Rezumat
Constituţia interzice limitările asupra libertăţii de conştiinţă şi religioasă, precum şi forţarea unui individ să adopte o credinţă religioasă contrară convingerilor sale. Constituţia prevede că toate cultele sunt autonome faţă de stat, iar grupurile religioase au libertatea de a se organiza „conform propriilor lor statute”. Potrivit legii privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, statul recunoaşte „rolul important” al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în istoria ţării, însă recunoaşte şi rolul „celorlalte biserici şi culte”. Legea stipulează o clasificare pe trei nivele a organizaţiilor religioase; în plus, asociaţiile laice care doresc să desfăşoare activităţi religioase se pot organiza în conformitate cu o prevedere separată a legii. Autorităţile au aprobat solicitările de înscriere a unei asociaţii religioase creştine: Asociaţia Religioasă Creştină „Neemia” Brăteiu. S-a semnalat în continuare ritmul lent al retrocedării proprietăţilor confiscate, în special către Biserica Greco-Catolică şi comunitatea evreiască. În cursul anului, guvernul a respins 474 de solicitări de retrocedare a proprietăţilor religioase confiscate şi a aprobat 48, comparativ cu 609 solicitări respinse şi 52 aprobate în 2018; nu a aprobat nicio solicitare pentru Biserica Greco-Catolică. Grupările religioase minoritare au continuat să declare că autorităţile centrale şi locale au acordat tratament preferenţial BOR şi au semnalat cazuri de discriminare de către autorităţi, inclusiv reprezentare exclusivă a BOR la multe evenimente organizate de către autorităţi. În luna mai, o localitate cu majoritate etnică românească a ridicat un monument şi cruci în stil ortodox în cimitirul de război din Valea Uzului, trezind proteste ale unei localităţi învecinate, cu majoritate catolică, etnică maghiară. Forţele de ordine trimise la o contramanifestaţie organizată în luna iunie au încercat să ţină la distanţă cele două părţi. În luna octombrie, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat o lege privind înființarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România.
Grupările religioase minoritare au continuat să semnaleze cazuri de hărţuire a membrilor comunităţilor lor de către preoţi şi enoriaşi BOR, inclusiv cazuri de violenţă verbală, precum şi de blocare a accesului la cimitire. În luna aprilie, presa a semnalat cazuri de vandalism la un cimitir evreiesc din oraşul Huşi, unde persoane au distrus zeci de pietre funerare. Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România a declarat că actele de vandalism reprezintă punctul culminant al unei serii de acte antisemite petrecute în oraş; nu s-au reţinut suspecţi. Unele instituţii de presă au continuat să prezinte migranţii, în mare parte musulmani, ca fiind o ameninţare din pricina religiei lor. În luna martie, website-ul de ştiri evz.ro a publicat un articol conform căruia imigranţii musulmani reprezintă o ameninţare letală pentru civilizaţia europeană. Pe 26 februarie, Consiliul Naţional pentru Combaterea discriminării a publicat rezultatele unui sondaj care a evidenţiat faptul că majoritatea românilor au exprimat niveluri crescute de neîncredere în musulmani (68%), evrei (46%) şi alte minorităţi religioase (58%). Un sondaj Eurobarometru al Comisiei Europene (CE), publicat în luna ianuarie a evidenţiat faptul că 6% dintre respondenţi cred că antisemnitismul este o problemă în ţară, iar 67% cred că nu. Conform rezultatelor unui studiu separat al Comisiei Europene, referitor la percepţia asupra discriminării, publicat în luna septembrie, 43% dintre respondenţi cred că discriminarea pe motive religioase sau de convingeri este răspândită în România, în timp ce 51% au declarat că ea este rar întâlnită.
Ambasadorul SUA pentru libertatea religioasă s-a întâlnit cu reprezentanţi guvernamentali pentru a discuta despre antisemitism, comemorarea Holocaustului şi despre poziţia generală a Bisericii Ortodoxe în ţară. În întâlniri cu secretarul general al guvernului, reprezentanţi ai Ambasadei SUA au continuat să atragă atenţia asupra ritmului lent al procesului de retrocedare şi a numărului mic de proprietăţi retrocedate minorităţilor religioase. Reprezentanţii Ambasadei au facilitat întâlniri între Organizaţia Mondială pentru Restituirea Proprietăţilor aparţinând Evreilor (WJRO) şi şi guvern pentru a sprijini accelerarea proceselor de retrocedare a proprietăţilor şi de acordare a pensiilor supravieţuitorilor Holocaustului. În întâlniri cu preşedintele Iohannis, prim-ministrul Ludovic Orban şi alţi reprezentanţi ai guvernului, membrii Ambasadei au continuat să sprijine eforturile Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din Romania Elie Wiesel şi ale Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite (USHMM), de înfiinţare a unui muzeu al istoriei evreilor şi al Holocaustului. Ambasadorul SUA a participat la evenimentele de comemorare a Holocaustului şi a luat atitudine public împotriva intoleranţei religioase din ţară. Folosindu-şi pagina de Facebook, Ambasada a subliniat importanţa respectării libertăţii religioase şi a condamnat incidentele antisemite.
Secţiunea I. Demografia religioasă
Guvernul SUA estimează că România are o populaţie de 21,4 milioane de locuitori (estimare de la mijlocul anului 2019). Conform recensământului efectuat de Guvernul României în anul 2011, credincioşii ortodocşi reprezintă 86,5% din populaţie, iar cei romano-catolici reprezintă aproape 5%. Conform recensământului, există aproximativ 151.000 de greco-catolici; aceştia estimează însă că numărul este de 488.000. Printre celelalte grupuri religioase existente în ţară se numără: credincioşii ortodocşi ruşi de rit vechi, protestanţii (inclusiv protestanţii reformaţi, penticostalii, baptiştii, adventiştii de ziua a şaptea, evangheliştii lutherani şi evangheliştii de confesiune augustană), Cultul Mozaic, Cultul Musulman, Martorii lui Iehova, Credinţa Baha’i, Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, Budismul Zen, Familia (Copiii lui Dumnezeu), Federaţia Familiilor pentru Pace şi Unificare în Lume (Biserica Unificării), Biserica Scientologică şi Societatea Internaţională pentru Conştiinţa de Krishna. Ateii şi persoanele „fără religie” reprezintă mai puţin de 1% din populaţie.
Conform recensământului din 2011, membrii Bisericii Creştine de Rit Vechi se află în principal în Moldova şi Dobrogea. 43.279 dintre cei 64.337 de musulmani identificaţi de recensământul din 2011 locuiesc în partea de sud-est a ţării, în zona Constanţei. Majoritatea greco-catolicilor trăiesc în Transilvania. Credincioşii protestanţi şi romano-catolici sunt localizaţi în principal în Transilvania. Etnicii ucraineni ortodocşi şi greco-catolici se află, în mare parte, în zona de nord a ţării. Etnicii sârbi ortodocşi se află în principal în Banat. Membrii Bisericii Apostolice Armene sunt concentraţi în Moldova şi în sudul ţării. Membrii Bisericilor Protestante Reformată şi Unitariană din Transilvania sunt, aproape toţi, de etnie maghiară. Peste jumătate dintre membrii Bisericilor Romano-Catolică şi Evanghelică Lutherană din Transilvania sunt etnici maghiari. Aproximativ 40% din cei 3.400 de evrei din ţară locuiesc în Bucureşti.
Secţiunea II. Situaţia respectării de către guvern a libertăţii religioase
CADRUL LEGAL
Constituţia interzice limitarea libertăţii de gândire, opinie, conştiinţă sau religioasă, precum şi forţarea indivizilor să adopte o credinţă religioasă contrară convingerilor lor. Ea stipulează că toate cultele sunt autonome faţă de stat şi au libertatea de a se organiza „conform propriilor lor statute”, în condiţiile definite de lege. Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede recunoaşterea de către stat a „rolului important” al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi rolul „celorlalte biserici şi culte aşa cum este recunoscut de istoria naţională” a ţării.
Conform Constituţiei, cultele sunt autonome şi beneficiază de sprijin din partea statului, inclusiv în ce priveşte facilitarea asistenţei religioase în armată, spitale, penitenciare, azile de bătrâni şi orfelinate. Legea interzice autorităţilor publice şi persoanelor juridice private să solicite declararea religiei, cu excepţia recensământului.
Prevederile legii cultelor stipulează un sistem de clasificare pe trei nivele: culte religioase, la nivelul superior, urmate de asociaţii religioase şi de grupări religioase, la nivelele inferioare. Organizaţiile de la cele două nivele superioare au statut de persoană juridică, în timp ce grupările religioase nu au. Asociaţiile laice înfiinţate în conformitate cu prevederi separate ale legii cu privire la asociaţii şi fundaţii pot desfăşura şi ele activităţi religioase şi au statut de persoane juridice.
Conform legii, există 18 organizaţii cu statut de cult, toate deja existente la momentul intrării în vigoare a Legii cultelor, în 2006. Printre acestea se numără: Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi (Ortodoxă), Biserica Reformată (Protestantă), Biserica Creştină După Evanghelie din România, Biserica Evanghelică Română, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica Evanghelică Lutherană din România, Biserica Unitariană Maghiară, Cultul Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România, Biserica Armeană, Cultul Mozaic, Cultul Musulman şi Organizaţia Religioasă “Martorii lui Iehova”.
În cazul altor organizaţii care doresc să obţină statutul de culte recunoscute, legea prevede că acestea trebuie să demonstreze 12 ani de activitate neîntreruptă din 2006 până în prezent. În aceste condiţii, o asociaţie religioasă este eligibilă pentru a solicita statutul de cult dacă numărul de membri reprezintă cel puţin 0,1% din populaţie (aproximativ 21.500 de persoane).
Legea defineşte o asociaţie religioasă drept asociaţie cu cel puţin 300 de membri care împărtăşesc şi practică aceeaşi religie, care a obţinut statut de persoană juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase instituit la grefa judecătoriei din circumscripţia teritorială unde îşi are sediul central. Pentru a se înscrie, asociaţiile religioase trebuie să furnizeze autorităţilor datele personale ale membrilor (de exemplu numele, adresa, CNP-ul şi semnătura), pe care, conform legii, autorităţile nu le pot împărtăşi altor instituţii publice şi nu le pot folosi în niciun alt mod. Pentru a funcţiona ca asociaţii religioase, organizaţiile au nevoie şi de aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte, aflat în subordinea Cancelariei Prim-Ministrului.
Legea defineşte o grupare religioasă drept un grup de persoane care au aceeaşi credinţă. Grupările religioase nu trebuie să se înscrie pentru a practica o credinţă religioasă şi nu au nevoie de aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a-şi desfăşura activitatea.
Asociaţiile civile care desfăşoară activităţi religioase funcţionează ca asociaţii şi fundaţii laice; cu toate acestea, ele nu au aceleaşi beneficii precum cultele sau asociaţiile religioase. Aceste asociaţii nu necesită aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a-şi desfăşura activitatea. Înscrierea lor intră sub incidenţa provederilor legale referitoare la înfiinţarea fundaţiilor, asociaţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale (ONG-uri), care solicită un număr minim de trei membri. Acestor asociaţii civile nu li se solicită să furnizeze datele personale ale membrilor.
Cultele sunt eligibile pentru sprijin financiar şi alte forme de sprijin de stat. Ele au dreptul să predea ore de religie în şcolile publice, să primească fonduri guvernamentale pentru construirea de lăcaşuri de cult, pentru plata parţială a salariilor membrilor clerului cu fonduri de la buget, pentru difuzarea de programe religioase la radio şi la posturile de televiziune şi pentru obţinerea de licenţe de difuzare pentru propriile posturi. Conform legii, nivelul de finanţare primit de culte depinde de numărul de adepţi raportat la ultimul recensământ, precum şi de „nevoile reale ale respectivului cult religios”.
Asociaţiile religioase nu primesc finanţare de stat, însă atât acestea, cât şi cultele sunt scutite de impozitarea veniturilor şi a clădirilor folosite în scopuri religioase, educaţionale sau alte scopuri sociale. Grupările religioase nu beneficiază nici de finanţare de stat, nici de scutire de impozitare.
Atât cultele, cât şi asociaţiile religioase pot închiria sau deţine proprietăţi, pot publica sau importa literatură religioasă, pot desfăşura activităţi de prozelitism, pot înfiinţa şcoli şi spitale şi furniza servicii educaţionale şi medicale, pot deţine cimitire şi pot beneficia de scutiri de impozite pe veniturile şi clădirile folosite în scopuri religioase, educaţionale şi alte scopuri sociale. Grupările religioase nu au statut de persoană juridică pentru a se putea implica în astfel de activităţi; cu toate acestea, ele îşi pot practica credinţele religioase, inclusiv în public.
Asociaţiile civile implicate în activităţi religioase se pot implica în activităţi de cult şi pot deţine cimitire. Deşi nu beneficiază de aceleaşi scutiri de impozite sau alte beneficii acordate cultelor şi asociaţiilor religioase, ele pot beneficia de avantajele fiscale şi celelalte beneficii acordate asociaţiilor şi fundaţiilor civile.
Prevederile legale permit autorităţilor locale să finanţeze lăcaşuri de cult şi şcoli teologice care aparţin cultelor, inclusiv să furnizeze fonduri pentru salariile personalului şi întreţinerea clădirilor, renovarea şi conservarea sau construcţia de lăcaşuri de cult. Nu există prevederi similare pentru asociaţiile religioase sau pentru alte asociaţii implicate în activităţi religioase; cu toate acestea, aceste asociaţii pot primi finanţare prin prevederile legale referitoare la asociaţiile şi fundaţiile civile.
Legea permite tuturor tipurilor de organizaţii religioase să-şi înmormânteze membrii decedaţi în cimitire care aparţin altor organizaţii religioase, cu excepţia cimitirelor evreieşti şi musulmane. Conform legii, persoanele care nu sunt musulmani sau evrei nu au dreptul de a fi înmormântate în cimitire evreieşti sau musulmane. Cimitirele publice trebuie să aibă secţiuni separate pentru fiecare confesiune, dacă acest lucru este solicitat de către cultele existente în localitate.
Legea permite clericilor cultelor recunoscute să ofere asistenţă religioasă militarilor. Acest lucru include posibilitatea funcţionării clerului în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Prin intermediul a diferite alte dispoziţii, clerul cultelor religioase recunoscute şi, în unele cazuri, al asociaţiilor religioase, poate avea acces în spitale, orfelinate şi cămine de bătrâni pentru a desfăşura activităţi religioase. Cultele şi asociaţiile religioase pot desfăşura activităţi în penitenciare cu acordul directorului unităţii de detenţie.
Legea prevede retrocedarea proprietăţilor aparţinând comunităţilor religioase confiscate între 1940 şi 1989, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al regimului comunist care a urmat, cu condiţia ca respectivele proprietăţi să se afle în posesia statului.
Conform legii, dacă o proprietate confiscată este folosită „în interes public”, de exemplu pentru o şcoală, un spital sau un muzeu şi este retrocedată fostului proprietar, actualilor ocupanţi şi se permite să rămână în ea timp de 10 ani după decizia de retrocedare şi să plătească o chirie mică. Legea nu menţionează retrocedarea generală a proprietăţilor folosite în prezent ca lăcaşuri de cult de către o altă grupare religioasă. Deşi prevederile legii retrocedării menţionează că se va adopta o lege separată dedicată acestor cazuri, ea încă nu fusese adoptată până la sfârşitul anului.
Un statut separat privind repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice reglementează retrocedarea proprietăţilor Bisericii Greco-Catolice de către Biserica Ortodoxă Română. Hotărârile de retrocedare se iau de către o comisie mixtă ce include reprezentanţi ai ambelor biserici şi se bazează pe „dorinţa credincioşilor din comunităţile care au în posesie aceste proprietăţi.” Biserica Greco-Catolică poate apela la instanţă dacă încercările de a obţine retrocedarea proprietăţilor sale prin dialog nu sunt încununate de succes.
Legea stabileşte un sistem de compensaţie bazat pe puncte pentru cazurile în care retrocedarea în natură nu este posibilă. Grupurile religioase pot folosi punctele doar pentru a licita pentru alte proprietăţi la licitaţiile organizate de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI). Comisia validează şi deciziile de compensare ale altor autorităţi locale sau centrale, inclusiv pe cele ale Comisiei speciale de retrocedare (CSR), care ia decizii cu privire la solicitările de retrocedare depuse de către culte şi minorităţile naţionale. Legea prevede un termen de 240 de zile în care solicitanţii trebuie să prezinte probe suplimentare în cazurile lor, la cererea expresă a instituţiei însărcinate cu soluţionarea solicitării lor. Dacă solicitantul nu respectă termenul, autoritatea administrativă poate respinge cazul. Autoritatea poate extinde termenul cu 120 de zile dacă solicitanţii dovedesc că au făcut eforturi susţinute pentru a obţine probele, aflate de obicei în posesia altor autorităţi ale statului, dar nu au reuşit acest lucru.
Legea anulează actele de „donaţie” forţată a proprietăţilor evreieşti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al epocii comuniste şi reduce sarcina probei pentru foştii proprietari sau urmaşii lor pentru obţinerea retrocedării. Legea desemnează prezenta Federaţie a Comunităţilor Evreieşti din România drept moştenitor legal al proprietăţilor evreieşti comune confiscate şi acordă prioritate solicitărilor private ale supravieţuitorilor Holocaustului. Legea nu cuprinde prevederi referitoare la proprietăţile victimelor Holocaustului care nu au urmaşi sau pentru care nu s-au depus solicitări de retrocedare.
Cetăţenii români şi străini persecutaţi pe criterii etnice în perioad 1940-1945 au dreptul să primească o pensie lunară. Cuantumul acesteia variază în funcţie de tipul de persecuţie şi de durata acesteia. Pensia poate fi acordată supravieţuitorilor şi membrilor familiilor acestora care nu mai sunt cetăţeni români, ceea ce acordă supravieţuitorilor Holocaustului care sunt cetăţeni americani şi membrilor familiilor lor aceleaşi drepturi ca şi cetăţenilor români.
O lege care a intrat în vigoare în luna iulie permite supravieţuitorilor Holocaustului care locuiesc în alte ţări şi care au dreptul la compensaţie în România să dovedească faptul că au fost victimele persecuţiei rasiale şi etnice prin documente oficiale eliberate de către instituţiile ţării de reşedinţă. De asemenea, legea îi scuteşte pe supravieţuitorii Holocaustului care locuiesc în alte ţări de la obligaţia de a depune în persoană solicitările de acordare de compensaţii la casele de pensii din ţară şi le permite să folosească alte modalităţi de comunicare pentru depunere.
Conform legii, educaţia religioasă în şcoli este opţională, atât în şcolile publice, cât şi în cele private. Fiecare dintre cele 18 culte recunoscute legal are dreptul să ofere în şcoli ore de religie bazate pe propriile învăţături religioase. Cultele pot oferi ore de religie indiferent de numărul elevilor reprezentanţi dintr-o şcoală. Legea permite excepţii în cazul în care dreptul elevilor de a participa la orele de religie nu poate fi exercitat „din motive obiective”, fără a le specifica.
Conform legii, părinţii elevilor sub 18 ani trebuie să solicite participarea copiilor lor la orele de religie, în timp ce elevii de 18 ani sau peste pot solicita personal să participe la orele de religie. Deşi în mod normal, elevul participă la şcoală la un curs bazat pe învăţăturile religioase ale cultului căruia îi aparţine, este de asemenea posibil ca elevul să participe la un curs de religie oferit de confesiunea de care aparţine în afara sistemului şcolar şi să aducă o adeverinţă pentru a fi recunoscut.
Profesorii de religie din şcolile publice sunt angajaţi ai statului, însă fiecare dintre culte aprobă numirea şi continuitatea profesorilor de religie.
Legea interzice prozelitismul religios în şcoli. Dacă profesorii desfăşoară activităţi de prozelitism, conducerea şcolii stabileşte sancţiunea bazându-se pe concluziile unei comisii interne.
Legea stipulează că religia unui copil cu vârsta de 14 ani împliniţi nu poate fi schimbată fără consimţământul copilului; de la vârsta de 16 ani, fiecare persoană are dreptul de a-şi alege religia.
Legea interzice discriminarea pe considerente religioase în toate domeniile vieţii publice. Ea interzice de asemenea defăimarea religioasă şi generarea de conflicte pe considerente religioase, precum şi defăimarea publică adusă simbolurilor religioase. Pedepsele pot include amenzi ce variază de la 1.000 şi 100.000 de lei (235-23.500 de dolari), depinzând dacă victima este o persoană sau o comunitate.
Conform amendamentelor la o lege care a intrat în vigoare în luna aprilie, membrilor cultului mozaic li se permite neefectuarea autopsiei, la cererea familiei sau a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, ori în cazul în care autorităţile stabilesc că decesul nu s-a petrecut în circumstanţe suspecte. Versiunea anterioară a legii nu permitea o astfel de scutire.
Conform legii, antisemitismul este definit ca percepţie despre evrei care se exprimă sub forma urii antisemite, precum şi a discursului şi acţiunilor motivate de ură împotriva evreilor, care au drept ţintă evreii, non-evreii sau bunurile acestora, instituţii ale comunităţii evreieşti sau lăcaşuri de cult mozaic. Sancţiunile pentru promovarea publică de idei şi doctrine antisemite sau producerea şi distribuirea de simboluri antisemite variază între trei luni şi 10 ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi. Sancţiunile pentru înfiinţarea de organizaţii antisemite variază între 1 şi 10 ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi.
Legea interzice înfiinţarea de organizaţii fasciste, legionare (organizaţie fascistă din perioada interbelică), rasiste sau xenofobe pe care le defineşte în parte ca grupuri care promovează violenţa, ura din motive religioase sau naţionalismul extremist, fără a defini ultimul termen. Pedepsele pentru înfiinţarea unor astfel de organizaţii sunt cuprinse între 1 şi 10 ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi. Răspunderea penală este eliminată dacă persoana implicată în înfiinţarea unei astfel de organizaţii informează autorităţile înainte ca organizaţia să-şi înceapă activitatea; pedepsele sunt înjumătăţite dacă persoana ajută autorităţile în ancheta penală. Conform legislaţiei, producerea, vânzarea, distribuirea, deţinerea cu intenţie de distribuire şi utilizarea de simboluri rasiste, fasciste, xenofobe şi legionare sunt de asemenea ilegale. Pedepsele sunt cuprinse între trei luni şi trei ani de închisoare.
Negarea publică a Holocaustului sau contestarea, aprobarea, justificarea sau minimizarea acestuia într-o „manieră evidentă”, stabilită de un judecător, se pedepseşte cu închisoarea pe o perioadă cuprinsă între şase luni şi trei ani, sau cu amendă de până la 200.000 de lei (47.000 de dolari), în funcţie de împrejurări. Promovarea publică a cultului persoanelor condamnate pentru genocid, crime împotriva umanităţii sau crime de război se poate solda cu amenzi sau închisoare pe o perioadă de trei luni până la trei ani sau de la şase luni până la cinci ani, în cazul promovării în mediul electronic. Aceleaşi pedepse se aplică şi promovării publice a ideilor, vederilor şi doctrinelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe.
Legea permite persoanelor care desfăşoară activităţi religioase pentru organizaţii religioase recunoscute să intre şi să rămână în ţară cu o viză de şedere pe perioadă extinsă. Solicitanţii de viză trebuie să obţină aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte şi să prezinte dovezi că reprezintă organizaţii religioase înfiinţate în mod legal în ţară. Secretariatul poate extinde aceste vize pe o perioadă de până la cinci ani.
Ţara este parte a Pactului Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice.
PRACTICI GUVERNAMENTALE
Până la finalul anului, guvernul aprobase o solicitare de obţinere a statutului de asociaţie religioasă depusă în cursul anului: Asociaţia Religioasă Creştină „Neemia” Brăteiu, comparativ cu două asociaţii religioase aprobate în 2018. În luna decembrie erau înregistrate ca asociaţii religioase 36 de entităţi cu diferite afilieri religioase, număr în creştere de la 35 în 2018.
Pentru că există o strânsă legătură între religie şi etnie, clasificarea incidentelor de mai jos ca fiind determinate strict de identitatea religioasă a fost dificilă. În luna mai, localitatea Dărmăneşti, situată în partea de est a ţării, a înălţat un monument şi cruci în stil ortodox, în cinstea soldaţilor români despre care se crede că ar fi îngropaţi în cimitirul de război din Valea Uzului. Comunitatea maghiară şi reprezentanţii Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR) din localitatea învecinată, Sânmartin, care are o populaţie numeroasă de etnici maghiari, a declarat că primarul din Dărmăneşti şi-a „însuşit” cimitirul care, conform UDMR se afla sub jurisdicţia localităţii Sânmartin. Aceştia au declarat de asemenea că recent construitele monumente în stil ortodox, dedicate cinstirii soldaţilor români, au fost amplasate pe mormintele soldaţilor care erau în majoritate maghiari catolici.
În data de 16 mai, canale de presă au publicat un clip video înfăţişând un grup de persoane ce vorbeau în limba maghiară, acoperind crucile şi monumentul dedicat soldaţilor români în saci negri de plastic. UDMR a condamnat acoperirea crucilor şi a numit-o o provocare menită să discrediteze comunitatea maghiară din România. Pe 29 mai, primarul din Sânmartin a închis cimitirul militar din Valea Uzului pentru 30 de zile. În data de 6 iunie, sute de persoane cu portavoci, inclusiv preoţi ai Bisericii Ortodoxe Române, au sosit la cimitir pentru a-i comemora pe soldaţii români despre care se crede că sunt îngropaţi acolo. Aceştia au fost întâmpinaţi de circa 200 de membri ai Jandarmeriei, agenţie a Ministerului de Interne însărcinată cu păstrarea ordinii publice, care s-au plasat între etnicii români şi sutele de etnici maghiari care nu le permiteau etnicilor români accesul în cimitir. În cele din urmă, unii etnici români au forţat acesul în cimitir, unde au organizat o ceremonie de comemorare a soldaţilor etnici români. Mai mulţi observatori au semnalat că comemorarea a semănat cu ritualul de comemorare a morţilor folosit de membrii ilegalei Mişcări Legionare.
Liderii Credinţei Baha’i au continuat să caute opţiuni pentru înhumarea persoanelor decedate conform practicilor de înhumare ale religiei lor. Ei au solicitat Secretariatului de Stat pentru Culte sprijin pentru înfiinţarea unui cimitor şi autorităţilor locale din Cluj-Napoca şi Bucureşti să îi ajute să dobândească un teren adecvat. Potrivit comunităţii Baha’i, autorităţile locale le-au comunicat că persoanele decedate care sunt membre ale comunităţii pot fi înmormântate în alte cimitire şi nu este nevoie de un cimitir Baha’i. Conform reprezentanţilor Baha’i, unele practici de înhumare ale cimitirelor existente contravin tradiţiei Baha’i, aşadar preferau să aibă propriul cimitir. Credinţa Baha’i continuă să fie înregistrată ca asociaţie religioasă, nu cu statut de cult, pentru că nu a îndeplinit cerinţele minime privind numărul de membri şi activitatea.
Unele grupări religioase minoritare au declarat în continuare că cerinţa de a avea 300 de membri şi necesitatea de a furniza datele personale ale membrilor săi pentru înscrierea ca asociaţie religioasă este discriminatorie, pentru alte tipuri de asociaţii fiind nevoie de doar trei membri şi neexistând cerinţa de furnizare a datelor personale ale membrilor lor. Ele au continuat de asemenea să critice sistemul de clasificare a organizaţiilor religioase pe trei nivele.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), agenţia guvernamentală responsabilă cu administrarea procesului de retrocedare a raportat că Comisia specială de retrocedare a aprobat 14 cereri de retrocedare a unor „bunuri imobile” (teren sau clăriri) cultelor, a aprobat compensaţii în 34 de cazuri şi a respins alte 474 de cereri în cursul anului, comparativ cu cele 17 cereri de retrocedare, 35 de cazuri de compensaţii aprobate şi 609 cereri respinse în 2018. Toate cererile fuseseră depuse înainte de termenul din 2006. În 14 dintre cazuri, solicitanţii şi-au retras cererile. Conform informaţiilor oferite de către ANRP şi Ministerul Afacerilor Externe, numărul de cazuri evaluate de ANPR a scăzut de la 1.212 în 2018, la 777.
Conform ANRP, cultele au înaintat apel în cazul a 63 de hotărâri înaintate de Comisia specială de retrocedare instanţelor în cursul anului, comparativ cu 53 în 2018. Biserica Romano-Catolică a înaintat 4 apeluri (12 în 2018); BOR a înaintat 24 (nouă în 2018); Biserica Greco-Catolică a înaintat 18 (13 în 2018); Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană a înaintat patru (două în 2018); iar Comunitatea Evreiască a înaintat 10 (12 în 2018). Nu au existat informaţii referitoare la deciziile instanţelor în aceste cazuri.
În cursul anului, ANRP a evaluat 335 de cereri depuse de către Biserica Greco-Catolică, faţă de 490 în 2018, însă nu a retrocedat nicio proprietate Bisericii şi nu a acordat compensaţii în niciun caz. Reprezentanţii Bisericii au semnalat că ANRP a respins cele mai multe dintre cererile lor pentru că proprietăţile aparţin acum BOR şi fac subiectul unei alte legi, făcând retrocedarea posibilă printr-o comisie mixtă ce include reprezentanţi ai celor două Biserici şi bazată pe „dorinţa credincioşilor din comunităţile care au în posesie aceste proprietăţi”. În timpul regimului comunist, toate lăcaşurile de cult şi casele parohiale au fost transferate BOR şi majoritatea celorlalte proprietăţi (terenuri şi clădiri), statului. Conform reprezentanţilor Bisericii Greco-Catolice, până la sfârşitul anului nu s-au înregistrat progrese în ce priveşte formarea unei comisii mixte.
Biserica Greco-Catolică a continuat să raporteze întârzieri în procesele de retrocedare. Reprezentanţii Bisericii au declarat că pe parcursul anului nu au existat decizii ale instanţelor în cazurile de retrocedări către Biserica Greco-Catolică.
În luna noiembrie, grupul civic ACUM a publicat o scrisoare deschisă adresată Preşedintelui şi Prim-Ministrului României, prin care solicita înfiinţarea unei entităţi de combatere a discriminării religioase. Semnatarii scrisorii au declarat că la 30 de ani de la căderea comunismului, Biserica Greco-Catolică continuă să fie victima persecuţiei religioase începute în anii 1940. Potrivit ACUM, 90% dintre bisericile şi bunurile aparţinând Bisericii Greco-Catolice confiscate în timpul regimului comunist nu au fost retrocedate; prin canalele sale de presă şi comunicare, BOR continuă să desfăşoare o campanie împotriva greco-catolicilor; elevii greco-catolici sunt forţaţi să participe la orele de religie ortodoxă; cărţile de istorie şi publicaţiile academice distorsionează sau minimizează importanţa istoriei Bisericii Greco-Catolice; comemorările dedicate liderilor importanţi din istoria ţării care au fost greco-catolici a ignorat în mod deliberat afilierea religiosă; iar BOR nu a cerut ierare pentru colaboratorii Securităţii care au închis, torturat şi ucis preoţi greco-catolici care au refuzat să se convertească la religia ortodoxă română. Până la finalul anului, autorităţile nu răspunseseră la scrisoare.
Retrocedarea unei proprietăţi în Bixad, redată anterior Bisericii Greco-Catolice de către autorităţi, fapt confirmat de deciziile judecătoreşti anterioare, a continuat să fie amânată ca urmare a reînnoirii cererii de revendicare a proprietăţii de către Consiliul Judeţean Satu Mare în 2016. Cazul nu fusese soluţionat până la sfârşitul anului.
Două cazuri înaintate în 2016 Curţii Europene a Drepturilor Omului de către Biserica Greco-Catolică, privind retrocedarea bisericilor din Bistriţa şi Breb nu fuseseră încă soluţionate. În fiecare caz, plângerea Bisericii Greco-Catolice a privit hotărâri judecătoreşti de acordare a proprietăţilor greco-catolice către BOR, pe baza datelor de recensământ care arătau că greco-catolicii reprezintă o minoritate.
Deşi nu s-au emis încă reglementări de implementare care să prioritizeze oficial cazurile de retrocedare ce implică supravieţuitori ai Holocaustului, ANRP a acordat prioritate unui număr de 160 de cereri primite. De la adoptarea legislaţiei, ANRP a acordat supravieţuitorilor Holocaustului compensaţii în 76 de cazuri, a respins cererile în nouă cazuri, iar în 90 de cazuri nu emisese încă o decizie până la sfârşitul anului.
Comisia specială de retrocedare aprobase până în luna octombrie 10 cereri din anii anteriori depuse de către Comunitatea evreiască – opt prin acordarea de compensaţii şi două prin retrocedare în natură – şi respinsese alte 61, faţă de 16, în aceeaşi perioadă a anului trecut. În alte 10 cazuri, comparativ cu 54 în 2018, solicitanţii şi-au retras cererile. Grupările religioase au declarat că este dificil să obţină de la Arhivele Naţionale documentaţia solicitată care să demonstreze dreptul de proprietate la timp pentru a respecta termenul de 120 de zile pentru înaintarea apelului. Fundaţia Caritatea a declarat că Comisia specială de retrocedări a evitat în continuare să-şi asume responsabilitatea retrocedării, preferând să paseze deciziile instanţelor, se pare că pentru a evita potenţiale acuzaţii de luare de decizii pe baza unor revendicări ilegale. Fundaţia a continuat de asemenea să declare că procedura de depunere a cererilor este excesiv de birocratică şi nerezonabilă, în special pentru că Comisia solicită adesea prezentarea a numeroase documente suplimentare, unele dintre acestea disponibile doar în arhivele statului, lăsând solicitanţilor evrei timp limitat pentru a îndeplini termenul final de 120 de zile pentru depunerea documentelor. Caritatea a declarat că accesul la arhivele de stat în care se află documentele necesare pentru procesul de retrocedare a fost în continuare dificil.
Conform Fundaţiei Caritatea, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) nu a dat aprobarea finală asupra niciunei decizii în cursul anului, iar 61 de decizii emise înainte de 2013 aşteptau aprobarea definitivă. Conform ANRP, volumul mare de muncă şi personalul şi resursele insuficiente au constituit motivele întârzierilor.
Potrivit WJRO, grupul de lucru alcătuit din reprezentanţi ai Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, ai Fundaţiei Caritatea şi ai Organizaţiei Mondiale pentru Restituirea Proprietăţilor aparţinând Evreilor a avut dificultăţi în menţinerea dialogului cu guvernul în timpul anului. Grupul de lucru a declarat că propunerile sale permanente pot debloca sau grăbi procesarea cererilor de retrocedare a proprietăţilor private sau comune rămase. Până la sfârşitul anului, autorităţile nu acţionaseră în privinţa niciuneia dintre aceste propuneri.
Biserica Reformată a semnalat şi ea întârzierile continui ale proceselor de retrocedare. Potrivit Bisericii Reformate, în ultimii 10 ani, CSR a analizat doar jumătate dintre solicitările sale, la sfârşitul anului 52 de cazuri fiind în continuare pe rol. Biserica Reformată a semnalat că din 2018 până în prezent, CSR a respins cereri de retrocedare a clădirilor deţinute anterior de şcoli aflate în subordinea Bisericii Reformate. Potrivit Bisericii Reformate, CSR a declarat că documentele de proprietate, unele datând din secolul al XIX-lea, menţionează şcolile ca proprietari de drept, nu Biserica Reformată.
Biserica Reformată, Biserica Romano-Catolică, Biserica Unitariană şi Biserica Evanghelică Lutherană au declarat că guvernul a continuat să respingă cererile lor de retrocedare motivând că entităţile înregistrate ca foşti proprietari nu reprezintă bisericile actuale. Liderii bisericilor au spus că regimul comunist a desfiinţat fostele Biserici şi a confiscat proprietăţile acestora, aşadar foştii proprietari nu mai există ca atare, dar bisericile contemporane, ca succesoare ale celor desfiinţate, sunt de fapt aceleaşi entităţi ale căror proprietăţi au fost confiscate de către regimul comunist. Paisprezece cereri depuse de către Biserica Romano-Catolică au fost soluţionate până la sfârşitul anului, comparativ cu 12, în 2018. Guvernul a acordat compensaţii sau retrocedări în natură în opt cazuri şi a respins şase cereri, comparativ cu cinci şi respectiv şapte cereri în 2018. Guvernul a evaluat şase cereri depuse de către Biserica Reformată şi a respins alte patru, comparativ cu cinci şi respectiv două cereri, în 2018.
În luna ianuarie, Biserica Romano-Catolică a intentat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a revoca respingerea anterioară a solicitării Bisericii de retrocedare a Bibliotecii Batthyaneum şi a unui institut astronomic din Alba Iulia, puncte de referinţă culturale şi istorice ale ţării vechi din secolul al XIX-lea. Primul termen este programat pentru noiembrie 2021.
Circa 90% dintre elevi au participat la orele de religie oferite de BOR. Conform ONG-urilor şi asociaţiilor de părinţi, acest lucru a continuat să fie rezultatul presiunii din partea BOR, precum şi al eşecului directorilor de şcoală de a oferi părinţilor alternative la orele de religie.
Grupurile religioase minoritare, inclusiv Biserica Creştină după Evanghelie, au continuat să raporteze că autorităţile au permis doar BOR să aibă un rol activ la ceremoniile anuale de începere a anului şcolar şi la alte evenimente comunitare în toată ţara şi, de obicei, nu au invitat alte grupări religioase să participe la aceste ceremonii. Conform Bisericii Creştine după Evanghelie, acest lucru s-a petrecut şi în oraşe cu un număr semnificativ de reprezentanţi, precum Sibiu, Suceava, Iaşi şi Piatra-Neamţ.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a semnalat faptul că Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi şi Corpul Experţilor Contabili și Contabililor Autorizați din România au continuat să programeze examene sâmbăta, fără a oferi candidaţilor Adventişti de Ziua a Şaptea alternativa de a da examenele în altă zi. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a semnalat de asemenea faptul că în ciuda cererilor sale, spitalele publice din Bucureşti şi Ploieşti nu şi-au schimbat programul de lucru pentru a permite mai ultor angajaţi să respecte sâmbăta ca ziua de odihnă – Sabatul.
Grupările religioase au semnalat că preoţii militari au continuat să fie preoţi ortodocşi cu excepţia unui preot romano-catolic şi a unui pastor de la Alianţa Evanghelică. Potrivit Institutului Elie Wiesel, care a fost înfiinţat de guvern, în continuare, în puţine cazuri de discurs antisemit şi negare a Holocaustului s-a început urmărirea în justiţie. Conform datelor statistice publicate de către guvern pentru prima parte a anului, Parchetul General a alcătuit o listă de 42 de cazuri nesoluţionate. Potrivit Institutului Wiesel, multe dintre ele includeau elemente antisemite. Dintre cazuri, Parchetul a trimis unul în instanţă; nu erau disponibile informaţii despre natura cazului.
După o plângere a Institutului Wiesel, în 2014, Parchetul Sector 2 Bucureşti a început urmărirea în justiţie a auto-declaratului lider al Mişcării Legionare, pentru utilizarea publică de simboluri fasciste, rasiste şi xenofobe. Acesta mersese anterior la Institutul Wiesel îmbrăcat în uniformă a Mişcării Legionare, organizaţie fascistă din România interbelică, şi a efectuat salutul fascist în curtea instituţiei. Conform Institutului Wiesel, la finalul anului cazul este în aşteptare la Parchet. Cazul din 2014 împotriva liderului autodeclarat al Mişcării Legionare, pentru utilizarea de simboluri fasciste, rasiste şi xenofobe, era în aşteptare la finalul anului, conform Institutului Wiesel. În luna octombrie, Tribunalul Militar Bucureşti a acceptat propunerea Parchetului Militar Bucureşti de a renunţa la acuzaţiile din 2016 împotriva unui ofiţer militar care publicase pe reţelele sociale limbaj antisemit şi un apel public ca cineva să plaseze o bombă la Institutul Wiesel pentru „a-i omorî pe evreii de acolo”. Ofiţerul a primit 60 de zile de serviciu în slujba comunităţii. Conform informaţiilor din presă, ofiţerul a lucrat pentru Serviciul Român de Informaţii. Potrivit jurnaliştilor şi observatorilor, aceste cazuri au fost în continuare trimise cu întârziere în instanţe ca urmare a anchetelor îndelungate şi a priorităţii reduse acordate de instituţiile de aplicare a legii acestor anchete.
O lege care a intrat în vigoare în luna martie a permis declasificarea unor documente referitoare la comunitatea evreiască din perioada 1938-1989 din custodia Arhivelor Naţionale ale României şi a Arhivelor Secretariatului General al Guvernului. În luna martie, parlamentarul Silviu Vexler, care reprezintă comunitatea evreiască şi care a fost iniţiatorul legii, a declarat că multe dintre aceste documente vor aduce la lumină aspecte necunoscute ale istoriei evreilor din timpul dictaturilor antonesciană şi comunistă. Potrivit mai multor cercetători, unele dintre aceste documente ar putea include detalii semnificative despre Holocaust şi confiscările proprietăţilor private şi comunitare evreieşti din era comunistă.
Institutul Wiesel a semnalat că autorităţile locale au numit în continuare străzi, organizaţii, şcoli şi biblioteci după persoane condamnate pentru crime de război în perioada nazistă sau pentru crime împotriva umanităţii şi au permis constuirea de statui şi busturi înfăţişând persoane condamnate de crime de război. Conform institutului, mai multe oraşe şi localităţi au numit în continuare străzi după Ion Antonescu, dictatorul român din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, răspunzător pentru Holocaustul din România, iar autorităţile locale au refuzat să schimbe numele în ciuda cererilor institutului. În mod similar, autorităţile locale din Cluj-Napoca nu schimbaseră numele unei străzi numite în 2017 după Radu Gyr, comandant al mişcării Legionare şi apologet al antisemitismului, condamnat pentru crime de război pentru „contribuţia la obiectivele politice ale hitlerismului şi fascismului”. La finalul anului, Ministerul Afacerilor Interne şi autorităţile locale nu au luat măsuri în privinţa cererii din 2017 a Institutului ca aceste practici să înceteze, în conformitate cu legea care interzice „promovarea publică a cultului persoanelor condamnate pentru crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid”.
Mai mulţi înalţi funcţionari guvernamentali au făcut în continuare comentarii considerate de către organizaţiile evreieşti o „trivializare” a Holocaustului. În data de 2 august, la o ceremonie de comemorare a Holocaustului romilor, ministrul Culturii de la acea dată, Valer-Daniel Breaz a descris Holocaustul drept unul dintre acele „momente mai delicate, să nu le spunem dificile sau să nu le spunem neplăcute în care anumite minorităţi au avut de suferit.” Liderii comunităţii evreieşti, membri ai mediului academic, romi şi activişti pentru drepturile omului, precum şi mai mulţi politicieni l-au criticat pe Breaz pentru declaraţiile sale. Pe 5 august, Dana Varga, consilier al fostului prim-ministru Viorica Dăncilă, a publicat pe pagina sa de Facebook fotografii în care Preşedintele României, Klaus Iohannis, etnic german, era comparat cu Adolf Hitler. Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti Aurel Vainer, parlamentarul Silviu Vexler, Institutul Wiesel, activişti pentru drepturile romilor şi mai mulţi membri ai opoziţiei au condamnat acţiunile Danei Varga, iar unii au solicitat demisia sa. În luna septembrie, presa a semnalat faptul că directorul Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu publicase pe reţelele de comunicare socială materiale care promovează Mişcarea Legionară şi pe Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul şi liderul organizaţiei.
Guvernul a continuat să aplice recomandările Raportului din 2004 al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România (Comisia Wiesel) şi să coopereze cu Muzeul Memorial al Holocastului din Statele Unite pentru promovarea educaţiei despre Holocaust. Pe 15 martie, ministrul Educaţiei Ecaterina Andronescu, un reprezentant al USHMM şi directorul Institutului Wiesel, Alexandru Florian au semnat un protocol de cooperare care stabileşte fundaţia pentru introducerea în programa şcolară a unor cursuri exacte din punct de vedere istoric despre istoria Holocaustului şi a evreilor din România. Autorităţile au facilitat de asemenea accesul USHMM la arhivele naţionale ale României. Instituţiile cu rol de arhivă, precum Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au continuat să aplice acordurile de cooperare cu USHMM şi au oferit muzeului exemplare ale documentelor istorice.
În luna iunie, fostul prim-ministru Viorica Dăncilă, în coordonare cu Congresul Mondial Evreiesc (World Jewish Congress) a găzduit la Bucureşti reuniunea internaţională a reprezentanţilor speciali şi a coordonatorilor care combat antisemitismul. Conferinţa principală a avut loc la Palatul Parlamentului şi a adunat reprezentanţi a peste 25 de ţări şi organizaţii internaţionale. După conferinţă, Guvernul a publicat o declaraţie care prezenta principalele sale teme ca fiind: asigurarea siguranţei şi securităţii comunităţilor evreieşti; aplicarea definiţiei de lucru a antisemitismului, susţinută de către Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului (IHRA); finanţarea cercetării, educaţiei şi comemorării Holocaustului; identificarea şi colectarea de date despre infracţiunile motivate de ură.
Institutul Wiesel a organizat în continuare cursuri de pregătire pentru profesori, activităţi educaţionale pentru elevi şi informări publice cu privire la Holocaust.
Istoricii şi experţii în Holocaust au menţionat că programa generală de istorie include puţine cursuri obligatorii despre istoria Holocastului în România. Cursul „Istoria evreilor – Holocaustul”, oferit la liceu, a rămas opţional.
În luna aprilie, Andrei Caramitru, un membru important al partidului Uniunea Salvaţi România a publicat pe pagina sa de Facebook un mesaj conform căruia Partidul Social Democrat este responsabil de „Holocaustul României”, care este mai grav decât cele petrecute în ţară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ulterior, Caramitru şi-a cerut scuze pentru mesajul publicat pe Facebook.
În data de 5 iulie, prim-ministrul în funcţie, Viorica Dăncilă a înfiinţat o comisie interministerială însărcinată cu elaborarea unei strategii de combatere a antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi discursului instigator la ură. Comisia este coordonată de către Ministerul Afacerilor Externe şi include reprezentanţi ai ministerelor Justiţiei, Afacerilor Interne, Educaţiei şi Culturii precum şi ai Institutului Wiesel. Până la sfârşitul anului comisia nu luase nicio măsură.
În conformitate cu angajamentul de a aplica recomandările raportului Comisiei Wiesel, guvernul a comemorat Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România pe 9 octombrie, ziua în care autorităţile române au început deportarea evreilor din ţară în Transnistria.
În data de 8 octombrie, preşedintele Iohannis a găzduit o ceremonie publică de promulgare a legii privind înființarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România. Legea a transferat o clădire deţinută de stat în centrul Bucureştiului, menită să găzduiască muzeul, către Institutul Wiesel, agenţia guvernamentală însărcinată cu organizarea muzeului. În cadrul ceremoniei, preşedintele Iohannis a subliniat contribuţia evreilor la dezvoltarea României moderne. În aceeaşi zi, premierul în funcţie Viorica Dăncilă a dat publicităţii o declaraţie în care aducea un omagiu victimelor Holocaustului. Institutul Wiesel a organizat o ceremonie de depunere de coroane la Memorialul Holocaustului din Bucureşti, pe 10 octombrie; fostul ministru al Afacerilor Externe Ramona Mănescu a susţinut o alocuţiune. Ceremonia nu s-a organizat pe 9 octombrie pentru a evita suprapunerea cu sărbătoarea Yom Kippur. În data de 2 mai, fostul premier Viorica Dăncilă a comemorat Yom HaShoah (Ziua Comemorării Holocaustului) participând la Marşul Internaţional al Vieţii, la Auschwitz. Pe 27 ianuarie, preşedintele Iohannis şi premierul în funcţie Viorica Dăncilă au publicat pe Facebook mesaje de cinstire a victimelor şi supravieţuitorilor Holocaustului.
România este stat membru al IHRA.
În data de 18 noiembrie, diplomaţi turci au întrerupt un eveniment religios organizat de comunitatea musulmană locală, întrerupând un vorbitor invitat şi împiedicându-l să îşi susţină alocuţiune pregătită. Liderii comunităţii musulmane au declarat că reprezentanţii guvernamentali prezenţi la eveniment nu au făcut nimic pentru a le apăra dreptul de a organiza evenimente aşa cum crede comunitatea de cuviinţă, însă nu au luat nicio măsură în urma incidentului. Potrivit membrilor comunităţii evreieşti şi altor observatori, sprijinul financial neadecvat oferit de autorităţi, în principal sub formă de salarii pentru imami, a făcut comunitatea musulmană vulnerabilă la radicalizare şi influenţe exterioare din partea unor ţări precum Turcia, Rusia şi Arabia Saudită.
Secțiunea III. Respectul societăţii pentru libertatea religioasă
Potrivit Martorilor lui Iehova, în mai multe zone ale ţării unii membri au continuat să întâmpine opoziţie la activităţile lor din partea preoţilor BOR. Ei au semnalat 14 incidente de ameninţare, abuz verbal şi incitare publică de către preoţi ortodocşi în Bucureşti şi în judeţele Bacău, Buzău, Brăila, Caraş-Severin, Dolj, Ialomiţa, Olt, Vaslui şi Vâlcea.
Într-unul dintre cazuri, o victimă şi Martorii lui Iehova au depus plângere penală pentru împiedicarea exercitării libertăţii lor religioase. În luna iunie, ancheta se afla pe rol la Parchetul Bacău.
Conform grupurilor religioase neortodoxe, preoţii BOR au continuat să nu le permită să-şi înmormânteze persoanele decedate în cimitirele BOR sau în cele publice sau au continuat să restricţioneze înmormântările solicitând ca ele să se facă în părţile izolate ale cimitirului sau să fie practicate ritualuri ortodoxe ca parte a serviciilor de înmormântare. Reprezentanţi ai Biserica Creştină După Evanghelie din România au spus că acest tip de cazuri au continuat să îi implice şi pe ei, deşi contactele locale nu au oferit întotdeauna detalii de teama unor represalii ale BOR. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a semnalat faptul că mai mulţi preoţi BOR nu le-au permis membrilor lor acces la cimitire pentru efectuarea ritualurilor de înmormântare.
Biserica Creştină după Evanghelie a semnalat în luna mai faptul că preotul romano-catolic din satul Eremitu, judeţul Mureş, nu a permis înmormântarea unui creştin evanghelic în singurul cimitir din localitate, deţinut de către Biserica Romano-Catolică. Persoana a fost înmormântată în altă localitate.
Potrivit liderilor greco-catolici, BOR şi autorităţile locale au blocat în continuare accesul Bisericii Greco-Catolice la cimitirul ortodox din Săpânţa, care aparţinuse anterior Bisericii Greco-Catolice.
În data de 26 februarie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a făcut publice rezultatele unui sondaj, conform căruia majoritatea românilor manifestă un nivel crescut de neîncredere în musulmani (68%), evrei (46%) şi alte minorităţi religioase (58%). Conform sondajului, 23% dintre participanţi refuză să fie prieteni cu membrii unei minorităţi religioase, în timp ce peste 60% au declarat că sunt de părere că musulmanii sunt periculoşi.
În luna ianuarie, Comisia Europeană a publicat un sondaj Eurobarometru special, privind percepţiile referitoare la antisemitism, elaborat pe baza interviurilor efectuate în decembrie 2018 în fiecare stat membru UE. Conform sondajului, 23% dintre locuitori consideră că antisemitismul reprezintă o problemă în România, iar 6% cred că ea s-a accentuat în ultimii cinci ani. Procentul celor care cred că antisemitismul reprezintă o problemă în cazul a nouă categorii diferite se prezintă astfel: negarea Holocaustului – 39%; în internet – 42%; graffiti antisemite sau vandalizări – 40%; exprimarea ostilităţii sau ameninţări la adresa evreilor în spaţii publice – 42%; profanarea cimitirelor evreieşti – 44%; atacuri fizice împotriva evreilor – 43%; antisemitism în şcoli şi universităţi – 40%; antisemitism în viaţa politică – 40%; antisemitism în presă – 39%.
În luna mai, Comisia Europeană a efectuat în fiecare stat membru UE un studiu referitor la percepţiile asupra discriminării şi a publicat rezultatele în luna septembrie. Potrivit concluziilor, 43% dintre participanţii la studiu consideră că discriminarea pe motive de religie sau credinţă este larg răspândită în România, în timp ce 51% au declarat că este rară; 77% nu ar fi deranjaţi de faptul că o persoană cu o religie diferită de majoritatea populaţiei ar ocupa cea mai înaltă funcţie politică din ţară. În plus, 86% au spus că nu ar fi deranjaţi să colaboreze strâns cu un creştin, iar 74% au declarat că nu ar fi deranjaţi să lucreze cu un ateu, 70% cu un evreu, 72% cu un budist şi 69% cu un musulman. Întrebaţi ce părere ar avea dacă copilul lor ar avea „o relaţie de dragoste” cu o persoană aparţinând diferitelor grupuri, 85% au spus că nu ar fi deranjaţi dacă partenerul ar fi creştin, 62% dacă ar fi ateu, 59% dacă ar fi evreu, 57% dacă ar fi budist şi 51% dacă ar fi musulman.
Instituţiile de presă private au continuat să îi prezinte pe refugiaţii musulmani ca ameninţare din pricina religiei lor. Un articol publicat în ziarul online evz.ro în luna martie menţiona că migranţii musulmani reprezintă o ameninţare letală pentru civilizaţia europeană şi că singurele alternative pentru europeni reprezintă războiul civil sau supunerea faţă de Islam. Teoriile conspiraţioniste şi discursul antagonist îndreptat împotriva musulmanilor au apărut în continuare frecvent în reţelele de socializare.
Materiale care promovau vederi antisemite şi îi slăveau pe legionari, precum şi mesaje care promovau negarea şi relativizarea Holocaustului au apărut în internet. În luna martie, pagina de internet ortodoxinfo.ro a publicat un articol care declara că prin sărbătoarea „Purim”, evreii se bucură să celebreze masacrarea a mii de copii.
Observatorii au semnalat că multe anchete ale actelor antisemite au fost închise după ce reprezentanţii instituţiilor de aplicare a legii au stabilit că suspecţii sunt fie minori fie persoane cu probleme psihice, aşadar nu sunt responsabili pentru acţiunile lor. În luna aprilie, autorităţile au închis un caz din 2008 împotriva unei persoane acuzate de pictarea de mesaje antisemite şi alte mesaje ofensatoare pe zidurile casei din copilărie a lui Elie Wiesel, din Sighetu Marmaţiei. Un psihiatru a concluzionat că suspectul nu este capabil să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale.
În data de 3 aprilie, presa a semnalat comiterea unor acte de vandalism în cimitirul evreiesc din oraşul Huşi, unde persoane au distrus zeci de pietre funerare. Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, Aurel Vainer a declarat că actele de vandalism reprezintă punctul culminant al unei serii de incidente antisemite petrecute la Huşi. Reprezentanţii instituţiilor de aplicare a legii au identificat trei suspecţi; în luna octombrie, ancheta se afla pe rol la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi nicio persoană nu fusese arestată până la finalul anului.
În luna octombrie, un caz ce implica distrugerea în 2017 a 10 pietre funerare dintr-un cimitir evreiesc din Bucureşti se afla încă la Parchet. Conform Ministerului Afacerilor Externe, a fost identificat şi anchetat un suspect pentru infracţiunea de profanare de morminte, însă până la sfârşitul anului nu s-au înregistrat progrese în acest caz. Organizaţiile evreieşti nu au comentat public cu privire la anchetă.
În luna decembrie, o anchetă privind mesajele antisemite şi de negare a Holocaustului pictate pe zidul exterior al unei sinagogi din Cluj-Napoca în 2017 era încă în curs. În decembrie 2018, Parchetul decisese că făptaşii nu pot fi identificaţi. Conform MAE, ancheta va fi reluată la descoperirea de noi indicii.
Secțiunea IV. Politica şi angajamentul Guvernului SUA
În luna mai, ambasadorul SUA pentru libertatea religioasă s-a întâlnit cu reprezentanţi guvernamentali, inclusiv cu secretarul de stat pentru culte, Victor Opaschi, cu ministrul de externe în funcţie Teodor Meleşcanu, cu vicepremierul în funcţie Ana Birchall şi cu parlamentari pentru a discuta despre antisemitism, comemorarea Holocaustului şi despre poziţia generală a Bisericii Ortodoxe în ţară.
În întâlniri cu secretarul general al guvernului, reprezentanţii Ambasadei SUA au continuat să atragă atenţia asupra ritmului lent al procesului de retrocedare a proprietăţilor religioase care implică membri ai comunităţii evreieşti şi şi-au exprimat susţinerea pentru propunerile grupului de ucru al WJRO pentru a sprijini accelerarea proceselor de retrocedare a proprietăţilor şi de acordare a pensiilor supravieţuitorilor Holocaustului. Reprezentanţii Ambasadei au discutat aceste subiecte şi cu alţi miniştri şi lideri politici.
În întâlniri cu preşedintele Iohannis, prim-ministrul Ludovic Orban şi alţi reprezentanţi ai guvernului, membrii Ambasadei şi-au exprimat sprijinul pentru înfiinţarea unui muzeu al istoriei evreilor şi al Holocaustului.
Ambasada a continuat să sprijine eforturile Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite de a obţine acces la arhivele naţionale ale României prin interacţiune cu diverse ministere şi agenţii. Reprezentanţii Guvernului SUA au continuat de asemenea să sprijine Institutul Wiesel în înfiinţarea unui muzeu al istoriei evreilor şi al Holocaustului din România, discutând despre proiect în întâlnirile avute cu funcţionari cheie, menţionându-l în discursurile publice şi prin participarea ambasadorului SUA în comisia consultativă a muzeului.
În cursul vizitei sale, ambasadorul SUA pentru libertatea religioasă s-a întâlnit cu lideri religioşi musulmani, protestanţi şi catolici, precum şi cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Daniel, Mitropolitul BOR Nifon şi Rabinul Şef al României, Rafael Shaffer. Ambasadorul SUA pentru libertatea religioasă a subliniat importanţa libertăţii religioase şi a lansat discuţii pentru o viitoare cooperare, inclusiv pentru stabilirea unui emisar pentru libertate religioasă în ţară.
Ambasadorul şi alţi reprezentanţi ai Ambasadei au continuat să aibă întâlniri cu lideri ai comunităţilor evreiască şi a musulmanilor pentru a discuta modalităţi de promovare a diversităţii religioase şi de oprire a discriminării religioase. De asemenea, diplomaţii Ambasadei au continuat să se întâlnească cu reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române pentru a discuta subiecte legate de libertatea religioasă şi toleranţă.
Ambasadorul a participat la mai multe evenimente de comemorare a Holocaustului la Bucureşti şi Sighet. În luna iunie, ambasadorul s-a adresat participanţilor la o conferinţă de comemorare a Holocaustului organizată de Guvernul României pentru a sublinia importanţa educaţiei în combaterea urii împotriva evreilor. În luna octombrie, la o ceremonie organizată cu ocazia Zilei naţionale a comemorării victimelor Holocaustului din România, organizată la Bucureşti, ambasadorul a luat atitudine împotriva atitudinilor, retoricii şi inidentelor antisemite din ţară şi a depus o coroană. Un înalt reprezentant al Ambasadei a susţinut un discurs la un eveniment de comemorare a Holocaustului la Iaşi.
Ambasada a folosit canalele de comunicare socială pentru a evidenţia respectarea libertăţii religioase şi a condamna incidentele antisemite. În luna aprilie, de exemplu, Ambasada a produs şi a publicat pe Facebook un clip video în care condamna incidentele antisemite, inclusiv vandalizarea mormintelor evreieşti din cimitirul de la Huşi. De asemenea, Ambasada a sprijinit în luna iulie organizarea şi a sponsorizat Turul de studiu Elie Wiesel, care a oferit studenţilor oportunitatea de a vedea cu proprii ochi ororile de la Auschwitz şi de a înţelege forţele politice, sociale şi culturale care au cauzat Holocaustul.
