sau de la şase luni până la cinci ani, în cazul promovării în mediul electronic. Aceleaşi pedepse se aplică şi promovării publice a ideilor, vederilor şi doctrinelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe.
Legea permite persoanelor care desfăşoară activităţi religioase pentru organizaţii religioase recunoscute să intre şi să rămână în ţară cu o viză de şedere pe perioadă extinsă. Solicitanţii de viză trebuie să obţină aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte şi să prezinte dovezi că reprezintă organizaţii religioase înfiinţate în mod legal în ţară. Secretariatul poate extinde aceste vize pe o perioadă de până la cinci ani.
Ţara este parte a Pactului Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice.
PRACTICI GUVERNAMENTALE
Până la finalul anului, guvernul aprobase două solicitări de obţinere a statutului de asociaţie religioasă depuse în cursul anului, ambele creştine: Uniunea Adunărilor Penticostale a Romilor Philadelphia şi Asociaţia Religioasă Uniunea Bisericilor Penticostale a lui Dumnezeu. În luna octombrie erau înregistrate ca asociaţii religioase 35 de entităţi cu diferite afilieri religioase, număr în creştere de la 33 în 2017.
Liderii Credinţei Baha’i au continuat să caute opţiuni pentru înhumarea persoanelor decedate conform practicilor de înhumare ale religiei lor, inclusiv solicitând Secretariatului de Stat pentru Culte să îi ajute să înfiinţeze un cimitir. Credinţa Baha’i a continuat să fie înregistrată ca asociaţie religioasă, nu cu statut de cult.
Grupările religioase au declarat în continuare că cerinţa de a avea 300 de membri şi necesitatea de a furniza datele personale ale membrilor săi pentru înscrierea ca asociaţie religioasă este discriminatorie, pentru alte tipuri de asociaţii fiind nevoie de doar trei membri şi neexistând cerinţa de furnizare a datelor personale ale membrilor lor. Grupările religioase au continuat să critice sistemul de clasificare a organizaţiilor religioase pe trei nivele.
Martorii lui Iehova au raportat că în mai multe regiuni din ţară, unii membri au continuat să se confrunte cu rezistenţă la activităţile lor şi ameninţări din partea autorităţilor şi a preoţilor BOR. Ei au declarat că în luna august, primarul satului Mogoşeşti, din judeţul Iaşi, i-a ameninţat pe reprezentanţii Martorilor lui Iehova cu violenţa. Ca urmare a plângerii depuse de Martorii lui Iehova, prefectul judeţului şi Secretariatul de Stat pentru Culte au impus primarului să respecte legea libertăţii religioase. Preoţii BOR din satul Valea Călugărească, judeţul Prahova, şi Călugăreni, judeţul Giurgiu, i-au ameninţat în lunile martie şi respectiv octombrie pe reprezentanţii Martorilor lui Iehova, cu folosirea violenţei fizice. Ca urmare a plângerilor depuse de cult, poliţia i-a amendat pe preoţi.
Pe 23 noiembrie, Curtea de Apel Bucureşti a declarat nulă o cerere depusă în 2016 de Cătălin Berenghi, fost candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Bucureşti, de anulare a unei decizii din 2015 de transferare a unui teren din Bucureşti către comunitatea musulmană pentru construcţia unei moschei. Conform instanţei, decizia de transfer al terenului nu mai este relevantă deoarece Muftiatul Cultului Musulman din România a anunţat guvernul că a renunţat la dreptul de a utiliza terenul.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), agenţia guvernamentală responsabilă cu administrarea procesului de retrocedare a raportat că Comisia specială de retrocedare a aprobat 17 cereri de retrocedare a unor „bunuri imobile” (teren sau clăriri) cultelor, a aprobat compensaţii în 35 de cazuri şi a respins alte 609 cereri în cursul anului. Toate cererile fuseseră depuse înainte de termenul din 2006. În 94 dintre cazuri, solicitanţii şi-au retras cererile. Conform informaţiilor oferite de către ANRP şi Ministerul Afacerilor Externe, numărul de cazuri evaluate de ANPR a scăzut de la 1.227 în 2017, la 1.212.
Conform ANRP, cultele au înaintat apel în cazul a 53 de hotărâri înaintate de Comisia specială de retrocedare instanţelor în cursul anului. Biserica Romano-Catolică a înaintat 12 apeluri; BOR a înaintat nouă; Biserica Greco-Catolică a înaintat 13; Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană a înaintat nouă; iar Comunitatea Evreiască a înaintat 12. Nu au existat informaţii referitoare la deciziile instanţelor în aceste cazuri. În aprilie 2015, ANRP a respins o cerere depusă de către Fundaţia Caritatea, ONG-ul fondat de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi Organizaţia Mondială Evreiască pentru Restituirea Bunurilor (The World Jewish Restitution Organization) pentru a urmări cererile de retrocedare a bunurilor imobiliare comunitare evreieşti. Cererea viza o clădire şi un teren în oraşul Piatra Neamţ aparţinând comunităţii evreieşti, pe care autorităţile locale au forţat comunitatea să îl doneze în 1953. ANRP a declarat că Fundaţia Caritatea nu a furnizat o copie a actului de donaţie în termenul de 120 de zile. Reprezentanţii Caritatea au spus că fundaţia a întâmpinat întârzieri semnificative în obţinerea documentului de la Arhivele Naţionale. Totuşi, ANRP nu a luat în considerare întârzierea cauzată de către răspunsul Arhivelor Naţionale, declarând că termenul de 120 de zile pentru furnizarea noilor documente a trecut. Fundaţia Caritatea a atacat decizia ANRP în instanţă. În decembrie 2015, Curtea de Apel Bacău a anulat hotărârea iniţială a ANRP şi a decis că Comisia specială de retrocedare trebuie să emită o nouă hotărâre favorabilă. ANPR a atacat hotărârea judecătorească susţinând că Fundaţia Caritatea nu a depus documentul solicitat în termenul de 120 de zile.
În cursul anului, ANRP a evaluat 490 de cereri depuse de către Biserica Greco-Catolică, însă nu a retrocedat nicio proprietate Bisericii şi nu a acordat compensaţii în niciun caz. Reprezentanţii Bisericii au semnalat că ANRP a respins cele mai multe dintre cererile lor pentru că proprietăţile aparţin acum BOR şi fac subiectul unei alte legi, făcând retrocedarea posibilă printr-o comisie mixtă ce include reprezentanţi ai celor două Biserici şi bazată pe „dorinţa credincioşilor din comunităţile care au în posesie aceste proprietăţi”. În timpul regimului comunist, toate lăcaşurile de cult şi casele parohiale au fost transferate BOR şi majoritatea celorlalte proprietăţi (terenuri şi clădiri), statului.
Biserica Greco-Catolică a continuat să raporteze întârzieri în procesele de retrocedare. Reprezentanţii Bisericii au declarat că pe parcursul anului nu au existat decizii ale instanţelor în cazurile de retrocedări către Biserica Greco-Catolică.
Retrocedarea unei proprietăţi în Bixad, redată anterior Bisericii Greco-Catolice de către guvern şi confirmată de hotărâri anterioare ale instanţei a continuat să fie întârziată în timp ce instanţele au rejudecat cazul după o decizie din 2016 a Tribunalului Alba, instanţă de judeţ, care a permis Consiliului Judeţean Satu Mare să-şi reînnoiască cererea de posesie asupra proprietăţii. Cazul era încă pe rol la finalul anului.
Două cazuri înaintate în 2016 de către Biserica Greco-Catolică Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru retrocedarea unor biserici din Bistriţa şi Breb au rămas pe rol. În fiecare dintre cazuri, plângerea Bisericii viza hotărâri judecătoreşti de acordare a unor proprietăţi ale Bisericii Greco-Catolice către Biserica Ortodoxă Română, pe baza rezultatelor recensământului care arătau că greco-catolicii constituie o minoritate.
Deşi guvernul nu a emis reglementări de implementare a noii legislaţii privind retrocedarea proprietăţilor, adoptată în 2016, care prioritizează cazurile ce implică supravieţuitori ai Holocaustului, ANRP a acordat prioritate unui număr de 160 de cereri primite. De la adoptarea legislaţiei, ANRP a acordat supravieţuitorilor Holocaustului compensaţii în 28 de cazuri, a respins cererile în două cazuri şi a solicitat informaţii suplimentare în 90 de cazuri.
Comisia specială de retrocedare aprobase până în luna octombrie 10 cereri din anii anteriori depuse de către Comunitatea evreiască – nouă prin acordarea de compensaţii şi una prin retrocedare în natură – şi respinsese alte 16. În alte 54 de cazuri, solicitanţii şi-au retras cererile. Grupările religioase au declarat că este dificil să obţină de la Arhivele Naţionale documentaţia solicitată care să demonstreze dreptul de proprietate la timp pentru a respecta termenul de 120 de zile pentru înaintarea apelului. Fundaţia Caritatea a declarat că Comisia specială de retrocedări a evitat în continuare să-şi asume responsabilitatea retrocedării, preferând să paseze deciziile instanţelor. Fundaţia a continuat de asemenea să declare că procedura de depunere a cererilor este excesiv de birocratică şi nerezonabilă, în special pentru că Comisia solicită adesea prezentarea a numeroase documente suplimentare, unele dintre acestea disponibile doar în arhivele statului, lăsând solicitanţilor evrei timp limitat pentru a îndeplini termenul final de 120 de zile pentru depunerea documentelor. Caritatea a declarat că accesul la arhivele de stat în care se află documentele necesare pentru procesul de retrocedare a fost dificil.
Conform Fundaţiei Caritatea, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a dat aprobarea definitivă a două decizii în cursul anului, iar 64 de decizii emise înainte de 2013 aşteptau aprobarea definitivă. Conform ANRP, volumul mare de muncă şi personalul şi resursele insuficiente au constituit motivele întârzierilor.
Biserica Reformată, Biserica Romano-Catolică, Biserica Unitariană şi Biserica Evanghelică Lutherană au declarat că guvernul a continuat să respingă cererile lor de retrocedare motivând că entităţile înregistrate ca foşti proprietari nu reprezintă bisericile actuale. Liderii bisericilor au spus că regimul comunist a desfiinţat fostele Biserici şi a confiscat proprietăţile acestora, aşadar foştii proprietari nu mai există ca atare, dar bisericile contemporane, ca succesoare ale celor desfiinţate, sunt de fapt aceleaşi entităţi ale căror proprietăţi au fost confiscate de către regimul comunist. Douăsprezece cereri depuse de către Biserica Romano-Catolică au fost soluţionate până la sfârşitul anului. Guvernul a acordat compensaţii sau retrocedări în natură în cinci cazuri şi a respins şapte cereri. Guvernul a evaluat cinci cereri depuse de către Biserica Reformată şi a respins alte două. În cursul anului, guvernul a evaluat trei cereri în aşteptare depuse de Biserica Unitariană. Într-unul dintre cazuri, Biserica Unitariană a primit compensaţii; în altul, i s-a acordat retrocedarea în natură. Guvernul a respins cea de-a treia cerere.
Pe 4 iulie, instanţa a respins apelul înaintat de către Biserica Romano-Catolică la decizia din 2015 a Comisiei speciale de retrocedare de a respinge cererea Bisericii Romano-Catolice de retrocedare a Bibliotecii Batthyaneum şi a observatorului astronomic din Alba Iulia; decizia nu era definitivă.
Procentul de elevi care aleg să participe la orele de religie a rămas de aproximativ 90% şi, conform presei, ONG-urilor şi asociaţiilor de părinţi, a continuat să fie rezultatul manipulării şi presiunii din partea BOR, precum şi a eşecului directorilor de şcoală de a oferi părinţilor alternative la orele de religie. Un ordin de ministru din februarie a stabilit că cererile iniţiale de participare la orele de religie rămân valide pentru întregul ciclu de studiu sau până când elevul ori reprezentanţii legali ai acestuia depun o cerere contrară. Un ordin de ministru anterior solicita depunerea anuală a unei cereri pentru înscrierea la orele de religie.
Grupurile religioase minoritare, inclusiv Biserica Creştină după Evanghelie, au continuat să raporteze că autorităţile au permis doar BOR să aibă un rol activ la ceremoniile anuale de începere a anului şcolar şi la alte evenimente comunitare în toată ţara şi, de obicei, nu au invitat alte grupări religioase să participe la aceste ceremonii. Conform Bisericii Creştine după Evanghelie, acest lucru s-a petrecut şi în oraşe cu un număr semnificativ de reprezentanţi, precum Sibiu, Suceava, Iaşi şi Piatra-Neamţ.
Liderii şi credincioşii greco-catolici au declarat că în timpul evenimentelor dedicate sărbătoririi Centenarului, unele autorităţi locale au marginalizat Biserica Greco-Catolică şi au încercat să minimalizeze rolul său în istoria ţării. În câteva petiţii online, credincioşii greco-catolici au declarat că BOR şi autorităţile guvernamentale au încercat să revizuiască istoria Bisericii Greco-Catolice. În luna septembrie, un grup de credincioşi greco-catolici au protestat împotriva sfinţirii unui bust al lui Iuliu Hossu de către un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul unui eveniment organizat de către autorităţile locale din satul Milaş şi de către Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud; greco-catolicii au cerut ca inscripţia de pe bust să menţioneze apartenenţa lui Iuliu Hossu la Biserica Greco-Catolică. Iuliu Hossu a fost un episcop greco-catolic cu un rol important în unificarea României cu Transilvania, în 1918. Protestatarii au criticat de asemenea decizia primarului satului Coşbuc şi a Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud de a-l comemora pe scriitorul greco-catolic George Coşbuc fără a-i invita pe preoţii greco-catolici să participe la eveniment şi de a invita preoţi BOR să sfinţească bustul scriitorului.
Grupările religioase au semnalat că preoţii militari au continuat să fie preoţi ortodocşi cu excepţia unui preot romano-catolic şi a unui pastor de la Alianţa Evanghelică. Institutul Elie Wiesel, care a fost înfiinţat de guvern a semnalat că în continuare, în puţine cazuri de discurs antisemit şi negare a Holocaustului s-a început urmărirea în justiţie. Conform datelor statistice publicate de către guvern pentru întregul an, Parchetul General a alcătuit o listă de 42 de cazuri nesoluţionate. Multe dintre ele includeau elemente antisemite. Dintre cazuri, Parchetul a trimis unul dintre ele în instanţă. După o plângere a Institutului Wiesel, în 2014, Parchetul Sector 2 Bucureşti a început urmărirea în justiţie a auto-declaratului lider al Mişcării Legionare, pentru utilizarea publică de simboluri fasciste, rasiste şi xenofobe. Acesta mersese anterior la Institutul Wiesel îmbrăcat în uniformă a Mişcării Legionare, organizaţie fascistă din România interbelică, şi a efectuat salutul fascist în curtea instituţiei. Conform Institutului Wiesel, la finalul anului cazul este în aşteptare la Parchet.
Conform Institutului Wiesel, începerea urmăririi penale s-a făcut în continuare cu întârziere ca urmare a anchetelor de durată. În luna februarie, ONG-ul Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului în România (MCA România) a primit o înştiinţare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu că un caz din 2014, bazat pe o plângere făcută de către MCA România cu privire la o lampă vândută online ca fiind din „piele de evreu”, a fost închis în mai 2017. Conform specialiştilor medico-legali, lampa nu era din piele umană. MCA a declarat în luna noiembrie că este inacceptabil faptul că nu există consecinţe în cazul persoanei care a postat anunţul, chiar dacă lampa nu era din piele umană.
Institutul Wiesel a semnalat că autorităţile locale au numit în continuare străzi, organizaţii, şcoli şi biblioteci după persoane condamnate pentru crime de război în perioada nazistă sau pentru crime împotriva umanităţii şi au permis constuirea de statui şi busturi înfăţişând persoane condamnate de crime de război. Până la sfârşitul anului, autorităţile locale din Cluj-Napoca nu schimbaseră numele unei străzi numite în 2017 după Radu Gyr, comandant al mişcării Legionare şi apologet al antisemitismului, condamnat pentru crime de război pentru „contribuţia la obiectivele politice ale hitlerismului şi fascismului”. Institutul Wiesel solicitase autorităţilor locale să redenumească strada. În aprilie 2017, Institutul Wiesel a înştiinţat Ministerul Afacerilor Interne cu privire la străzi, şcoli şi busturi care înfăţişează sau au fost denumite după persoane condamnate pentru crime de război şi a solicitat ministerului să le ceară prefecţilor de judeţe să ia măsurile necesare pentru stoparea venerării publice a unor criminali de război. La momentul respectiv, Ministerul Afacerilor Interne a declarat că solicitase fiecărui prefect să analizeze fiecare caz în parte şi să ia măsurile necesare în conformitate cu legea care interzice venerarea publică a criminalilor de război.
În luna martie, Romfilatelia, companie publică subordonată Poştei Române, a emis un timbru comemorativ înfăţişându-l pe patriarhul Miron Cristea, care a condus BOR între 1925 şi 1939 şi a fost prim-ministru în perioada 1938-1939. În calitate de prim-ministru, Cristea a fost responsabil de revizuirea legii cetăţeniei şi de ridicarea cetăţeniei a aproximativ 225.000 de evrei. Multe dintre aceste persoane au murit ulterior în Holocaust. Institutul Wiesel a solicitat public Romfilatelia să retragă timbrul, însă compania nu a răspuns la solicitare.
Mai mulţi înalţi funcţionari guvernamentali au făcut comentarii considerate de către organizaţiile evreieşti o „trivializare” a Holocaustului. Ministrul Agriculturii Petre Daea a declarat în luna iulie pentru canalul de ştiri Antena 3 că incinerarea porcilor ca reacţie la focarul de pestă porcină este similară cu ceea ce s-a întâmplat la Auschwitz. Într-o declaraţie de presă, Institutul Wiesel a spus că declaraţia lui Daea „este o comparaţie trivială pe care a făcut-o între sacrificarea acestor porci infectați cu un virus și exterminarea evreilor în perioada celui de-al Doilea Război Mondial”. Ministrul nu şi-a retractat comentariul, declarând într-un comunicat de presă: „Îmi declar respectul pentru toți membrii comunității evreiești. Am vrut doar să descriu momentele îngrozitoare cu care se confruntă crescătorii de porci din cauza pestei porcine africane.”
Pe data de 2 septembrie, Darius Vâlcov, consilier al Prim-Ministrului, a publicat pe pagina sa de Facebook un clip video înfăţişând Forumul Democrat German, o organizaţie a etnicilor germani din România, ca organizaţie naţionalist-socialistă şi comparându-l pe preşedintele ţării, Klaus Iohannis, cu Adolf Hitler. Comunitatea etnicilor germani şi comunitatea evreiască, Institutul Wiesel, mai multe ONG-uri şi politicieni ai opoziţiei au condamnat comportamentul lui Vâlcov, iar unii au cerut demisia sa. Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România a publicat o declaraţie de presă: „Nu putem accepta nicicum o comparare între domnul Preşedinte Klaus Werner Iohannis şi unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii. Domnul Iohannis este exact opusul unui om cu convingeri naziste, antisemite sau xenofobe”.
Guvernul a continuat să aplice recomandările Raportului din 2004 al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România (Comisia Wiesel) şi să coopereze cu Muzeul Memorial al Holocastului din Statele Unite pentru prmovarea educaţiei despre Holocaust. Institutul Wiesel a continuat să organizeze sesiuni de formare pentru profesorii de istorie, să desfăşoare activităţi educaţionale pentru elevi şi să informeze publicul despre Holocaust. Guvernul şi-a declarat în continuare angajamentul de a coopera cu Muzeul Memorial al Holocastului din Statele Unite pentru a promova educaţia despre Holocaust; cu toate acestea, observatorii au menţionat că programa generală de istorie nu include un curs obligatoriu despre istoria Holocastului în România. Cursul „Istoria evreilor – Holocaustul”, oferit la liceu, a rămas opţional.
De asemenea, Guvernul a facilitat accesul Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite la arhivele naţionale ale României. Arhive precum Consiliul pentru pentru Studierea Arhivelor Securităţii a continuat aplicarea acordurilor de cooperare cu Muzeul şi a furnizat acestuia copii ale documentelor istorice.
Pe 6 decembrie, Tribunalul Bucureşti a anulat hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti de a transfera o clădire Institutului Wiesel pentru viitorul Muzeu Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului. O persoană a contestat decizia consiliului, declarând că acesta nu îndeplinise criteriile de procedură, iar muzeul intenţionat a se construi era lipsit de valoare. În luna septembrie, Institutul Wiesel lansase o licitaţie publică pentru proiectul expoziţiei permanente a noului muzeu de istorie a evreilor. În 2017, Institutul Wiesel a intrat în posesia unei clădiri din centrul Bucureştiului, pe care i-a transferat-o Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru construirea muzeului.
În conformitate cu angajamentul de a aplica recomandările raportului Comisiei Wiesel, guvernul a comemorat din nou Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România pe 9 octombrie, ziua în care autorităţile române au început deportarea evreilor din ţară în Transnistria, printr-o ceremonie de depunere de coroane la Memorialul Holocaustului din Bucureşti. În alocuţiunea sa, Preşedintele României a făcut referire la antisemitism şi legislaţia din epoca Holocaustului, declarând: „Acest tip de politici sunt, astăzi, de neconceput pentru o societate puternic atașată de principiile democratice și ale statului de drept. Discriminarea unei minorități doar pe baza faptului că nu are aceleași credințe, valori, religie sau origine ca majoritatea reprezintă o abordare care ne duce cu gândul la anii întunecați ai dictaturilor. […] În prezent, numeroase democrații europene se confruntă cu extremismul, populismul, antisemitismul și xenofobia și, tocmai de aceea, țara noastră va acționa în direcția combaterii acestor flageluri, atât de toxice”.
Institutul Wiesel a organizat în continuare cursuri de pregătire despre istoria Holocaustului pentru profesori, poliţişti şi alţi profesionişti. În luna septembrie, Ministerul Afacerilor Externe a lansat un proiect numit „Rețeaua națională pentru prevenirea genocidului și cercetarea multidisciplinară a gropilor comune”, al cărei scop este de a aduce laolaltă procurori, anchetatori penali, poliţişti, experţi de medicină legală, istorici şi alţi profesionişti pentru a promova cercetarea gropilor comune şi prevenirea genocidului. În luna iulie, Preşedintele României a promulgat legea pentru combaterea antisemitismului, care incriminează promovarea de idei antisemite şi înfiinţarea de organizaţii antisemite. ONG-ul Active Watch i-a solicitat preşedintelui să nu promulge legea, susţinând că nu pune accentul pe prevenţie, dublează legislaţia actuală pe care procurorii nu au aplicat-o niciodată în mod adecvat şi nu respectă proporţionalitatea între restricţiile impuse discursului liber şi necesitatea de a combate antisemitismul. Organizaţiile evreieşti au declarat că ele susţin noua lege. Grupurile auto-declarate de extremă dreaptă au criticat legea şi au susţinut că nu există antisemitism în ţară.
Statul este membru în Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului.
Secțiunea III. Respectul societăţii pentru libertatea religioasă
Conform grupurilor religioase neortodoxe, preoţii BOR au continuat să nu le permită să-şi înmormânteze persoanele decedate în cimitirele BOR sau în cele publice sau au continuat să restricţioneze înmormântările solicitând ca ele să se facă în părţile izolate ale cimitirului sau să fie practicate ritualuri ortodoxe ca parte a serviciilor de înmormântare. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a semnalat două astfel de cazuri în sate din Moldova şi Oltenia, în care preoţi ai Bisericii Ortodoxe Române nu le-au permis să-i înmormânteze pe cei decedaţi în cimitirul local, forţându-i să găsească alt cimitir. Biserica Evanghelică a spus că acest tip de cazuri a continuat; au declarat însă că contactele locale nu voiau să ofere detalii de teama unor represalii ale BOR. Grupurile religioase neortodoxe au continuat să semnaleze dificultăţi în obţinerea de teren pentru înfiinţarea de cimitire.
Conform liderilor greco-catolici, Biserica Ortodoxă Română, împreună cu autorităţile locale, a continuat să interzică Bisericii Greco-Catolice accesul la cimitirul BOR din Săpânţa, care a aparţinut anterior Bisericii Greco-Catolice.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a semnalat că Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a continuat să programeze examene în zilele de sâmbătă fără a oferi cursanţilor adventişti de Ziua a Şaptea posibilitatea de a-şi da examenele în altă zi.
Un studiu publicat de Fundaţia Friedrich Ebert în luna octombrie, bazat pe un sondaj realizat în rândul profesorilor de gimnaziu şi liceu a arătat că 32,4% dintre profesori nu îţi doresc persoane care aparţin unei alte religii ca vecini. 22% dintre cei care au răspuns au evaluat eforturile mareşalului Ion Antonescu de a-şi ajuta ţara drept „bune spre foarte bune”. Antonescu a fost liderul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi principalul răspunzător de aplicarea Holocaustului în ţară.
Pe 5 noiembrie, în satul Tătărăşeni, judeţul Botoşani, 25 de elevi de la şcoala generală din localitate au participat împreună cu trei profesori la o ceremonie de depunere de coroane la bustul lui Ion Antonescu, situat pe o proprietate privată. Institutul Elie Wiesel a depus plângere la inspectoratul şcolar judeţean; până la finalul anului, Institutul nu primise răspuns.
Conform UNHCR, presa locală i-a înfăţişat pe refugiaţi, în mare parte musulmani, ca o ameninţare din pricina religiei lor. Teoriile conspiraţiei şi discursul antagonist împotriva musulmanilor au apărut frecvent în reţelele de socializare.
Şi în presă, inclusiv în mediul electronic, au apărut materiale care promovau vederi antisemite şi îi glorificau pe legionari. În luna februarie, pagina de ştiri Justiţiarul.ro a publicat un articol care pretindea că evreii sionişti au un plan secret de a coloniza ţara.
Pe 3 august, o persoană a scris cu vopsea mesaje antisemite şi ofensatoare pe zidurile casei în care a copilărit supravieţuitorul de la Auschwitz şi laureatul cu premiul Nobel Elie Wiesel, din Sighetu Marmaţiei, inclusiv textul: „Nazi-jidanu zace în iad cu Hitler”. Poliţia locală şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei au început o anchetă a incidentului pentru distrugerea proprietăţii private şi acte antisemite. Până la finalul anului, autorităţile au identificat un suspect şi au dispus evaluarea lui psijiatrică. Poliţia nu a făcut public numele suspectului, însă conform relatărilor de presă, acesta, pe nume Iustin Creangă, este schizofrenic.
La sfâtşitul anului, cazul care implica distrugerea, în 2017, a 10 pietre funerare dintr-un cimitir evreiesc din Bucureşti se afla încă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4. Conform MCA, în aprilie 2017, vandali au distrus pietrele funerare. Poliţia a identificat trei minori care ar fi presupuşii autori ai infracţiunii. Deşi actele de vandalism s-au petrecut de Ziua Comemorării Holocaustului, ancheta poliţiei a concluzionat că autorii au acţionat fără o motivaţie anume. Organizaţiile evreieşti nu au comentat public acest caz.
La finalul anului, o anchetă cu privire la mesajele antisemite şi de negare a Holocaustului înscrise pe zidul exterior al unei sinagogi din Cluj-Napoca se afla încă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. În iunie 2017, comunitatea evreiască din Cluj-Napoca a înştiinţat poliţia cu privire la mesajele scrise pe un zid al sinagogii Templul Memorial al Evreilor Deportaţi.
Conform unui sondaj al Institutului Pew, 29% dintre respondenţi erau dispuşi să accepte musulmani ca membri ai familiei, în timp ce 39% dintre ei ar accepta evrei ca membri ai familiei. 74% dintre respondenţi au spus că este foarte important sau oarecum important să fii creştin pentru a fi cu adevărat parte a identităţii naţionale a ţării.
Atacurile verbale din cursul anului care învinovăţeau un filantrop evreu pentru problemele interne au avut conotaţii antisemite. Politicienii şi presa i-au atribuit acestuia acţiuni negative precum controlarea unei „armate invizibile” şi finanţarea activităţilor partidelor de opoziţie.
Secțiunea IV. Politica şi angajamentul Guvernului SUA
Reprezentanţii Ambasadei au continuat să-şi exprime îngrijorarea cu privire la ritmul lent al retrocedărilor proprietăţilor religioase Secretarului General al Guvernului şi să faciliteze întâlniri între Organizaţia Mondială pentru Restituirea Proprietăţilor aparţinând Evreilor (WJRO) şi guvern pentru a sprijini accelerarea proceselor de retrocedare a proprietăţilor şi de acordare a pensiilor supravieţuitorilor Holocaustului.
Reprezentanţi ai Ambasadei, ai Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington şi al Reprezentantului Special pentru problemele referitoare la Holocaust au continuat discuţiile cu miniştri şi lideri politici despre retrocedarea proprietăţilor private şi ale comunităţilor evreieşti, despre pensiile pentru supravieţuitorii Holocaustului şi despre situaţia proprietăţilor în cazul cărora nu mai există urmaşi. În întâlniri avute cu preşedintele Klaus Iohannis, cu prim-ministrul Viorica Dăncilă, cu primarul Municipiului Bucureşti Gabriela Firea şi cu reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, membrii Ambasadei şi-au exprimat sprijinul pentru înfiinţarea unui Muzeu Naţional al Istoriei Evreilor şi al Holocaustului.
Ambasada a continuat să sprijine eforturile Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite de a obţine acces la arhivele naţionale ale României prin interacţiune cu diverse ministere şi agenţii. Reprezentanţii SUA au continuat de asemenea să sprijine Institutul Wiesel în înfiinţarea unui muzeu al istoriei evreilor din România, discutând despre proiect în întâlnirile avute cu funcţionari cheie, menţionându-l în discursurile publice şi prin participarea ambasadorului SUA în comisia consultativă a muzeului.
Ambasadorul şi alţi reprezentanţi ai Ambasadei au continuat să aibă întâlniri cu lideri ai comunităţilor evreiască şi a musulmanilor pentru a discuta modalităţi de promovare a diversităţii religioase şi de oprire a discriminării religioase. De asemenea, diplomaţii Ambasadei au continuat să se întâlnească cu reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române pentru a discuta subiecte legate de libertatea religioasă şi toleranţă.
Ambasadorul a participat la mai multe evenimente de comemorare a Holocaustului organizate la Bucureşti, Zalău şi Sighet. În luna octombrie, la o ceremonie organizată cu ocazia Zilei Naţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, ambasadorul a vorbit despre renaşterea intoleranţei în regiune şi a depus o coroană de flori.
Ambasada a folosit canalele de comunicare socială pentru a evidenţia respectarea libertăţii religioase, publicând pe pagina sa de Facebook legături către discursul Secretarului de Stat al SUA şi informaţii despre evenimentele de promovare a libertăţii religioase organizate de către Departamentul de Stat. De Ziua Internaţională a Libertăţii Religioase, pe 27 octombrie, Ambasada SUA la Bucureşti a publicat pe pagina de Facebook un clip video înfăţişând angajaţi ai Ambasadei vorbind despre egalitate religioasă şi respectarea diversităţii religioase.
