România (Nivelul 2)
Guvernul României nu îndeplinește în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de ființe umane, însă depune eforturi semnificative în acest sens. Guvernul a făcut, per total, eforturi suplimentare, comparativ cu perioada anterioară de raportare, având în vedere impactul pandemiei COVID-19 asupra capacității sale de a lupta împotriva traficului de persoane; prin urmare, România a fost promovată la Nivelul 2. Aceste eforturi au inclus anchetarea mai multor cazuri de trafic de persoane, dispunerea urmăririi penale și condamnarea unui număr mai mare de traficanți și implementarea unui program pilot care autorizează finanțarea, la nivel local, a unui ONG care oferă servicii pentru victime. În plus, au intrat în vigoare amendamentele aduse Codului Penal, prin care se elimină prescripția pentru infracțiunile legate de trafic de persoane și care acordă, astfel, timp suplimentar autorităților pentru a trimite în judecată autorii acestor tipuri de infracțiuni. Mai mult, guvernul a adoptat o ordonanță de urgență și un plan de măsuri axate pe îmbunătățirea capacității de a veni în sprijinul minorilor vulnerabili și al persoanelor care fac parte din alte categorii de risc și de a ancheta diferitele infracțiuni comise împotriva minorilor, inclusiv traficul de persoane. Guvernul a mai adoptat proceduri pentru identificarea victimelor în rândul solicitanților de azil și al migranților și pentru referirea respectivelor victime către entitățile care le pot acorda asistență. Mai mult, Guvernul a adus amendamente legii muncii privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, astfel încât să includă o definiție mai largă a termenilor „lucrători temporari”, „lucrători sezonieri” și „drepturile lucrătorilor”, reguli suplimentare de respectat de către agențiile de recrutare și amenzi mai mari pentru nerespectarea legislației în domeniul muncii. Cu toate acestea, guvernul nu a îndeplinit standardele minime în câteva domenii esențiale. Presupusa complicitate la infracțiuni de trafic de persoane a persistat, mai ales în cazul funcționarilor publici care exploatau minori aflați în centre de plasament de stat. Mulți dintre traficanții condamnați au primit sentințe cu suspendare sau sentințe care nu îndeplineau pedeapsa minimă stipulată în legea română, fapt care a slăbit descurajarea fenomenului, nu a reflectat adecvat natura infracțiunii și a zădărnicit eforturile mai ample de combatere a traficului de persoane. Autoritățile au identificat mai puține victime ale traficului de persoane și nu au verificat indiciile traficului de persoane sau nu au identificat victime în rândul categoriilor vulnerabile, precum solicitanții de azil, migranții, lucrătorii sexuali sau copiii din instituții de stat. Mai mult, guvernul nu a finanțat suficient ONG-urile care oferă serviciile de asistență și protecție, lăsând majoritatea victimelor fără servicii, riscând să fie traficate din nou.
RECOMANDĂRI PRIORITARE
- Identificarea proactivă a potențialelor victime, în special din rândul categoriilor vulnerabile precum solicitanți de azil, migranți, persoane implicate în sexul comercial și copii din instituțiile de stat, printr-o mai bună pregătire a polițiștilor pentru a recunoaște indicii ale exploatării.
- Pedepse semnificative cu închisoarea pentru traficanții condamnați, conform Articolelor 210 și 211 și asigurarea că respectivii chiar execută pedepsele, în realitate.
- Sporirea semnificativă a calității și disponibilității serviciilor specializate dedicate victimelor, adulți și copii, cum ar fi îmbunătățirea accesului lor la asistență medicală și consiliere psihologică.
- Fermitate în anchetarea acuzațiilor de complicitate, inclusiv împotriva angajaților din instituțiile de plasament pentru minori, și urmărirea penală și condamnarea reprezentanților oficiali care se fac complici, conform legislației privind traficul de persoane; tragerea la răspundere a acestora prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare, semnificative.
- Modificarea legislației pentru a permite oferirea de sprijin financiar ONG-urilor pentru servicii destinate victimelor și instituirea unui mecanism formal de administrare a fondurilor.
- Suplimentarea numărului de polițiști care anchetează infracțiunile de trafic de persoane și a numărului de anchetatori financiari specializați în cazuri de trafic de persoane.
- Intensificarea eforturilor de a pune în aplicare legislația în materie de muncă a minorilor, în special în zonele rurale și locurile unde serviciile de asistență socială nu au suficient personal și nici capacitatea de a sancționa încălcările.
- Sancționarea agențiilor de recrutare cu pedepse penale pentru practici care încurajează traficul de persoane, cum ar fi perceperea unei taxe de recrutare de la lucrători.
- Oferirea de consiliere juridică adecvată și protecție în instanță pentru victimele care ajută la urmărirea penală, inclusiv scutirea victimelor de confruntările față-în-față cu cei care sunt acuzați că le-au traficat.
- Instruirea inspectorilor muncii pentru a putea detecta traficul de persoane și împuternicirea lor legală de a efectua controale inopinate la toate locurile de muncă.
- Extinderea eforturilor de pregătire a funcționarilor implicați în procedurile judiciare – în special a judecătorilor – pentru abordarea cazurilor de trafic de persoane și lucrul cu victimele, în vederea sensibilizării în privința traficului de persoane și a înțelegerii tuturor formelor de trafic.
- Instruirea membrilor instituțiilor de aplicare a legii în domeniul interacțiunii cu victimele, strângerii de dovezi privind traficul de persoane și înțelegerii constrângerii psihologice, precum și integrarea acestei înțelegeri în reacțiile instituțiilor guvernamentale.
URMĂRIREA PENALĂ
Autoritățile au intensificat eforturile de aplicare a legii. Articolele 210 și 211 din Codul penal au incriminat traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată și au prevăzut pedepse cu închisoarea între 3 și 10 ani pentru infracțiuni care implică o victimă-adult și între 5 și 10 ani pentru infracțiuni care implică minori. Aceste pedepse au fost suficient de severe și, în ce privește traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală, proporționale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracțiuni grave, cum este violul. În 2021, Statul a adoptat amendamente aduse Codului penal prin care se incriminează acțiunea de a avea cunoștință de anumite forme de trafic de persoane și a nu înștiința imediat autoritățile. Respectivele amendamente elimină și termenul de prescripție pentru infracțiunile care țin de trafic de persoane, acordând astfel mai mult timp autorităților pentru a ancheta și a efectua urmăriri penale în astfel de cazuri de infracțiuni; amendamentele anterioare aduse Codului penal scurtau, accidental, termenul de prescripție pentru toate infracțiunile de trafic de minori comise și afectau, astfel, negativ, capacitatea instituțiilor statului român de a obține condamnări pentru respectivele infracțiuni. Noile amendamente au răspuns îngrijorărilor directe ale Consiliului Europei și ale societății civile, care susțineau că durata procedurilor legale, de cele mai multe ori din cauza amânărilor, reprezentau încercări ale oficialilor corupți de a ajunge la termenul de prescripție, care în unele situații au avut drept rezultat impunitatea traficanților.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO) răspund de anchetarea și urmărirea penală în cazurile de trafic de persoane. În 2021, DIICOT a înființat un serviciu special anti-trafic constituit din șapte procurori care au drept obiectiv anchetarea infracțiunilor de trafic de persoane și instruirea și asistarea procurorilor de la structurile regionale ale DIICOT. Prin crearea acestui serviciu, DIICOT și DCCO au constituit echipe specializate formate din ofițeri de poliție și procurori specializați în combaterea traficului de persoane. Procurorii DIICOT au semnalat necesitatea de a aduce amendamente legislative pentru a evita prevederile contrarii din Codul penal. În prezent, anchetarea „traficului de persoane, a traficului de minori și a proxenetismului săvârșite de grupuri infracționale organizate” a rămas în competența DIICOT; anchetarea „cazurilor obișnuite de proxenetism”, a cazurilor de „proxenetism cu utilizare a constrângerii” și „exploatarea forțată a minorilor să cerșească și să tâlhărească” se află sub competența altor procurori. Aceste elemente din Codul penal care adesea se suprapun și coordonarea insuficientă în cadrul parchetelor a generat dublarea eforturilor, confuzie și prin urmare, ineficiență în soluționarea cauzelor. Experții din societatea civilă au susținut schimbarea și au atras atenția că suprapunerea definițiilor a făcut posibilă transferarea unor anchete de cazuri de trafic de persoane la alt departament din cadrul poliției, care nu avea experți în domeniu, și a avut drept rezultat pedepse mai laxe pentru infractori. În perioada de raportare, DIICOT și DCCO au semnalat că restricțiile pe fondul pandemiei și al numărului de cazuri de infectare cu COVID-19 în rândurile polițiștilor și procurorilor au limitat capacitatea celor două instituții de a avansa cu anchetele la timp. Cu toate acestea, în 2021, autoritățile au deschis 628 de dosare noi de trafic de persoane (571 de cazuri pentru exploatare sexuală, 35 pentru muncă forțată și 22 nespecificate), cu 552 mai multe comparativ cu 2020. Autoritățile au urmărit penal 522 de suspecți de trafic de persoane (506 cazuri pentru exploatare sexuală, 6 pentru muncă forțată și 10 nespecificate), în creștere semnificativă față de 2020, de la 234. Instanțele au condamnat 162 de traficanți (127 pentru exploatare sexuală, 35 pentru muncă forțată), în creștere comparativ cu 2020, de la 142. Majoritatea condamnărilor pentru trafic de persoane au variat între pedepse cu închisoarea de la 3 ani la 12 ani. Cu toate acestea, 39 de traficanți condamnați (24%) au primit pedepse cu închisoarea mai mici de trei ani, care nu respectă pedeapsa minimă prevăzută în Articolele 210 și 211, iar 30 de traficanți condamnați (19%) au primit pedepse cu suspendare. Astfel de pedepse laxe date traficanților condamnați au slăbit descurajarea, nu au reflectat adecvat natura infracțiunii și au zădărnicit eforturile generale de luptă împotriva traficului de persoane. În 2021, DIICOT și DCCO au făcut parte din 20 de echipe de anchetă mixtă, alături de omologii europeni (comparativ cu 35 în 2020). Într-unul dintre cazuri, autoritățile din România au cooperat cu cele din Irlanda de Nord într-o anchetă a infracțiunilor de trafic de persoane pentru exploatare sexuală, în care au fost implicate mai mult de 20 de românce forțate să presteze servicii sexuale comerciale în Belgia, Germania, România, Spania și Marea Britanie – ancheta s-a sfârșit cu punerea sub acuzare a 11 dintre suspecții de trafic de persoane. Într-un alt caz, cunoscut drept „Operation Bear” autoritățile române și cele scoțiene au cooperat cu EUROPOL în cadrul unei anchete de trafic de persoane în scop de exploatare sexuală, în care a fost implicat un grup infracțional organizat, care opera în Scoția, Anglia și România. Ancheta a avut drept rezultat arestarea a 27 de cetățeni români, care au fost puși sub acuzare în România și identificarea a peste 30 de victime ale traficului de persoane, din toată Europa.
Complicitatea persistentă, la nivel inferior, a funcționarilor publici la infracțiuni legate de traficul de persoane a continuat să reprezinte un motiv serios de îngrijorare și a împiedicat aplicarea eficientă a legii. Eforturile autorităților de a ancheta, urmări penal și condamna presupușii oficiali complici au rămas insuficiente. În 2021, autoritățile au pus sub acuzare un jandarm pentru presupuse infracțiuni legate de trafic de minori cu scop de exploatare sexuală, în care au fost implicate patru victime minore. În plus, instanțele au condamnat un fost șef al poliției la trei ani de închisoare cu suspendare; conform relatărilor din presă, acesta a ignorat plângerile depuse de familiile victimelor traficului de minori și a încercat să medieze reconcilierea victimelor cu traficanții. Separat, Organizația Națiunilor Unite a semnalat că anchetarea acuzațiilor de trafic de persoane aduse împotriva unui membru al efectivelor pentru menținerea păcii român, inițial, în 2017, era încă în curs. Numeroase ONG-uri au continuat să își exprime bănuiala că angajații unor centre de plasament pentru copii și ai unor centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, de stat, înlesneau traficul de persoane. Experții au semnalat că angajații Serviciului de Protecție a Copilului care supravegheau minorii în instituțiile de stat nu numai că nu încercau să împiedice în mod proactiv traficul de persoane, ci uneori chiar le încurajau pe fete să se implice în traficul de persoane cu scopul exploatării sexuale sau tolerau, cu bună știință, exploatarea victimelor traficului de minori. ONG-urile au menționat că în unele județe angajații Serviciului pentru Protecția Copilului au acționat drept complici ai traficanților. Statul nu a raportat faptul că anchetează astfel de acuzații. Experții au menționat că Statul nu a luat măsuri disciplinare adecvate împotriva funcționarilor din domeniul protecției copilului care au comis abuzuri împotriva minorilor pe care îi aveau în grijă și lipsa experienței polițiștilor de a identifica într-o manieră proactivă victimele traficului de persoane.
În perioada anterioară de raportare, Inspectoratul General de Poliție și Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) au pus în aplicare un mecanism de identificare și de referire a cazurilor de trafic de persoane în care sunt implicați copiii aflați în plasament. În plus, pentru a gestiona numărul semnificativ de cazuri de abuz sexual împotriva minorilor, inclusiv cazurile de potențială exploatare sexuală, poliția a păstrat o unitate specială care să ancheteze astfel de infracțiuni.
Deficiențele din domeniul aplicării legii, precum lipsa de personal și volumul de lucru excesiv, dar și vidul de cunoștințe, au continuat să limiteze progresele, în ciuda evoluției pozitive. Conform datelor ONG-urilor, instituțiile de resort nu au aplicat eficient legea, în cazurile de trafic de persoane în care au fost implicate victime-migranți. Adesea, autoritățile i-au învinuit pe suspecții de trafic de persoane de alte infracțiuni, cum ar fi proxenetismul, pentru a evita anchetele îndelungate și costisitoare. DCCO și DIICOT au continuat să funcționeze cu un număr redus de angajați și cu resurse limitate. DIICOT a semnalat că anchetatorii și procurorii au evitat să se specializeze în trafic de persoane, din cauza complexității infracțiunii și a traumelor și epuizării asociate cu gestionarea cauzelor privind traficul de persoane. Drept urmare, polițiști și procurori suprasolicitați au ajuns să lucreze la mai multe dosare simultan și să se zbată să construiască cazuri solide pentru acuzare, în termenul de șase luni în care poate fi arestat preventiv un suspect. DIICOT a mai semnalat că un procuror și un anchetator specializați în lupta împotriva traficului de persoane acopereau regiuni cu aproximativ un milion de rezidenți și supravegheau simultan 100 de anchete. Pentru a contracara lipsa de personal, în 2021, DIICOT a înființat 11 noi posturi. În plus, ONG-urile au raportat că Statul a angajat un număr redus de anchetatori financiari specializați (opt în întreaga țară), a limitat anchetele financiare și confiscările de active, blocând strângerea de dovezi care să confirme mărturiile victimelor în cazurile de trafic de persoane. În 2021, guvernul a transmis Ministerului de Interne o solicitare în vederea angajării a 42 de anchetatori financiari, la nivel național; la finalul perioadei avute în vedere de prezentul raport, solicitarea era în curs de soluționare. Pentru a veni în sprijinul anchetelor financiare, în luna august 2021, Guvernul a adoptat un ordin prin care permitea procurorilor să aibă acces la baza de date internă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru a investiga conturile bancare ale suspecților. Guvernul a mai adoptat, în luna august 2021, o strategie națională privind recuperarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, pentru a operaționaliza un fond național prin care să imobilizeze bunurile și să acorde despăgubiri și protecție victimelor. În 2021, procurorii din unitatea DIICOT specializată în lupta împotriva traficului de persoane au imobilizat bunuri în valoare aproximativă de 213.000 RON (48.840$). În continuare, s-a semnalat că trecerea către recrutarea online a victimelor a rămas o problemă gravă, pe care statul a gestionat-o alocând 13 milioane de lei (2,98 milioane $) în 2021 cu obiectivul de a dota poliția cu un sistem de criminalistică informatică pentru detectarea traficului de persoane în scopul exploatării sexuale și efectuarea anchetelor online mai rapid și mai eficient. Potrivit ONG-urilor, deși autoritățile din domeniul aplicării legii au dezvoltat o oarecare sensibilitate la situațiile victimelor traficului de persoane, unor polițiști și judecători le lipsesc în continuare pregătirea specializată în cazurile de trafic de persoane, inclusiv o înțelegere de bază a infracțiunii și a traumei cauzate victimelor. Judecătorii s-au pus de acord în ceea ce privește nevoia de pregătire a ofițerilor, procurorilor și judecătorilor din cadrul instituțiilor de aplicare a legii, în special pe audierile care țin cont de trauma victimei și se axează pe victimă. Guvernul, în parteneriat cu guvernele altor state, ONG-uri și alte organizații internaționale, a abordat problema lipsei de cunoștințe prin organizarea de sesiuni de pregătire a anchetatorilor, procurorilor, judecătorilor, inspectorilor muncii și a altor lucrători din linia întâi, pe tot parcursul anului, pe teme variate, cum ar fi abordări investigative centrate pe victime și traumă, indicii ale traficului de persoane și cadrul legal al țării cu privire la traficul de persoane. Guvernul a sprijinit eforturile de informare suplimentară prin introducerea, ca parte a programei obligatorii pentru cursurile destinate polițiștilor de la nivel local și central, lecții cu privire la prevenirea și combaterea traficului de persoane.
PROTECŢIE
Eforturile de protecție ale guvernului au crescut, însă au rămas lacune însemnate. Pentru a identifica victimele și a le oferi îngrijire, autoritățile au folosit mecanismul național de identificare și referire a victimelor existent. Prin acest mecanism, orice entitate, inclusiv misiuni diplomatice, ONG-uri și alte organizații pot să identifice victime. În 2021, autoritățile au identificat 488 de victime (378 ale traficului de persoane în scop de exploatare sexuală, 42 ale traficului de persoane în scop de exploatare prin muncă forțată și 68 de victime ale unor infracțiuni legate de trafic de persoane neîncadrate într-o anumită categorie), în scădere față de 596, în 2020. Dintre cele 488 de victime, 171 au fost copii (comparativ cu 255 în 2020). Autoritățile au identificat o victimă de altă naționalitate, la fel ca în 2020, însă observatorii estimează că au fost numeroase cazuri, în special printre solicitanții de azil, în care victimele de altă naționalitate nu au fost identificate. ONG-urile au semnalat faptul că autoritățile nu au căutat indicii ale traficului de persoane în rândurile solicitanților de azil și ai migranților și că au fost reticente să identifice astfel de victime, din cauza resurselor și a duratei semnificative pe care le-ar fi necesitat o astfel de anchetă. În 2021, Inspectoratul General pentru Imigrări a adoptat proceduri de identificare a victimelor din rândurile solicitanților de azil și al migranților și de referire a acestor victime către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane (ANITP), instituția de stat care coordonează eforturile de luptă împotriva traficului de persoane. În plus, statul nu a oferit pregătire specializată cu privire la traumele psihologice pe care le generează victimei traficul de persoane, ceea ce a limitat capacitatea autorităților de a identifica în mod corect potențialele victimizări în rândul celor care prestează servicii sexuale în scop comercial. Conform datelor ONG-urilor, autoritățile au continuat să aplice amenzi persoanelor care practică sexul comercial, fără a analiza dacă există indicii de trafic de persoane. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, autoritățile au renunțat la acuzații sau la amenzi, de îndată ce anchetatorii și procurorii și-au dat seama că suspectul este victimă a traficului de persoane. Mai mult, autoritățile au identificat majoritatea victimelor după demararea unei anchete penale. După identificare, autoritățile au informat victimele despre serviciile pe care le au la dispoziție și ulterior au referit victimele adulte către ANITP, iar victimele minore către Serviciul pentru Protecția Copilului, pentru a primi ajutor.
Recent, guvernul a făcut reforme și a instituit norme, astfel încât reprezentanții oficiali au observat o asistență consolidată, mai ales pentru victimele minore ale traficului de persoane. Cu toate acestea, reprezentanții oficiali au recunoscut și provocările încă existente, cum ar fi accesul la asistență și protecția copilului în centrele de plasament. Oferirea asistenței a fost condiționată de statutul persoanei ca victimă a traficului de persoane identificată. Două treimi dintre victimele identificate au primit asistență. În 2021, aproximativ 64% (313) dintre victimele identificate au primit asistență de la instituții publice, de la entități înființate prin parteneriat public-privat și de la ONG-uri, număr în scădere față de 48% în 2020. Instituțiile statului au oferit sprijin emoțional, consiliere psihologică, asistență juridică și orientare profesională victimelor române și celor de altă naționalitate. Victimele au primit protecție și servicii de asistență în instituții de stat și în adăposturi conduse de ONG-uri și destinate victimelor traficului de persoane. Guvernul a păstrat un număr limitat de adăposturi de stat destinate adulților din categorii vulnerabile, inclusiv victime ale traficului de persoane. Autoritățile au plasat copiii victime ale traficului de persoane în instituții pentru copii sau în instituții pentru copiii cu dizabilități administrate de serviciile pentru protecția copilului. Serviciile pentru protecția copilului (SPC) de la nivel județean au alocat 55 de milioane de lei (12,6 milioane de $) pentru servicii destinate victimelor traficului de minori, care au inclus cazare în regim de urgență, consiliere, evaluare socială și psihologică și alte tipuri de servicii.
Serviciile pentru protecția copilului (SPC) din fiecare județ au primit fonduri de la administrația locală cu scopul de a păstra echipe multidisciplinare de asistenți sociali, psihologi, avocați și medici pediatri, care să răspundă pentru acordarea de servicii victimelor minore. În 2021, statul a continuat să înființeze astfel de echipe în toată țara – la sfârșitul perioadei de raportare erau 23 de direcții județene pentru protecția copilului și asistență socială, cu astfel de echipe multidisciplinare care să poată oferi ajutor victimelor traficului de persoane, inclusiv unora dintre victimele adulte. Cu toate acestea, echipele respective au utilizat aceeași metodologie, indiferent de tipul de abuz identificat. În 2021, ANDPDCA a început să aducă amendamente metodologiei utilizate de echipele multidisciplinare în abordarea traficului de minori, să organizeze cursuri de intervenție în situații de criză și să creeze practici adaptate specific la provocările din regiune. ONG-urile au semnalat că serviciile pentru protecția copilului de la nivel județean nu au dispus de expertiza adecvată în trafic de persoane și resurse, pentru a putea furniza servicii de îngrijire calitative. ANDPDCA a mai semnalat că serviciile pentru protecția copilului de la nivel local nu au dispus de cunoștințele necesare care să le permită să justifice solicitările de finanțare pentru servicii specializate. Într-un efort de a oferi calitate consecventă tuturor victimelor minore ale traficului de persoane Statul a pus în aplicare norme adoptate în 2020 cu privire la standardele minime pentru servicii de asistență acordate victimelor minore ale infracțiunilor, inclusiv ale traficului de persoane. Conform normelor, furnizorii de servicii licențiați care le oferă victimelor minore identificate adăpost și asistență au respectat o serie de cerințe specifice, inclusiv să ofere un mediu sigur, consiliere psihologică specializată și vizite cu membrii familiei. Normele mai impuneau autorităților locale să includă programe de instruire a personalului implicat în oferirea de servicii victimelor minore ale infracțiunilor, inclusiv ale traficului de persoane, în solicitările de buget anual. Cu toate acestea, problemele recurente legate de abuzare și neglijarea copiilor instituționalizați, combinate cu lipsa identificării și acordării de asistență în manieră proactivă în instituțiile de stat, au permis ca minorii din centrele de plasament să fie vulnerabili în fața traficului de persoane. Experții au semnalat că angajații serviciilor pentru protecția copilului care supravegheau copii instituționalizați nu numai că nu au avut o abordare proactivă de prevenire a traficului de persoane, dar în unele cazuri au fost complici la traficul de persoane. Mecanismul de identificare și referire din 2021 înființat de ANDPDCA și Inspectoratul General al Poliției Române a acordat Serviciilor județene de Protecția Copilului și inspectoratelor județene de poliție prerogativa de a coopera și face schimb de informații, cu regularitate, pentru a ajuta la identificarea minorilor vulnerabili din centrele de plasament, care riscă să fie traficați.
Guvernul a pus în aplicare noi inițiative care să abordeze resursele limitate și serviciile necorespunzătoare. Finanțarea de stat pentru serviciile de asistență și protecție oferite de ONG-uri a rămas limitată. Deși guvernul s-a bazat pe ONG-uri pentru a furniza adăpost și asistență victimelor, nu a alocat fonduri direct ONG-urilor, ca urmare a unei prevederi legislative care nu permite finanțarea directă. Societatea civilă a punctat nevoia de a avea un mecanism de finanțare pentru furnizorii de servicii și alte ONG-uri din domeniul luptei împotriva traficului de persoane. Pentru a satisface această nevoie, în 2021, Guvernul a coordonat un program-pilot prin care autoriza Primăria București să finanțeze un ONG pentru serviciile oferite victimelor; cu toate acestea, pe durata perioadei avute în vedere, ONG-urile nu au putut beneficia de avantajele programului. Guvernul a propus extinderea programului în alte orașe și organizarea de cursuri pentru ONG-uri despre modalitatea de solicitare a fondurilor nerambursabile acordate de autoritățile locale, stabilind, astfel, un cadru pentru finanțarea publică a ONG-urilor, la nivel local. În plus, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a estimat că a alocat 1,75 de milioane de lei (401.280 $) pentru servicii destinate victimelor traficului de persoane adulte și 6,26 de milioane de lei (1,44 milioane $) pentru servicii destinate victimelor minore ale traficului de persoane. ONG-urile au continuat să semnaleze că nivelul general de calitate al asistenței a fost unul necorespunzător, mai ales în ceea ce privește serviciile medicale și consilierea psihologică. Deși legislația română stipulează faptul că toate victimele au dreptul la îngrijire medicală și psihologică, guvernul nu a oferit mai mult de o ședință de consiliere psihologică și nu a acoperit costul serviciilor medicale. ONG-urile au achitat costul tuturor serviciilor psihologice acordate victimelor, ca urmare a refuzului guvernului de a-i plăti pe psihologii care au oferit asistență victimelor. ONG-urile au achitat de asemenea costul serviciilor medicale de urgență acordate victimelor, fiindcă guvernul nu a dispus de asistență financiară, iar plata serviciilor medicale s-a făcut pe loc. Mai mult, pentru a avea acces la îngrijire medicală, victimele din România au fost nevoite să se întoarcă în localitatea de domiciliu pentru a obține documente de identitate. Acest proces a prezentat obstacole logistice și financiare pentru multe victime ale traficului de persoane; și aceste costuri au fost acoperite de ONG-uri. În 2021, Guvernul a înființat un grup de lucru pentru a spori calitatea asistenței medicale acordate victimelor traficului de persoane; din grup fac parte furnizori de servicii medicale din sectoarele public și privat și reprezentanți oficiali ai Ministerului Sănătății. Totodată, s-au pus bazele unui plan de acțiune pentru a oferi servicii medicale adaptate victimelor traficului de persoane și pentru instruirea furnizorilor de servicii medicale în vederea identificării victimelor.
În general, victimele nu au beneficiat de sprijin adecvat în timpul proceselor penale; cu toate acestea, guvernul a instituit anumite măsuri de protecție, în perioada vizată. S-a semnalat faptul că în continuare victimele au fost supuse intimidării atât în timpul proceselor, cât și după finalizarea acestora. ONG-urile au menționat că numeroase instanțe nu au impus sancțiuni împotriva avocaților traficanților de persoane pentru hărțuirea și batjocorirea victimelor în timpul proceselor. Judecătorii s-au bazat în mare măsură pe mărturia depusă prin prezența fizică a victimei, de preferat față în față cu persoana care a traficat-o, lucru care a amplificat trauma victimelor. Consiliul Europei a constatat că instanțele din România nu dispun de practici la nivel național pentru protejarea victimelor minore împotriva agresiunii sexuale. Pentru a aborda aceste îngrijorări, Guvernul a introdus norme prin care acordă prerogativa autorităților județene să organizeze camere de audiere separate pentru victimele minore ale infracțiunilor și să utilizeze metodologii de audiere adaptate nevoilor copiilor; în 2021, au existat 11 astfel de camere de audiere. Guvernul a înființat și echipe interdisciplinare, formate din psihologi, asistenți sociali, polițiști și procurori, în vederea coordonării participării minorilor la procese și prevenirii re-traumatizării. În 2021, Guvernul a oferit servicii de transport și protecție fizică unui număr de 427 de victime ale traficului de persoane, care au participat la procedurile penale. Cu toate că statul a oferit asistență juridică gratuită victimelor, deseori avocații desemnați nu aveau experiență în lucrul cu victimele traficului de persoane; în 2021, Ministerul Justiției a colaborat cu Asociația Națională a Barourilor, pentru a oferi avocaților formare în domeniul traficului de persoane. Totodată, instanțele nu au acordat în toate cazurile asistență juridică gratuită victimelor, mai ales dacă nu erau victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, iar accesul la asistență juridică gratuită a fost condiționat de dovedirea indigenței. Mai mult, avocații din oficiu nu au avut cunoștință de legile speciale cu privire la despăgubirea victimelor traficului de persoane și nu au informat victimele, existând astfel riscul ca acestea să renunțe la solicitarea de despăgubire în timpul procesului, fără să știe. Legea a permis victimelor traficului de persoane să primească despăgubiri de la traficant, într-un proces penal, să intenteze proces civil traficantului sau să primească despăgubiri din partea guvernului. În cazul în care victimele nu obțineau despăgubiri în instanță, guvernul putea rambursa cheltuielile cu spitalizarea, daunele materiale cauzate de traficanți și veniturile pierdute de victime în perioada în care au fost traficate. Dacă bunurile traficanților nu erau confiscate în cazul unui verdict de vinovăție, guvernul putea plăti daune pecuniare pentru cheltuielile justificate prin documente, de exemplu pentru serviciile medicale facturate. Pe parcursul anului 2021, instanțele au dispus acordarea de despăgubiri în favoarea a 235 de victime, care s-au constituit parte civilă în procese penale. Valoarea totală a daunelor morale și materiale acordate victimelor în instanță s-a ridicat la aproximativ 3,63 de milioane de lei (832.380$). În 2021, Ministerul Justiției a efectuat o evaluare a mecanismelor de acordare a despăgubirilor, pentru a identifica posibile zone unde ar putea aduce îmbunătățiri. Legea din România a permis victimelor din alte state care au cooperat cu autoritățile să primească un permis de ședere temporară pe șase luni, cu posibilitate de prelungire. În plus, prin lege, li s-a acordat victimelor din alte state „statut de persoană tolerată” pe o durată până la șase luni; totodată, li s-a acordat solicitanților de azil dreptul de a munci după trei luni.
PREVENŢIE
Guvernul și-a intensificat eforturile de prevenție. Guvernul a continuat să pună în aplicare planul național de acțiune (PNA) împotriva traficului de persoane pentru 2021-2022, ca parte din strategia sa națională pentru 2018-2022, și a alocat resurse financiare pentru toate activitățile propuse. Prin plan, se atribuiau răspunderea financiară și operațională mai multor instituții guvernamentale și ministere, care au alocat aproximativ 41,2 milioane de RON (9,45 milioane de dolari) pentru activitățile propuse, cum ar fi repatrierea victimelor cetățeni români. În luna septembrie 2021, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență și un plan de acțiune, cu scopul de a aduce îmbunătățiri asistenței acordate minorilor din categoriile vulnerabile și altor segmente de populație din categoriile supuse riscului și a anchetării mai multor infracțiuni săvârșite împotriva minorilor, inclusiv trafic de persoane. Prin această ordonanță, se puneau bazele unui sistem de alertă privind dispariția minorilor și o linie de telefon națională, gratuită, axate pe consolidarea capacității Statului de a identifica abuzurile comise împotriva minorilor, inclusiv traficul de persoane. În perioada de referință, guvernul a transferat responsabilitatea comisiei interministeriale care monitoriza punerea în aplicare a strategiei și includea reprezentanți ai mai multor instituții, ai DIICOT și ai poliției către Departamentul pentru Responsabilitate Socială Comunitară și Grupuri Vulnerabile din subordinea prim-ministrului, pentru a îmbunătăți coordonarea inter-instituțională și a avansa eforturile de luptă împotriva traficului de persoane. În plus, guvernul a înființat Departamentul pentru Responsabilitate Socială Comunitară și Categorii de Populație Vulnerabilă din subordinea prim-ministrului, pentru a monitoriza punerea în aplicare a recent-adoptatului plan de acțiune și a coordona cooperarea între instituții axată pe consolidarea eforturilor de protecție pentru victimele traficului de persoane, ale abuzurilor comise împotriva minorilor și ale violenței domestice. ANITP a continuat să publice rapoarte și statistici anuale privind traficul de persoane și a organizat 153 de campanii de informare destinate elevilor de gimnaziu și de liceu și 26 de campanii de sensibilizare (comparativ cu 94 în 2020), care au inclus informarea publicului cu privire la modul în care să reacționeze la cazuri de trafic de persoane și să recunoască indiciile caracteristice traficului de persoane. În plus, ANITP, împreună cu un ONG și cu Biserica Ortodoxă Română au colaborat pentru a sensibiliza în legătură cu traficul de persoane publicul din cadrul vastei comunități a Bisericii și pentru a oferi îndrumări cu privire la modul în care se semnalează cazurile de trafic de persoane. Mai mult, ANITP a administrat o linie telefonică gratuită, non-stop și a angajat un operator pentru aceasta în timpul programului de lucru obișnuit. La linia telefonică s-au oferit servicii în limba română și engleză, iar scopul principal a fost informarea românilor despre cum pot lucra în străinătate, în siguranță. La linia telefonică gratuită s-au primit 16 apeluri (comparativ cu 7 în 2020). Un raport din 2021 despre protejarea drepturilor la granițe a criticat guvernul pentru că a continuat să respingă la frontieră, cu violență, solicitanții de azil și migranții din Serbia, practică ce a crescut probabilitatea ca persoanele să fie supuse riscului de a fi traficate, a exacerbat neîncrederea în oficialii străini și a făcut imposibilă raportarea oricărei potențiale exploatări suferite. În 2021, reprezentanții oficiali ai României și ai Marii Britanii au cooperat pentru a concepe abordări strategice ale luptei împotriva traficului de persoane, inclusiv un proiect care să reunească eforturile de prevenție, protecția victimelor și condamnarea infractorilor. Guvernul a luat măsuri pentru a reduce cererea de acte sexuale contra cost, anchetând 13 persoane suspectate că au cumpărat servicii sexuale.
Pe durata perioadei avute în vedere, ANITP a organizat o campanie de sensibilizare la subiectul traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă, destinată românilor care își caută de lucru în străinătate. Ca urmare a unui incident în care au fost implicați mii de lucrători români care lucrau în Germania la cules de sparanghel, ce a avut loc în perioada pandemiei și pe fondul aplicării prea puțin a măsurilor de protecție, parlamentarii au analizat aplicarea măsurilor de protecția muncii pentru cetățenii români care lucrează în străinătate. Așadar, în 2021, guvernul a adus amendamente legislației muncii cu privire la protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, pentru a include definiția mai largă a sintagmei „lucrători temporari și sezonieri”, clarificarea drepturilor lucrătorilor, norme suplimentare pentru agențiile de recrutare și valori mai mari ale amenzilor aplicate pentru încălcarea legislației muncii. Conform spuselor unui reprezentant oficial, cu toate acestea, aplicarea a rămas cel mai mare obstacol în calea îmbunătățirii măsurilor de protecție pentru românii care lucrează în străinătate. Legea interzice companiilor de recrutare cu sediul în România să perceapă comisioane de recrutare și să faciliteze exploatarea cetățenilor în străinătate; abaterile s-au considerat contravenții și au fost sancționate prin aplicarea unei amenzi civile. Legislația impune entităților care angajează cetățeni străini să depună solicitări de permise de muncă. Observatorii au semnalat că această practică a făcut ca cetățenii străini angajați să fie mai vulnerabili la abuzuri, inclusiv trafic de persoane, și uneori să lucreze fără documentația corespunzătoare, deoarece permisele de muncă sunt o cerință pentru obținerea sau prelungirea permiselor de ședere. Tot observatorii au semnalat că autoritățile au tolerat practici prin care angajatorii au confiscat permisele de ședere și documentele de călătorie ale angajaților cetățeni străini, pentru a le limita libertatea și a facilita potențiale deportări. Legea stabilește Inspectoratului General pentru Imigrări un termen de 30, până la 45 de zile de la primirea solicitării, pentru eliberarea permiselor de muncă; anterior eliberării permiselor de muncă, Inspectoratul General pentru Imigrări verifică ofertele de muncă și profilurile angajatorilor pentru a preveni fraudele. În 2021, Inspectoratul General pentru Imigrări și Inspecția Muncii au organizat o campanie de informare a angajatorilor care angajau sau erau dornici să angajeze cetățeni străini despre drepturile și responsabilitățile lor și despre riscurile asociate muncii ilicite și exploatării. Inspectoratul General pentru Imigrări a mai organizat activități de sensibilizare a studenților străini din România, pentru a-i informa despre drepturile lor în calitate de angajați. Potrivit unor ONG-uri, poliția a continuat să nu reacționeze la informări de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă forțată, iar inspectorii muncii nu au avut nici competența necesară pentru a identifica situațiile de trafic de persoane, nici autoritatea legală de a efectua inspecții neanunțate la mai multe categorii de locuri de muncă. ANDPDCA a monitorizat și a coordonat toate programele pentru prevenirea și eliminarea muncii forțate a minorilor și a anchetat sesizările cu privire la abuzuri legate de munca forțată a copiilor. Guvernul nu a fost eficient în demersurile de aplicare a legislației privind munca forțată a minorilor, mai ales în zonele rurale și în care serviciile de asistență socială nu au dispus de personal și capacitatea de a pedepsi încălcarea legii. Experții au mai menționat lipsa continuată de conștientizare în rândul părților interesate a traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă și atenția insuficientă acordată identificării acestor cazuri printre situațiile de încălcare a legislației muncii.
Conform datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, aproximativ jumătate de milion de refugiați au intrat în România de la începutul invaziei continuate a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022. Ca reacție la fluxul de refugiați ucraineni, autoritățile au adoptat mai multe măsuri pentru a lupta împotriva traficului de persoane, printre care îmbunătățirea securității la graniță, organizarea de cursuri destinate grănicerilor, pentru depistarea indiciilor de trafic de persoane, acreditarea personalului ONG-urilor care asistă refugiații la trecerea frontierei și asigurarea transportului de la graniță la adăposturi. În plus, guvernul a creat un set de proceduri pentru înregistrarea și urmărirea minorilor neînsoțiți și a înființat grupuri operative, la nivel județean, formate din reprezentanți ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, ONG-urilor și ai comunității internaționale, dar și oficiali din domeniul educației și sănătății publice. Deși majoritatea ONG-urilor și a reprezentanților societății civile au salutat modul în care autoritățile au reacționat imediat pentru a satisface nevoile imediate ale refugiaților, au existat cazuri în care unii dintre aceștia au ridicat îngrijorări despre planificarea pe termen mediu și lung, în special pentru categoriile vulnerabile de populație. ONG-urile au menționat că este nevoie de un proces mai eficient la granițe, pentru a identifica nevoile medicale, sociale și psihologice ale refugiaților și pentru a evalua vulnerabilitatea acestora, inclusiv pentru depistarea indiciilor de trafic de persoane sau de exploatare. ONG-urile au mai subliniat nevoia de îmbunătățire a informării și consilierii juridice, pentru a reduce posibilitatea ca refugiații să devină victime ale traficului de persoane, mai ales într-o țară în care există rețele infracționale de traficanți notorii. Deși conform evaluării reprezentanților societății civile și oficialilor exista probabilitatea ca situațiile de trafic de persoane să fie puține și izolate, în ciuda riscului inerent de raportare în minus a cazurilor, pe fondul barierelor lingvistice și al vulnerabilității generale a refugiaților, poliția a identificat o potențială victimă a traficului de persoane care a trecut granița, iar aceasta a primit asistență din partea unei organizații internaționale.
PROFIL DIN PUNCT DE VEDERE AL TRAFICULUI DE PERSOANE
Așa cum arată rapoartele din ultimii cinci ani, traficanții de ființe umane exploatează români și străini în România, iar traficanții exploatează victimele din România în străinătate. România rămâne, în principal, o țară sursă pentru traficarea victimelor în scopul exploatării sexuale și a exploatării prin muncă forțată în Europa. Majoritatea covârșitoare a victimelor identificate în 2021 (77%) sunt victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale. De obicei, traficanții sunt cetățeni români care fac parte dintr-un grup infracțional organizat, bazat pe legături etnice sau de familie, care exploatează românce și copii români în România și în alte țări din Europa, printre care Cehia, Finlanda, Franța, Spania și Marea Britanie. Experții continuă să semnaleze creșterea numărului de femei din România recrutate pentru căsătorii false în Europa de Vest; după încheierea acestor căsătorii, traficanții le forțează pe femei să practice sexul comercial sau să muncească. Minorii constituie mai mult de o treime din numărul total de victime ale traficului de persoane identificate în România. Funcționarii publici și ONG-urile semnalează o intensificare a acțiunilor de racolare a copiilor prin intermediul internetului și al rețelelor de socializare, pe fondul pandemiei. Presa relatează cazuri de exploatare sexuală în mediul virtual și de abuz față de minore în vârstă de numai 12 ani. Copiii instituționalizați, în special fetele din centrele de plasament sau centrele destinate persoanelor cu dizabilități, rămân vulnerabili la traficul de persoane în scopul exploatării sexuale. Mai multe ONG-uri atrag atenția că tinerii care au locuit în centre de plasament sau de rezidență acționează ca agenți de recrutare pentru minorele din respectivele centre. Traficanții supun copiii de etnie romă exploatării sexuale și cerșetoriei forțate. În continuare, nu se denunță corespunzător cazurile de abuz legat de supunerea la muncă forțată a minorilor – există cazuri de copii de 5 ani exploatați prin muncă forțată. Traficanții obligă adulții și copiii din România să muncească forțat în agricultură, în domeniul construcțiilor, în hoteluri, în industria de prelucrare și în servitute domestică, dar și să cerșească și să fure în România sau în alte țări din Europa. Există rapoarte care indică faptul că traficanții care acționează în România și Moldova exploatează femei din Moldova și fete din România în operațiuni desfășurate în Europa; amploarea fenomenului de trafic nu se cunoaște. România este țară de destinație pentru migranţi din Africa, Europa și din sudul și sud-estul Asiei, exploatați în industriile construcțiilor, hotelieră și alimentară. Migranții din estul Asiei, care lucrează în domeniul construcțiilor și industria ospitalității, sunt supuși în mod special riscului de a fi victime ale traficului de persoane, pe fondul lipsei de acces la informații în limba lor maternă și a practicilor înșelătoare ale angajatorilor. ONG-urile semnalează, în ultima vreme, o creștere a numărului de migranți, menționând intrarea în România a unui număr neobișnuit de ridicat de migranți din Orientul Mijlociu și din sudul și centrul Asiei pe la granița cu Serbia; un număr record dintre ei, aproximativ 9.590, au solicitat azil în 2021. Deși obiectivul lor principal este să își continue drumul către vestul și nordul Europei, mulți dintre acești migranți pot sau ar putea deveni victime ale traficului de persoane pe timpul șederii în România. Aproximativ jumătate de milion de cetățeni străini și refugiați ucraineni, predominant femei, copii și vârstnici, care fug din calea invaziei continuate a Rusiei în Ucraina din februarie 2022 și trec granița în România, în căutare de adăpost, sunt foarte vulnerabili în fața riscului de a cădea victime ale traficului de persoane; aproximativ 80.000 rămân în țară, dintre care mai bine de o treime sunt minori. De la continuarea invaziei Rusiei în Ucraina, autoritățile de frontieră au permis accesul a aproximativ 460 de minori care fuseseră instituționalizați în Ucraina; circa 168 de minori ucraineni rămân în centrele pentru protecția copilului din România. Corupția la nivel guvernamental din domeniul aplicării legii și din sistemul judiciar continuă să înlesnească anumite infracțiuni care țin de trafic de persoane, iar funcționarii au fost anchetați pentru suspiciuni de implicare în acțiuni caracteristice traficului de persoane.
