Discursul Secretarului Kerry din 4 octombrie despre relațiile transatlantice la Fundația George Marshall din Bruxelles
SECRETARUL KERRY: Ei bine, je suis John Kerry. (Râsete.) Bine ați venit.
Karen, merci, danke schon, dank u wel, și mulțumesc – îmi face deosebită plăcere să mă aflu aici, în inima Europei. Îmi face plăcere să mă aflu în această bibliotecă extraordinară, o clădire încărcată de istorie și vă mulțumesc tuturor pentru că v-ați făcut timp să veniți și să ascultați, să spuneți ce credeți și să purtăm un dialog, deși va fi un dialog puțin unilateral în cea mai mare parte. Pentru mine este un lucru deosebit să pot să mă aflu aici, într-o capitală care, în zilele violente din martie, a demonstrat lumii întregi ce înseamnă unitatea și curajul. Și pentru asta vă mulțumesc și salut Belgia și Bruxelles-ul.
Permiteți-mi să vă spun cât de multă plăcere îmi face prezența mea aici, alături de grupul nostru de ambasadori. Bruxelles este un oraș atât de internațional. Avem atât de mulți ambasadori încât nu îi pot număra. (Râsete.) Nu, nu chiar. Însă îi avem pe Tony Gardner, ambasador la UE, pe Denise Bauer, ambasador în Belgia și pe Doug Lute, ambasadorul nostru la NATO, care desfășoară o activitate extraordinară, și avem un oaspete, distinsul nostru ambasador în Afganistan, Mike McKinley, cu o activitate excelentă.
Le mulțumesc tuturor ambasadorilor noștri și vă mulțumesc tuturor. Știu că sunt de față diplomați și parlamentari și că această încăpere reunește o combinație extraordinară de experiență diplomatică, o mulțime de speranțe și de aspirații. Prin urmare, vă mulțumesc tuturor pentru timpul acordat. Doresc să vă salut și pe toți cei care priviți online și, în special, pe numeroșii tineri care se conectează pentru a ne urmări. Spun asta pentru că mă bucur în mod deosebit că puteți să fiți alături de noi deoarece problemele despre care voi vorbi astăzi aici vă interesează pe dumneavoastră în cea mai mare măsură.
Cât despre Karen și Fondul German Marshall, în primul rând vreau să menționez că am avut plăcerea să colaborăm când făcea parte din echipa de securitate națională din Washington. Vă mulțumesc mult pentru că ați organizat și găzduiți acest eveniment. Nu îmi pot imagina o potrivire mai bună între o organizație și un subiect pentru că nimic altceva nu simbolizează unitatea transatlantică – aplaudă deja și nici măcar nu sunt în sală. (Râsete.) E foarte bine. (Râsete.)
Îmi cer scuze. (Râsete.) Unitatea transatlantică înseamnă într-adevăr mai mult decât un soi de împletitură largă care se strânge. Și nimic altceva nu simbolizează mai bine această idee decât numele George Marshall, persoana George Marshall, omul, planul și, din 1972, fondul pe care o Germanie democratică l-a înființat ca un dar oferit Statelor Unite.
Generalul Marshall era renumit pentru intelectul său, însă vreau să știți că până și o persoană atât de desăvârșită ca el a trebuit să învețe. În 1918, când a ajuns pentru prima oară în Franța ca tânăr ofițer, a vrut să învețe mai bine limba vorbind în franceză ori de câte ori avea ocazia. Așa că a abordat cu curaj un coleg francez și, vrând să vorbească despre vremea frumoasă, a spus plin de încredere „je suis tres beau aujourd-hui [sunt foarte frumos astăzi].” (Râsete.) Ofițerul l-a privit ciudat, foarte ciudat – (râsete) – și a trecut mult timp până când George Marshall a încercat din nou să vorbească în franceză. (Râsete.)
Experiența mea ca american în Europa a început când eram foarte tânăr. Iar Karen a menționat-o. După ce am ajuns cu vaporul în Le Havre și am auzit pentru prima oară o limbă străină – franceza – îmi aduc aminte de acei oameni – toată lumea spunea „voala voala, voala voala” și eu nu știam ce înseamnă. În cele din urmă am aflat ce înseamnă „voila” și orizontul meu s-a lărgit.
Însă am ajuns la Berlin, unde tatăl meu era consilier juridic al înaltului comisar al Germaniei, pe vremea aceea, James Conant. Asta se întâmpla la jumătatea anilor 1950, cu mult înainte de construirea Zidului. Într-o bună zi, m-am urcat pe bicicletă, îmi plăcea foarte mult să merg cu bicicleta și încă îmi place, și, folosindu-mă de pașaportul diplomatic, am pedalat prin Checkpoint Charlie în sectorul sub control sovietic, la frageda vârstă de 12 ani. Ceea ce m-a frapat foarte rapid, vizual, a fost diferența dintre Est și Vest. Pentru puștiul care eram la vremea aceea, nu era doar o lecție de geografie. Era ceva concret. Și am putut să văd și să simt contrastul față de cartierele pline de viață pe care ajunsesem să le cunosc. Estul era sumbru, cenușiu, trist, cu mulți polițiști, oarecum amenințător, cu foarte puține mașini, haine în culori foarte închise, foarte puțini oameni pe străzi. Și am avut un presentiment atât de puternic încât m-am întors acasă imediat, puțin mai înțelept, și, după cum am constatat, într-un mare necaz cu tata, care mi-a interzis imediat să ies din casă câteva zile, mi-a spus că aș fi putut provoca un incident internațional și apoi, foarte injust, după părerea mea, mi-a limitat drastic zona în care puteam să fac excursii cu bicicleta.
Lumea din acele vremuri nu era, poate, un loc mai bun sau un loc mai pașnic, însă trebuie să vă spun, aici, unde ne-am reunit, la Bruxelles, în 2016, că era cu siguranță mai simplă. Era bipolară. Era ca un meci de box, cu câte o superputere rivală în fiecare dintre cele două colțuri opuse, pregătindu-se de luptă rundă după rundă. Iar când statele din Grupul celor Șapte se reuneau sau când președintele american vizita Moscova sau Beijing, lumea întreagă privea. Totul se oprea. Se vorbea despre asta. Speranțele și temerile fiecăruia se concentrau în mâinile câtorva oameni puternici. Și care erau bărbați.
Astăzi, lumea este mai puțin organizată într-o ierarhie, iar puterea este distribuită într-un spectru mai larg. Pe lângă statele lumii, numeroși actori foarte diverși au roluri din ce în ce mai importante pe scena globală. În același timp, noile tehnologii au permis oamenilor să fie mai sănătoși, mai conectați și, în general, mai prosperi ca niciodată. Însă știm cu toții că există și semne din ce în ce mai pregnante ale unei nemulțumiri extinse. Oameni de pretutindeni sunt nemulțumiți, pe bună dreptate, de corupție, de ritmul rapid în care se schimbă lucrurile, de inegalitate și de actele de terorism din cartierele lor. Fantomele conflictelor trecute, naționalismul virulent, regimurile autoritare, prejudecățile, diviziunile sectare au reapărut sub forme moderne, dar nu mai puțin agresive. Oamenii se tem că această concurență globală feroce îi va elimina de pe piață și din locurile lor de muncă, iar comunitățile vor fi transformate de migranți și de refugiați.
Tulburările – și există multe tulburări – au complicat și mai mult efortul de structurare a evenimentelor mondiale și presează guvernele să obțină rezultate mai bune oferind cetățenilor lor funcțiile cele mai elementare – aplicarea principiilor statului de drept, asigurarea securității și posibilitatea cetățenilor lor de a-și urma visurile cu speranță, optimism și încredere. Adevărul este că nu există metode simple de abordare a acestor temeri. Însă trebuie să vă spun, cu toată convingerea mea și pe baza întregii mele experiențe îndelungate ca procuror, ca senator de peste 28 de ani, ca Secretar, ca viceguvernator, ca avocat, pot să vă spun că există un punct logic de unde putem începe. Și acesta este să ne amintim cine suntem și ce reprezentăm și pe cine susținem.
Aici, în Belgia, aveți o deviză: „L’Union Fait la Force” – uniunea înseamnă putere. În Statele Unite, avem propria noastră versiune: E Pluribus Unum, din mai mulți, unul. Iar în această după‑amiază, nu pot sublinia cu destulă tărie că unitatea în Europa și parteneriatul dintre Statele Unite și Europa sunt în continuare indispensabile pentru securitatea și prosperitatea globală.
Legătura indestructibilă care ne unește este miracolul de acum 70 de ani când, din cenușa unui dezastru și genocid global, Statele Unite și Europa au construit instituții care să ne ajute să evităm repetarea catastrofei și ca o altă generație de tineri europeni să se piardă în încă o conflagrație mondială. Acele instituții au promovat cea mai susținută perioadă de creștere economică din istorie, cea mai uimitoare îmbinare de oameni diferiți, de culturi și de limbi diferite. Au creat principii noi pentru a guverna relațiile dintre state, au stabilit un cadru moral și legal pentru protejarea drepturilor fundamentale și demnității tuturor oamenilor. Și acesta, dragi prieteni, a fost cel mai important lucru în acești 70 de ani.
În timpul acelei călătorii, am văzut Europa lansându-se într-o întreprindere extraordinară bazată pe lecțiile sumbre ale trecutului și menită să construiască o identitate nouă și comună care, respectând caracterul unic al fiecărei națiuni în parte, să se ridice deasupra vechilor conflicte și să pună bazele unei Europe întregi, libere, prospere și pașnice.
Este nevoie ca mai mulți oameni să își amintească și să simtă caracterul extraordinar a ceea ce s‑a realizat și semnificația acestor realizări, nu doar istorică, ci concretă pentru o mulțime de țări din lume care depind de această unitate, depind de aceste valori și depind de aceste interese. Subliniez acest lucru deoarece știm cu toții că există demagogi, de stânga și de dreapta, care flutură stindardul fricii de schimbare și care cred că vociferarea, adeseori amestecată cu fanatism, le pot așterne calea spre putere.
Una dintre forțele definitorii ale democrației este că fiecare voce are o șansă să fie auzită, însă știm, de asemenea, și că unele cuvinte pot fi urâte: pe ambele maluri ale Atlanticului auzim voci care cer interzicerea accesului imigranților, încetarea comerțului liber, susținerea autocraților, toate acestea în contradicție cu valorile pe care s-a clădit alianța noastră. Unii chiar regretă că Regatul Unit le-a oferit cetățenilor săi dreptul de a-și spune părerea despre relația lor viitoare cu UE. Oricât de mult ar dori unii dintre noi ca votul din Regatul Unit să fi avut un alt rezultat, lecția pe care trebuie să o învățăm din această alegere democratică nu este că avem nevoie mai puțin de Europa sau mai puțin de Regatul Unit; mai degrabă, avem nevoie de ambele, de mai multă securitate, de mai multă prosperitate, de mai multă colaborare între SUA, Regatul Unit și UE pentru a răspunde cererilor cetățenilor noștri și provocărilor cu care se confruntă societățile noastre.
Permiteți-mi să subliniez: Statele Unite ale Americii își vor sprijini prietenii și aliații de pe ambele maluri ale canalului pe măsură ce veți rezolva problemele dificile care vor urma, dar nu vom ezita să spunem care sunt interesele noastre. Avem nevoie de cea mai puternică Uniune posibilă, de cel mai puternic Regat Unit cu putință și de o relație de cooperare extrem de bine integrată între ele. Obiectivul nostru, la lansarea discuțiilor din primăvara viitoare, trebuie să fie din nou să dovedim că experții se înșală, să îi facem de rușine pe toți cei care au declarat din nou că viziunea Europei a murit și să respingem noua înțelepciune convențională care ne spune că a venit vremea să ridicăm poduri mobile care separă țările în loc să construim poduri care să le unească.
Trebuie să respingem cu fermitate și curaj cinicii și distrugătorii care cred că provocările cu care ne confruntăm ne depășesc capacitatea de a le face față. Trebuie să dovedim că putem și că vom menține unitatea noastră. Nu cred că vă surprinde, scepticii nu cred că avem capacitatea de a ne adapta. Cred că se înșală. Cred că subestimează puterea idealurilor care au reunit societățile noastre de la bun început. Uită de câte ori în trecut am înfruntat și am depășit încercări similare sau mult mai grele. Subestimează cât de bine întipărite sunt acele experiențe în spiritul colectiv al europenilor. Au ascultat cu prea multă atenție vocile cele mai gălăgioase și nu au acordat destulă atenție milioanelor de oameni din națiunile noastre care nu vor abandona principiile care ne-au definit în trecut, oameni care sunt dornici să muncească pentru parteneriate și instituții și mai puternice, și mai eficace.
Deci, cum ne asigurăm că acest lucru se va întâmpla?
Ei bine, evident, reforma în UE este necesară, dar să mergem atât de departe încât să distrugem sau chiar să ne gândim să dizolvăm instituțiile pentru înființarea cărora am muncit atât de mult ar fi un demers nu numai periculos, ci și lipsit de viziune. Gândiți-vă: în lumea interconectată în care trăim astăzi, niciun politician, niciun demagog, nimeni nu poate da înapoi, nimeni nu mai poate pune înapoi în lampa fermecată geniul tehnologiei și al interconectării și al schimbării. În lumea în care trăim astăzi, cine ar putea susține credibil că fiecare națiune, funcționând în vid, ar fi mai eficientă și mai eficace?
Pe de altă parte, bunul simț dictează că guvernele ar trebui să fie mai eficiente în satisfacerea necesităților cetățenilor lor la nivel național și colectiv, de la temerile de migrație la securitatea economică și fizică.
Astăzi, există prea mulți oameni din prea multe țări pentru care salariile reale stagnează. Șomajul, în special în rândul tinerilor, este mult prea extins. Lucrătorii fără o bună pregătire supraviețuiesc din ce în ce mai greu oriunde în lume. Și mulți se tem că timpul și tehnologia vor înrăutăți și mai mult aceste tendințe și va fi și mai greu pentru copiii lor să își împlinească aspirațiile.
Toate acestea sunt preocupări reale, și sunt preocupări care, în consecință, orientează politica pentru că, așa cum mi-a spus odată un profesor la un curs, politica înseamnă doar necesități resimțite. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu este un motiv de pesimism. Cu siguranță, nu este o scuză pentru a da ascultare cântecului de sirenă al izolaționismului. Ar fi o greșeală să ignorăm forța intrinsecă a economiilor de pe ambele maluri ale Atlanticului sau să nu ținem seama de alegerile reale pe care le putem face și care ne pot permite să ne adaptăm la noile condiții economice.
Cu doar câteva luni în urmă, la Hanovra, Președintele Obama a spus că provocarea noastră comună este de a găsi moduri de eliberare a noului val de inovare și de locuri de muncă prin care cetățenii noștri să poată evolua. Aș putea adăuga că, chiar dacă facem acest lucru, tot mai mulți oameni vor trece în sectorul serviciilor. Și nu este nimic rău în asta, pentru că există miliarde de oameni pentru care trebuie să se construiască locuințe, pentru care trebuie să se asigure educație și asistență medicală și divertisment și turism și călătorii și pot avea loc tot felul de schimburi extraordinare. Toate acestea înseamnă că trebuie să demonstrăm un angajament extrem de precis față de creșterea economică, o creștere de care să beneficieze cei mulți și nu doar câțiva, o creștere promovată prin educație din copilărie, învățare continuă și programe de ucenicie, cum sunt cele în curs în prezent în Germania.
Înseamnă ca întreprinzătorii noștri să își poată transpune mai ușor ideile în companii noi care să acopere necesarul de locuri de muncă pe măsură ce industriile mai vechi ies treptat din scenă. Și înseamnă, de cele mai multe ori, eliminarea piedicilor puse de guverne din calea lor sau eficientizarea deciziilor și nu scoaterea oamenilor din minți cu o cursă prin birocrație care îi împiedică să ia decizii oportune și să acționeze cu rapiditatea pe care o cere piața modernă. Înseamnă adaptarea la așa-numita „gig economy” profitând de flexibilitatea acesteia fără a-i permite să diminueze beneficiile. Înseamnă creșterea investițiilor noastre în cercetarea de bază și în infrastructura publică. Și înseamnă să profităm de oportunitatea incredibilă pe care o avem de a revoluționa modul în care producem și utilizăm energia. Energia – unica soluție la schimbările climatice este politica în domeniul energiei, iar energia este cea mai mare piață concepută vreodată de oameni. Și putem face astfel încât tehnologia ecologică să devină atât un factor de stimulare a creșterii economice, cât și un mijloc de a conserva sănătatea mediului înconjurător pe planeta noastră.
La fel de important este să înțelegem că fiecare pas pe care îl facem pentru eradicarea corupției și favoritismului din economia globală va elimina un volum inutil imens și va crește încrederea publică. Puține lucruri descurajează mai mult orice tânăr decât convingerea că, oricât de mult s‑ar strădui, nivelurile superioare ale scării economice sunt rezervate celor fără scrupule sau cu relații mai bune. Și puține lucruri distrug mai mult relațiile dintre state decât constatarea că guvernele externe încearcă activ să corupă cetățenii prin mită, practici coluzive și conturi secrete la bănci offshore. Corupția costă economia globală mii de miliarde de dolari pe an și de aceea trebuie eradicată la nivel global. Puterea comunității euroatlantice unite, împreună cu Statele Unite, este aceea de a arăta calea insistând asupra transparenței financiare, impunând cele mai bune practici sectorului privat, servindu-se de instanțele de judecată pentru a restitui bunurile furate și dezvoltând și împărtășind informații pentru a pune capăt activității cleptocraților internaționali și a-i pune după gratii.
Repet, nu există soluții instantanee la problemele noastre economice, nu există baghete magice. Însă, dacă privim înapoi de-a lungul istoriei, vom vedea că adaptarea la tehnologie și la schimbarea modurilor în care oamenii își câștigă existența a fost o constantă în viața fiecăruia. Fiecare perioadă a fost însoțită de prevestirile sumbre ale șomajului în masă, lipsei de alimente, bombardării populației și șocului viitorului. Dar fiecare perioadă a fost, de asemenea, martora unor inovații semnificative și salturi gigantice ale productivității. Noi, oamenii, am dovedit întotdeauna că suntem o specie uimitoare și rezistentă. Cred că trebuie să privim înainte cu încredere și să ne impunem eforturi susținute și determinare neabătută pentru a păstra tot ceea ce facem bine astăzi și pentru a face toate acestea și mai bine mâine.
Un astfel de exemplu este efortul, este – angajamentul nostru de a depune eforturi pentru a face lucrurile mai bine, care este subiectul principal de săptămâna aceasta la New York, unde negociatori din partea SUA și europeni încearcă să avanseze cât mai mult posibil cu Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP). Scopul acestor discuții nu este doar stimularea suplimentară a comerțului; mult mai important este semnalul pe care îl pot trimite echipele noastre restului lumii, despre necesitatea unor standarde înalte pentru raporturile de muncă, protecția mediului și protecția consumatorilor. Europa are standarde înalte, iar acest acord nu le va coborî câtuși de puțin. De fapt, TTIP va reduce costurile de export pentru milioane de întreprinderi mici și mijlocii și va crea fundamentele creșterii viitoare în comerțul euroatlantic. Și, dacă acționăm așa cum trebuie, poate constitui un contraargument puternic pentru cei care consideră acordurile comerciale un semnal de start pentru o cursă economică spre cel mai de jos nivel și un argument puternic pentru cei care cred că trebuie să construim pe baza realizărilor trecute și nu să încercăm să le distrugem. Vreau să fiu extrem de clar: nu comerțul este problema. Indiferent unde trăiți, majoritatea clienților dumneavoastră trăiesc altundeva, în altă țară, deci avem cu toții nevoie de schimburi comerciale. Provocarea constă în aceea că este nevoie ca mai mulți oameni să se bucure de beneficiile acestui comerț. Și aceasta nu este o problemă care se rezolvă eliminând comerțul. Este o problemă care se va rezolva prin alegerile interne și politice ale fiecărei țări și nu prin încetarea comerțului. Politica fiscală, politica socială, politica în sectorul asistenței medicale și al educației – în toate aceste domenii este nevoie ca mult mai mulți oameni care muncesc să se bucure de beneficiile muncii lor.
De asemenea, este deosebit de important să ne amintim, în 2016 și privind spre viitor, că nu putem separa provocările economice de amenințările la adresa securității cu care ne confruntăm. Și în acest caz, răspunsul cel mai inteligent la pericolul comun este reunirea resurselor noastre.
Am spus mai devreme că trebuie să ne amintim cine suntem și ce reprezentăm. Realitatea este că numeroasele realizări ale unor instituții precum UE, NATO, OSCE se datorează doar parțial resurselor pe care le au la dispoziție. Sursa reală a puterii lor rezidă în idealurile democratice și în principiile pentru apărarea cărora au fost construite – principiile și valorile care au atras oamenii spre ele de la bun început. De aceea s-au bucurat de respectul nostru atât de mult timp. De aceea oamenii doresc cu adevărat să li se alăture. Și de aceea merită să continuăm să le susținem astăzi.
Gândiți-vă că, fără cooperarea transatlantică, nu am fi reușit niciodată să negociem Planul comun de acțiune cuprinzător, un acord în urma căruia Iranul își îndeplinește astăzi angajamentele de a închide posibilele căi spre o armă nucleară. Îmi exprim profunda recunoștință față de Înaltul Reprezentant al UE, doamna Mogherini, și față de predecesoarea dânsei, Lady Cathy Ashton, precum și față de toți partenerii noștri, pentru contribuția lor la acest efort, care s-a realizat pe o bază multilaterală. Acum, ne revine responsabilitatea de a ne asigura că toate părțile își respectă obligațiile și pot să vă asigur că Statele Unite își îndeplinesc rolul și vor continua să și-l îndeplinească.
Anul trecut în decembrie, la Paris, așa cum a spus Karen în introducere, Statele Unite și UE au fost principalii susținători ai celui mai cuprinzător și ambițios acord global privind schimbările climatice care s-a negociat vreodată. Și am reușit să punem bazele acestui acord stabilind un dialog cu China și transformând eșecul de la Copenhaga într-un succes atunci când Președintele Obama și Președintele Xi s-au reunit la Beijing și au anunțat că vom coopera cu China și, împreună, ne vom îndrepta spre un acord și vom atrage alături de noi și alte state. Ca rezultat, acum două săptămâni, la New York, ne-am reafirmat sprijinul reciproc pentru intrarea în vigoare a pactului înainte de sfârșitul acestui an. Iar astăzi, UE își respectă acest angajament. Parlamentul European votează pentru a-și exprima consimțământul la ratificarea acordului și a ne permite să trecem pragul necesar – un moment cu adevărat istoric. Suntem aliați și pentru a susține un amendament esențial la Protocolul de la Montreal, care va fi analizat la Kigali săptămâna viitoare și voi fi prezent acolo ca să-mi aduc contribuția pentru a ne asigura că depășim și acest prag. Un acord ambițios ce vizează reducerea treptată a utilizării și producerii de hidrofluorocarburi și care, dacă se va realiza, va putea reduce creșterea temperaturii – doar prin această măsură – cu jumătate de grad Celsius. Ar însemna un imbold imens pentru eforturile noastre de a încetini încălzirea globală și a evita astfel unele dintre cele mai grave consecințe ale schimbărilor climatice.
Stimate doamne și stimați domni, vă rog doar să vă gândiți unde ne-am afla dacă Statele Unite și Europa i-ar fi ascultat pe cei care doresc să ne dezbine, dacă ne-am fi situat constant pe poziții divergente de-a lungul anilor în loc să acționăm aproape întotdeauna împreună. Nu am fi învins niciodată comunismul și nu am fi dărâmat Zidul Berlinului din ambele părți. Nu am fi arătat niciodată lumii un exemplu în acțiune care a contribuit la triplarea numărului statelor democratice în ultimul sfert de secol. Nu am investi acum pentru a ne ajuta prietenii din Afganistan să își apere țara împotriva violenței extremiștilor, să își trimită fetele la școală și să susțină un guvern viabil și reprezentativ. Nu am coopera pentru a lua măsuri care să consolideze autoritățile naționale legitime în Libia.
Nu am fi fost condus cu eficacitate – nu am fi fost adevărați lideri ai dezvoltării contribuind la reducerea cu jumătate a numărului femeilor care mor la naștere și a numărului copiilor care pier din cauza malnutriției. Nu ne-am fi unit pentru a reduce numărul oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă sub zece procente pentru prima oară în istoria umanității. Nu ne-am fi ajutat partenerii din Africa de Vest să dezmintă previziunile și să salveze sute de mii de oameni amenințați de Ebola. Și nu ne-am fi unit eforturile cu cele ale comunității globale din domeniul sănătății pentru a inversa tendința în lupta împotriva HIV/SIDA. Acum putem spera la prima generație care se va naște fără să fie amenințată de SIDA după peste trei decenii.
Fiecare are de învățat o lecție din toate acestea. Nu trebuie să uităm niciodată eforturile necesare pentru binele care s-a realizat prin unitatea Europei. Nu trebuie să ignorăm niciodată aceste lucruri, pe care unii oameni par să le ignore astăzi atât de repede și atât de ușor. Nu trebuie să întoarcem spatele parteneriatului dintre Europa și Statele Unite și tuturor lucrurilor pe care le simbolizează. Trebuie să continuăm să luptăm pentru ambele. Parteneriatul transatlantic nu este un trofeu pe care l-am obținut în trecut și pe care îl putem pune acum pe un raft unde să îl privim și să îl admirăm și atât, dimpotrivă, este o întreprindere care trăiește, care respiră și care are numeroase fațete. Și trebuie să îl reînnoim cu fiecare generație și să îl realimentăm în fiecare zi cu energia noastră, cu ideile noastre, cu resursele noastre și, mai presus de toate, cu determinarea și voința noastră colectivă.
Spun acest lucru pentru că este adevărat și îl spun pentru că parteneriatul nostru este esențial pentru securitatea tuturor statelor noastre, în special în mediul în care trăim astăzi, supus unor amenințări de alt fel.
În Statele Unite, nu vom uita niciodată că articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord a fost invocat pentru prima dată după 11 septembrie. Și pot să vă asigur, indiferent ce ați citit în ultima vreme, că Statele Unite ale Americii își vor îndeplini întotdeauna propriile obligații ce decurg din articolul 5 dacă orice membru NATO este atacat.
Anul trecut în iulie, la summitul alianței de la Varșovia, liderii noștri au oferit dovezi tangibile în susținerea acestui principiu și au fost de acord să intensifice prezența NATO în Est și să continue cu o nouă desfășurare de forțe ale aliaților în regiune, cea mai semnificativă din ultimul sfert de secol. În plus, Președintele Obama a cerut Congresului să aprobe fonduri suplimentare de 3,4 miliarde pentru a ajuta aliații noștri să își îmbunătățească forța defensivă, să modernizeze comunicațiile, să consolideze capacitatea de comandă și control și să crească numărul și rigoarea exercițiilor noastre comune. La nivelul întregii alianțe, salutăm eforturile numeroșilor membri de a aduce o contribuție mai importantă și încurajăm toți acești membri să îndeplinească standardele pe care le-am convenit cu toții.
Cu toate acestea, subliniez – și doresc să subliniez acest lucru în special în considerarea știrilor din ultimele zile – NATO este o alianță defensivă. Poporul rus, îndeosebi, ar trebui să știe că, în ciuda celor declarate uneori de liderii lor, alianța noastră nu dorește să slăbească, să limiteze sau să dezbine națiunea lor și nicio altă națiune. Dorim să cooperăm cu Rusia. Dorim să cooperăm cu o Rusie care să fie la fel de dedicată rezolvării provocărilor comune. De fapt, cred că am petrecut împreună cu ministrul de externe al Rusiei la fel de mult timp cât am petrecut cu orice alt diplomat străin.
Însă voința NATO și a Statelor Membre ale UE de a găsi un numitor comun cu Rusia nu ne exonerează de obligația noastră de a ne menține poziția în numele libertății și al dreptului internațional și, de aceea, sprijinul nostru pentru stabilitate, unitate și democrație în Ucraina rămâne de neclintit. Iar Moscova nu ar trebui să aibă nicio îndoială în acest sens: ne vom menține poziția. Agresiunea flagrantă nu este o realitate pe care vreunul dintre noi este pregătit să o accepte și cred că în niciun alt loc din lume nu se poate înțelege acest lucru mai bine ca în Europa. Am impus sancțiuni și insistăm în găsirea unei soluții diplomatice pentru conflictul din Donbas și anexarea ilegală a Crimeii, încurajând, în același timp, guvernul Ucrainei să își mențină linia de acțiune și să accelereze ritmul reformei.
Bineînțeles, Rusia nu este de acord cu aceste sancțiuni, însă nimeni nu trebuie să uite că acestea nu s-au aplicat fără motiv ci în conformitate cu principiile statului de drept și cu normele consacrate ale conduitei internaționale. Ele au scopul exclusiv de a încuraja revenirea păcii și stabilității și recunoașterea suveranității legitime
De asemenea, trebuie să respingem orice tentativă de a submina coeziunea politică, economică și în ceea ce privește energia din cooperarea regiunii euroatlantice. Diversificarea surselor de energie, de exemplu, este o politică de bun simț cu scopul de a proteja continentul de presiuni nejustificate și mai avem multe de făcut în acest sens. Aș putea adăuga că, dacă acționăm suficient de rapid pentru a asuma ceea ce am realizat prin Acordul de la Paris și pentru a reacționa la criza schimbărilor climatice care se îndreaptă spre noi cu dovezi științifice noi și din ce în ce mai puternice în fiecare zi, dacă acționăm suficient de rapid, numărul locurilor de muncă, extraordinarele întreprinderi noi care se pot crea în această tranziție spre energie curată sunt o evidență de necontestat. Prioritatea noastră ar trebui să fie o piață deschisă și competitivă, care nu creează favoriți, contribuie la prosperitatea tuturor țărilor și nu se folosește de această criză într-un joc învechit al puterii între state, ca în secolul XVIII sau XIX. Consider că am făcut progrese reale în ultimii patru ani pentru a crea opțiuni în sectorul energiei pentru Ucraina, Moldova, statele baltice, Europa de Sud, iar acum trebuie să continuăm să muncim pentru a aduce independența din punct de vedere energetic în țările din Europa Centrală, care au prea puține opțiuni de aprovizionare.
Securitatea reciprocă trebuie să fie cuvântul nostru de ordine atunci când răspundem amenințării care ne ni se adresează tuturor, și civilizației înseși, din partea grupului terorist Daesh și a grupurilor afiliate, al-Shabaab, Boko Haram și altele.
Astăzi, fiecare aliat NATO și fiecare membru al Uniunii Europene contribuie la campania noastră împotriva Daesh. Coaliția noastră numără în prezent 67 de membri. Împreună cu partenerii noștri din teren, am eliberat deja o mare parte din teritoriul controlat odată de Daesh. De anul trecut, din mai, și până în prezent, Daesh nu a reușit o ofensivă pe teren care să cucerească și să rețină o comunitate oriunde. Nu am recuperat doar teritoriu, ci am ucis și mulți dintre liderii săi, le-am tăiat sursele de finanțare, le-am întrerupt liniile de aprovizionare, le-am distrus instalațiile petroliere și am redus recrutarea la un nivel nesemnificativ. Dar asta nu înseamnă că s-a terminat pentru că știm că, de câțiva ani, în multe țări se întorc oameni care au fost acolo și au luptat și au văzut rezultatele dureroase și tragice.
Vreau să fiu bine înțeles: vom învinge în confruntarea noastră cu Daesh. Și vom învinge fără să schimbăm identitatea societăților noastre, fără să cedăm în fața fanatismului sau fricii și fără să trădăm valorile democratice pe care teroriștii au jurat să le distrugă.
Spunând acest lucru, nu vreau să spun că nu avem multe lucruri de făcut. Sigur că avem. Pe lângă campania noastră militară împotriva Daesh, trebuie să depunem eforturi fără încetare, conduși de cei care se bucură de credibilitate pentru a ne conduce, pentru a combate neadevărurile care, în ziua de astăzi, circulă în jurul lumii într-o nanosecundă. Trebuie să combatem narațiunea falsă care încearcă să ademenească tinerii în abisul terorii. Și trebuie să ne coordonăm politicile și să comunicăm informații deschis și rapid pentru a împiedica teroriști înverșunați să revină în țările lor de origine și să comită și mai multe crime.
Vreau să subliniez acest aspect astăzi, aici, deoarece reprezintă un test real al combaterii eficace a terorismului, respectând, în același timp, drepturile cetățenilor noștri. Cred că suntem de acord că partajarea datelor între guverne – ceea ce numim „a face conexiuni” – este esențială atunci când există grupuri care plănuiesc activ să ne ucidă. De aceea, solicit respectuos Parlamentului European să ratifice Acordul propus privind confidențialitatea și protecția datelor, care ne va permite să realizăm progresul necesar în comunicarea datelor rezultate din investigarea infracțiunilor și actelor de terorism. Permiteți-mi să clarific, am petrecut 28 de ani reprezentând un stat care prețuiește libertatea și individualitatea la fel de mult ca oricare alt stat din America – Massachusetts, căminul a peste 136 de colegii și universități. Și prețuim acest dar imens, incredibil, care este compus, pe de o parte, din apartenența la o democrație și, pe de altă parte, din a fi american și a fi european. Știu că oamenii din Europa, ca și americanii, au același scepticism sănătos față de orice plan al oricărui guvern de a colecta date personale de orice fel. Înțeleg. Însă veștile bune sunt că, în acest caz, cu mecanismele de protecție adecvate, putem atinge un echilibru între confidențialitate și securitate și le putem proteja pe amândouă. Iar acest acord protejează și ne oferă cea mai bună oportunitate pe care o putem avea de a respecta drepturile cetățenilor noștri, luând, în același timp, măsurile necesare pentru a-i împiedica pe teroriști să comunice nepedepsiți și să treacă frontierele neobservați pentru ca apoi să pună capăt unor vieți nevinovate și să perturbe comunitatea și comerțul și schimburile economice ale unui stat național.
În sfârșit, trebuie să continuăm efortul nostru comun de a pune capăt conflictului din Siria, un câmp de luptă care a reprezentat un magnet pentru terorism și pentru cel mai grav dezastru uman – umanitar după al doilea război mondial. Așa cum știm, acest război tragic a fost agravat de depravarea absolută a regimului care nu ezită să utilizeze în continuare gaz, clor combinat cu alte ingrediente pentru a-și ucide cetățenii, care bombardează spitale și copii și femei, care creează în Siria o opoziție dezbinată, plină de forțe diferite și complexe. Spun uneori că acesta este un loc în care se pot desfășura șase războaie în același timp – kurzi împotriva kurzilor, kurzi împotriva Turciei, șiiți împotriva sunniților, oamenii împotriva Daesh, oamenii împotriva lui Assad, Iran și Arabia Saudită, persani și arabi – trageți linia și aveți o serie de forțe cu cel mai înalt grad de complexitate ce poate exista într-un conflict. Mai aveți și decizia iresponsabilă și extrem de prost sfătuită a Rusiei de a-și asocia interesele și reputația cu Assad, omul responsabil pentru torturarea a peste 10.000 de oameni, cu fotografiile victimelor și cu continuarea acestui măcel incredibil îndreptat împotriva propriului său popor.
Ieri, așa cum ați văzut mare parte dintre dumneavoastră, Statele Unite și-au anunțat decizia de a suspenda discuția bilaterală cu Rusia cu privire la reinstituirea acordului de încetare a ostilităților, o decizie care, credeți-mă, nu a fost luată cu ușurință.
Însă vreau să fiu clar înțeles, foarte clar înțeles de fiecare: nu abandonăm poporul sirian, nu abandonăm efortul de a realiza pacea și nu vom părăsi câmpul multilateral. Vom continua să încercăm să găsim o cale de a avansa pentru a pune capăt acestui război. Și vom face tot ce putem, prin intermediului Grupului internaţional de sprijin pentru Siria, prin intermediul Națiunilor Unite sau chiar al reuniunilor multilaterale de dimensiuni mai reduse pentru a încerca să găsim calea înainte. Rămânem credincioși angajamentului pentru o Sirie pașnică, stabilă, întreagă, unită, nesectară și vom continua să acționăm pentru a realiza această pace. Nu am suspendat eforturile de deconflictualizare între armata noastră și armata rusă pentru a consolida lupta noastră împotriva Daesh. Vom continua, ca și până acum, să încercăm să obținem o încetare semnificativă, sustenabilă, aplicabilă a ostilităților în întreaga țară, ceea ce include imobilizarea la sol a avioanelor de luptă siriene și ruse în zonele desemnate. Iar Rusia știe exact ce are de făcut pentru aplicarea acestei încetări într-un mod echitabil și rezonabil. Accentuăm faptul că toate părțile au datoria de a permite acordarea asistenței umanitare în condiții de securitate și, în discuțiile mele cu forțele de opoziție și în discuțiile noastre cu grupurile armate din teren, cu toții au fost de acord să permită realizarea culoarului umanitar. Mai este nevoie ca Rusia și regimul să permită și să garanteze acest lucru, și aceasta face parte din cele convenite unanim prin rezoluția Națiunilor Unite, adoptată cu votul Rusiei. Ne menținem neabătut opoziția față de Daesh și al-Nusrah. Al-Nusra este al-Qaida și continuă să fie un inamic deoarece complotează împotriva Statelor Unite și împotriva Europei și a altora, deci va fi în continuare vizat de continuarea acestui efort. Credem în continuare că o soluție politică este singura cale de a pune capăt vărsării de sânge și de a menține posibilitatea unei Sirii unite. Prin urmare, vom munci pentru a crea condiții care să permită reluarea discuțiilor între părți. Însă Rusia și regimul știu exact ce au de făcut pentru a respecta dreptul internațional și acordurile la care au anunțat deja public, în repetate rânduri, că vor adera.
Guvernul meu este convins pe deplin că avem dreptate în urmărirea obiectivelor Siriei pe care le susținem, însă recunoaștem cu părere de rău și, trebuie să vă spun, cu revoltă, că Rusia a închis ochii la modul deplorabil în care Assad s-a servit de aceste arme de război pe care le-a ales – gaz de clor, bombe împotriva propriului său popor, și, împreună, regimul sirian și Rusia par să fi respins democrația pentru a încerca să obțină o victorie militară călcând peste trupurile dezmembrate, spitalele bombardate și copiii traumatizați dintr-un teritoriu care suferă de multă vreme. Cei care doresc cu adevărat pacea nu se poartă așa cum a ales Rusia să se poarte. Nu pot să nu îmi amintesc relatarea lui Tacit, istoricul roman, de acum două mii de ani, despre ravagiile legiunilor Romei imperiale în Caledonia: „Acolo unde au creat un deșert, l-au numit pace”.
Încetarea războiului în Siria este imperativă din multe motive, inclusiv necesitatea de a reduce sau de a fluidiza fluxul migranților și refugiaților în Europa. Iar pentru unii, răspunsul corect la problema refugiaților este la fel de simplu ca și cum ai schimba lumina semaforului în verde sau în roșu. Acești oameni cred că este simplu. Însă, în realitate, după cum știți, problema are numeroase dimensiuni ce privesc responsabilitatea juridică, resursele, securitatea, tranzitul în condiții de siguranță, traficul de ființe umane, abuzul de gen și nevoile speciale ale copiilor. Cancelarul Merkel și alți lideri europeni ar trebui să fie felicitați pentru că au încercat să facă față acestei crize într-un mod uman și care respectă lecțiile istoriei. În cele din urmă, însă, singura soluție complet satisfăcătoare la problema refugiaților este încetarea războaielor, încetarea conflictelor care îi alungă pe oameni din casele lor.
Iar turbulențele pe care le vedem explodând în Orientul Mijlociu nu sunt, din păcate, limitate doar la acea regiune și înțelegem cu toții de ce, și știm cu toții că nu putem merge mai departe într-o lume în care atât de multă bogăție este concentrată în mâinile atâtor de puțini și atât de mulți alții au mare nevoie de oportunități și de dezvoltare. Nici Europa, nici Statele Unite nu pot fi pe deplin în siguranță dacă nu acordăm atenție și acestei provocări. Nu putem să nu facem nimic, aici, în Europa, și nu putem să nu facem nimic pe celălalt mal al oceanului, în Statele Unite și să credem că putem cumva să clădim un zid între noi și restul lumii. Este imposibil în economia de astăzi, este imposibil în lumea de astăzi, este imposibil pe piața de astăzi și este imposibil din cauza amenințărilor la adresa securității de astăzi.
Cu decenii în urmă, George Marshall a avut o idee care a condus la reconstruirea Europei. O idee extrem de nepopulară la acea vreme, pot spune. Astăzi, trebuie să dezvoltăm propriul nostru răspuns, diferit prin context și concepție, dar comparabil ca ambiție și, în cele din urmă, ca rezultate și orientat spre Orientul Mijlociu, spre Africa de Nord, spre Asia de Sud și Centrală și spre alte zone cu o subdezvoltare incredibilă. În prezent, există sute de milioane de copii de 15 ani sau mai tineri care nu beneficiază de educație formală. Acești copii au nevoie să meargă la școală, și nu peste 10 ani, ei au nevoie să meargă la școală acum și, în prea multe locuri, dacă mințile lor nu sunt ocupate să învețe, pot fi îndoctrinați în schimb de ideologii extremiste.
Și, la fel cum Planul Marshall a ajutat această parte de lume să se ridice din nou după ravagiile războiului și a ajutat la crearea Europei pe care o cunoaștem astăzi, împreună trebuie să investim în dezvoltarea comunităților în care Daesh și grupuri similare au prosperat, trebuie să investim în școli, în unități de asistență medicală, în infrastructura societății civile pentru a permite milioanelor de tineri să își urmeze visurile și să aducă o contribuție semnificativă și productivă în comunitățile lor. Națiunile noastre au experiența necesară pentru a înfăptui această viziune și da, credeți sau nu, avem resursele necesare. Avem în Statele Unite o economie în valoare de circa 17 mii de miliarde de dolari. Punem un cent din fiecare dolar pe care îl cheltuim în tot ceea ce facem în străinătate și la nivel diplomatic. Știu că avem instituții care pot să contribuie la această implementare. Și, la fel ca Planul Marshall, un astfel de proiect trebuie să fie condus nu din afară, ci de beneficiarii săi și prin alegerile pe care aceștia ar trebui să le facă dacă ar fi pregătiți să lucreze împreună pentru pace, securitate și prosperitate comune. Veți găsi oameni care spun că este imposibil, dar s-a spus același lucru și despre Planul Marshall. Eu cred că este posibil, dar doar dacă împărtășim cu toții ambiția de a încerca.
Am făcut mai devreme o comparație cu un meci de box și nu e niciun secret că, în ultimii ani, am primit câteva lovituri puternice. Fondul German Marshall are birouri, printre alte orașe, la Washington, la Paris, la Ankara și, desigur, la Bruxelles. Fiecare dintre aceste orașe a suferit atacuri teroriste oribile care au contribuit la creșterea temerilor și a preocupărilor pentru securitate în întreaga lume. Iar consecințele schimbării tehnologice au crescut și ele sentimentul nostru de nesiguranță, în ciuda beneficiilor pe care le aduce tehnologia. Catastrofa din Siria, criza globală a refugiaților au ridicat semne de întrebare asupra capacității noastre colective de a face față. În multe țări au luat naștere mișcări politice care promovează, direct sau indirect, refuzul unității în favoarea diviziunii, căutarea unui adăpost crezând că pot aplica strategia struțului: să ne ascundem capul în nisip și nu vom vedea ce se întâmplă pentru că nu se întâmplă. Și există forțe maligne în lume care așteaptă cu nerăbdare dispariția instituțiilor pe care le-au construit predecesorii noștri, generația lui Truman, Churchill, Adenauer și Monnet.
Acestea sunt probleme grave și nimeni nu poate nega. Dar parteneriatul euroatlantic nu a fost creat pentru a naviga liniștit prin ape calme ci a fost construit pentru a răspunde unor provocări grandioase, pe care o singură națiune sau un grup mic de națiuni nu le-ar fi putut înfrunta cu succes. Să nu facem nicio greșeală: este nevoie să rămânem uniți mai mult ca niciodată și hotărârea noastră trebuie să rămână fermă.
Când eram copil, părinții și bunicii noștri și-au unit forțele pentru a învinge cel mai mare rău pe care îl cunoscuse vreodată lumea.
Când eram tânăr, am apărat uniți libertatea împotriva unui imperiu totalitar care a clădit ziduri nu pentru a-și împiedica inamicii să intre, ci pentru a-și ține și închide proprii cetățeni înăuntru.
Astăzi, în al optulea deceniu al vieții mele, când privesc peste Atlantic din orice direcție, ceea ce văd este o comunitate vastă, peste un miliard de bărbați și femei libere, care luptă și fac eforturi în fiecare zi în numele democrației, pentru oportunități egale, libertate, libertate de exprimare, libertate de opinie, libertate religioasă, libertate de organizare, conservarea mediului înconjurător, respect pentru drepturile fundamentale și demnitatea fiecărei ființe umane și care doresc sincer, pentru ei înșiși și pentru toți oamenii, binecuvântările păcii. Prin urmare, nu privesc viitorul cu cinism. Am încredere.
Mai am doar câteva luni în funcția de Secretar de Stat al Statelor Unite și intenționez să valorific la maximum fiecare minut și fiecare oră. Însă, după ce vor trece aceste luni și îmi voi fi părăsit funcția, nu va exista nicio urmă de îndoială în mintea mea că povestea cooperării dintre americani și europeni va continua în generațiile următoare, în beneficiul popoarelor de pe ambele maluri ale Atlanticului și oriunde în lume.
Le mulțumesc din nou lui Karen și Fondului German Marshall, vă mulțumesc tuturor și vă îndemn pe toți să credeți în voi înșivă la fel de mult pe cât noi credem în dumneavoastră. Vă mulțumesc.
(Aplauze.)
DNA DONFRIED: Nu toată lumea prezentă știe că sunt din Massachusetts, prin urmare trebuie să spun că a fost un discurs tare bun, domnule Secretar Kerry. (Râsete.) Eu —
SECRETARUL KERRY: Dacă pot să-mi permit, cred că n-a mai fost în Massachusetts de prea multă vreme. Foarte tare. (Râsete.)
DNA DONFRIED: Ah, în regulă. Corect, a fost foarte tare. Pe mine m-a inspirat cu siguranță și dumneavoastră, în întreaga dumneavoastră carieră, ați ținut întotdeauna seama de apelurile la acțiune și sper că toată lumea din această sală și toți cei care ne privesc pe ecran vor da curs acestui apel la acțiune transatlantică.
Secretarul a fost de acord să răspundă la câteva întrebări, așa că mă adresez reprezentanților generației următoare din sală. Știu că cineva aștepta să pună o întrebare așa că prezentați-vă și venim spre dumneavoastră.
SECRETARUL KERRY: Din orice generație. (Râsete.)
DNA DONFRIED: În regulă. Vă rog să vă ridicați și să vă prezentați. Microfonul e deschis.
ÎNTREBARE: (Conținut ce nu a putut fi auzit) de la Forumul pentru Relații Globale. Vă mulțumesc pentru acest discurs remarcabil. Din ce în ce mai mulți oameni, așa cum ați spus, se opun valorilor pe care tocmai le-ați amintit – parteneriat cooperare, pace, stabilitate, libertate, democrație. Și cum putem reacționa? Cum le putem combate ideile? Și, mai precis, cum pot țările și cetățenii din Europa să reacționeze la declarațiile lui Donald Trump de săptămâna trecută, potrivit cărora relațiile transatlantice ar însemna un jaf? Este ceea ce a spus săptămâna trecută. Și, în sfârșit, cum putem – Donald Trump. (Râsete.) Însă există demagogi și aici, în Europa, și îi cunoaștem. Și, în sfârșit, cum putem conferi mai multă putere societății civile și în special femeilor? Vă mulțumesc.
SECRETARUL KERRY: Ei bine, iată, ați întrebat așa, prima întrebare: Cum reacționăm și ce facem? Ei bine, oameni buni, ideile se combat prin idei mai bune. E foarte simplu. Cred că am prezentat o serie de idei mai bune, cu un fundament real. Care este alternativa celorlalți? Ce oferă ei? Vreau să spun ce fac ei – vorbesc despre – fac jocul celor mai mari temeri, exploatează xenofobia, naționalismul, frica – frica economică din ziua de astăzi. Și toți cei prezenți aici știu că nu putem permite demagogilor să încerce să construiască o platformă politică nerealistă, bazată pe fanatism, xenofobie, frică, naționalism. Istoria nu a arătat bine în secolul 20 pe linia asta și cred că toată lumea o știe. Însă cred că putem combate pur și simplu arătând moduri mai bune în care se pot asigura locuri de muncă, începând să implementăm reformele care sunt necesare.
Iată, sunt aici, la Bruxelles, și vreau să fiu respectuos, dar vreau să fiu și onest. Aud miniștri de externe din diferite țări care discută despre cât este de greu uneori să faci lucrurile să se miște, să accelereze, să determini Bruxelles-ul să ia o decizie sau că simt că li se impun lucruri. Și noi ducem aceeași luptă în America. Avem 50 de state. Încă dezvoltăm, într-o anumită măsură, relația dintre state și guvernul federal. Iar Curtea Supremă adoptă frecvent o decizie care le realiniază sau le ajustează într-un fel sau altul. Este o instituție vie. Constituția care ne călăuzește a înscris sclavia în constituție mai întâi și abia apoi a eliminat-o. Îmi amintesc când eram student și eram implicat în înregistrarea alegătorilor în Mississippi și lupta pentru drepturi civile în America, și am adoptat Legea drepturilor de vot și Legea drepturilor civile. Dar asta s-a întâmplat abia în 1975. Încă ne luptăm cu unele lucruri la alegeri și așa mai departe, cu accesul la vot și altele. Așa că fiecare trebuie să continue să lupte, însă ceea ce – nu am auzit niciodată o idee mai bună de la cealaltă parte despre cum vor face ei lucruri care să funcționeze cu adevărat pentru toată lumea.
De aceea, cred că trebuie pur și simplu să faceți – că trebuie să existe o reacție mai puternică. Nu am auzit o dezbatere suficient de puternică, sincer, aici în Europa sau altundeva, despre virtuțile pe care am încercat să le prezint astăzi, despre această alianță și despre ce oferă Uniunea Europei însăși. Vreau să spun, gândiți-vă la bunăstarea creată în Europa. Gândiți-vă la pacea în care a putut să trăiască Europa. Gândiți-vă la avantajele calității vieții din Europa. Gândiți-vă la ce a realizat Europa în acești 70 de ani din cenușa războiului. Este una dintre cele mai mărețe povești din istoria umanității și trebuie să fie tratată cu acest respect și promovată astfel. Și am impresia că nu aud că este promovată astfel. Așa că avem nevoie de o contraviziune. (Aplauze.)
Uitați, în momentul de față simt că înnebunesc pentru că am petrecut 28 de ani în senat, am candidat la președinție în 2004, am fost la distanță de un stat și cam 60.000 de voturi de a fi ales, așa că în octombrie mă simt deosebit de inspirat. (Râsete.) Iar legea nu-mi permite să mă implic în această campanie, din cauza funcției mele. Așa că apreciez întrebarea despre Donald Trump. Vă sugerez să o trimiteți echipei de campanie Clinton, la New York. (Râsete.) Vă vor răspunde ei, eu nu am voie. Însă bănuiesc – singurul lucru pe care vi-l spun este că am un respect infinit pentru judecata americanilor. Luna octombrie aduce întotdeauna schimbări și cred că va fi o perioadă în care, în dezbaterile următoare și în săptămânile care vin, oamenii vor începe să vadă clar încotro se îndreaptă aceste alegeri. (Râsete.) A fost un răspuns diplomatic? (Hohote de râs și aplauze.)
DNA DONFRIED: O ultimă întrebare. Vă rog.
ÎNTREBARE: Da. Bună ziua domnule Secretar de Stat. Vă mulțumesc mult pentru discurs. (Conținut ce nu a putut fi auzit) de la Politico. Am o întrebare, o întrebare suplimentară, despre comerțul liber. Ați spus că TTIP nu înseamnă coborârea standardelor și apoi ați menționat provocările cu care se confruntă în prezent guvernele naționale. Auzim mereu două lucruri, la care v-ați referit și dumneavoastră – TTIP înseamnă stabilirea unor standarde și nu se adresează marilor întreprinderi. Însă cred că, de multe ori, oamenii nu înțeleg în special ce înseamnă stabilirea de standarde.
În țara mea, în Germania, există o temere importantă că această cooperare de reglementare va submina cumva democrația noastră. Din nou marile companii vor fi cele care, prin aceste comitete, vor submina statul de drept. Așa că, din perspectiva dumneavoastră, în special – la scară globală, încercați să încheiați un alt acord comercial cu multe alte state. Ne-ați putea oferi un răspuns convingător, cu adevărat, la întrebarea ce înseamnă stabilirea de standarde? Și, de asemenea, dacă importanța parteneriatului transatlantic constă în acest lucru și dacă Europa ar avea efectiv de pierdut dacă acesta se realizează? Vă mulțumesc.
SECRETARUL KERRY: Apreciez foarte mult întrebarea. Îmi doream să am ocazia să vorbesc mult despre asta. Știu, acum sunt multe alte probleme pe ordinea de zi. Dar permiteți-mi să spun doar acest lucru: Am intrat în Senat în 1985; am fost ales în 1984. Ronald Reagan era președinte. Ronald Reagan a deveni președinte în anul în care eu am intrat în Senat. Iar comerțul era pe ordinea de zi și am votat, cred, pentru fiecare acord comercial în următorii 29 de ani. Ajunsesem la 29 după opt ani în Senat. Iar unii m-au criticat pentru acest lucru, în special cu privire la NAFTA, însă eu cred că am avut dreptate.
Am auzit întotdeauna argumente sumbre și pesimiste cum că ar urma să încetinească creșterea în țara noastră sau să ne diminueze capacitatea de a ne proteja cetățenii și de a ne ridica mai degrabă decât coborî standardele. Și cred că, din nefericire – a existat o greșeală în NAFTA și după – a creat un acord în care standardele privind munca și mediul înconjurător erau acorduri auxiliare acordului fundamental în sine și regret să spun că nu au fost puse în aplicare adecvat. Însă TPP de astăzi se bazează pe lecțiile pe care le-am învățat și nu se aseamănă cu niciun alt acord comercial pe care l-am realizat vreodată. Acest acord cuprinde standarde mai înalte în materie de muncă. Acest acord cuprinde standarde de mediu pe care unele dintre aceste țări nu le-au respectat încă, în esență, dar pe care vor trebui să le respecte în cadrul acestui acord multilateral al TPP.
De asemenea, ridică standardele într-o țară precum Vietnam. Eu am luptat în Vietnam. Am fost acolo în 1968 pentru a împiedica, aparent, comunismul să pună stăpânire pe Vietnam. Toată lumea cunoaște istoria tragică a acelui război, la care m-am opus când m-am întors acasă și pe care am încercat să îl schimb. Iar apoi, împreună cu John McCain, am încercat să deschidem Vietnamul și să eliminăm embargoul și să normalizăm relațiile. Am fost iar în Vietnam acum câteva săptămâni, împreună cu Președintele Statelor Unite, pentru a anunța deschiderea unei Universități Fullbright, care este complet liberă academic și va educa o generație următoare de lideri ai Vietnamului într-o țară care, astăzi, este extrem de capitalistă și nu comunistă. Comunismul este o teorie economică și nu veți găsi nicio urmă de comunism în Vietnam. Veți găsi autoritarism, veți găsi un guvern format dintr-un partid unic, iar noi – iar aceasta nu este, evident, alegerea noastră. Însă au loc schimbări. Astfel, beneficiul acestor acorduri economice este acela că dau naștere nu unei curse spre cel mai de jos nivel ci, dacă sunt corect scrise și elaborate, unei curse spre vârf.
Și astfel, în cadrul TPP, lucrăm cu mai multe țări care au deja o serie de standarde extrem de înalte. Și vă spun, astăzi, că aceste standarde nu vor fi coborâte. Dacă se vor modifica, o vor face doar în sens ascendent. Nu există nicio diminuare a standardelor și există o capacitate deplină de a oferi ceea ce noi numim libertatea structurii de reglementare, prin care dumneavoastră nu vă veți supune reglementărilor Statelor Unite, nici Belgia reglementărilor Danemarcei. Reglementările pot fi gestionate într-un mod în care, din nou, dumneavoastră beneficiați de independența propriilor reglementări, însă puteți adopta orice altceva reprezintă un standard mai înalt, nu veți putea adopta un standard inferior.
Deci această idee este doar o ficțiune care s-a răspândit. Și regret că există această ficțiune pentru că a creat o dinamică și, evident, politicienii din întreaga lume arată comerțul cu degetul. De aceea am subliniat mai devreme că nu comerțul în sine este vinovatul. Vinovatul este – uitați-vă ce citiți în America despre sistemul fiscal. Nu comerțul este vinovatul, ci un sistem care permite oamenilor de la vârf să se folosească de tot felul de artificii care nu sunt la îndemâna unui om obișnuit și asta îi nemulțumește pe oamenii obișnuiți. Iar acești oameni obișnuiți, mulți dintre ei, au fost determinați acum să creadă că problema este comerțul, atunci când nu comerțul este problema. Problema este parlamentul lor sau congresul lor sau orice alt organ legislativ ar avea și care ascultă de interese foarte importante atunci când adoptă legi fiscale de care beneficiază acele interese și nu oamenii obișnuiți. Am criticat aspru această situație de multe ori în Senat. Codul nostru fiscal are mii de pagini. Există corporații care au propriile lor pagini. Obișnuiam să abordez oamenii și să îi întreb „Ai pagina ta?” Un om obișnuit nu a are o pagină a lui și asta nemulțumește profund oamenii.
De aceea sunt convins că, în ceea ce privește TTIP putem găsi o soluție pentru că, iată, respectăm foarte mult localizarea geografică, produsele identificate geografic. Așa că, indiferent dacă este vorba de șampanie sau de camembert sau de brie sau de orice alt produs de aici, din Belgia, noi – există metode de protejare a identificării corecte a produselor legitime în moduri care nu diminuează standardele. Însă trebuie să vă spun că acest acord comercial va însemna că oamenii vor putea vinde mai mult din ceea ce produc, în mult mai multe locuri. Iar produsele de calitate care sunt identificate prin originea geografică vor rămâne produse de calitate pe care oamenii vor dori întotdeauna să le caute pentru că – pentru ceea ce reprezintă.
Prin urmare, vă rog să priviți acest lucru cu foarte multă atenție pentru că, în tot cuprinsul acestui acord, standardele sunt ridicate. Și în acest moment, în contextul Brexit și al necesităților de creștere în Europa aveți – nu trebuie să vă spun eu acest lucru, dar sunt țări cu o proporție de 50% a șomajului în rândul tinerilor, aveți nevoie de impulsuri în economie. Iar deschiderea piețelor și creșterea competitivității la scară globală este o variantă mult mai bună decât închiderea pieței. De ce? Pentru că, așa cum am spus, 95% dintre clienții Statelor Unite ale Americii trăiesc în alte țări; dacă ne închidem și încercăm să vindem doar pentru noi, trebuie să vă anunț că nu ne vom dezvolta. Deci aveți mare nevoie de oameni pregătiți care să meargă și să prezinte faptele poporului american.
Am avut un președinte al Statelor Unite, John Adams, care a ținut un discurs faimos în care a descris faptele drept niște lucruri foarte încăpățânate. Și am avut un coleg în Senatul Statelor Unite, pe nume Daniel Patrick Moynihan, care obișnuia să ia cuvântul și să le amintească oamenilor că fiecare are dreptul la propria lui opinie, însă nu are dreptul și la propriile lui fapte. Gândiți-vă la asta atunci când vă gândiți la TTIP. Și cred că dezbaterea poate deveni cu adevărat mult mai substanțială și mai importantă pentru că Europa merită acest lucru.
Vă mulțumesc tuturor. Apreciez. Trebuie să plec. (Aplauze.)
DNA DONFRIED: Am să vă rog să rămâneți așezați pentru ca Secretarul să poată să plece, dar vă rog să mulțumim împreună acestui grozav Secretar de stat al Statelor Unite. (Aplauze.)