Rezumat
Constituția interzice limitarea libertății de conștiință și religioase, precum și forțarea unui individ să adopte o credință religioasă contrară convingerilor sale. Constituția prevede că toate cultele sunt autonome față de stat, iar grupurile religioase au libertatea de a se organiza „conform propriilor lor statute”. Potrivit legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, statul recunoaște „rolul important” al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în istoria țării, însă recunoaște și rolul „celorlalte biserici și culte”. Legea stipulează o clasificare pe trei niveluri a organizațiilor religioase; în plus, asociațiile laice care doresc să desfășoare activități religioase se pot organiza în conformitate cu o prevedere separată a legii. Pe parcursul anului, Guvernul a aprobat patru solicitări de înregistrare a asociațiilor religioase. Grupările religioase au declarat că restricțiile menite să limiteze răspândirea COVID-19 au fost nedrepte, având în vedere că interzicerea deplasării în afara locuinței aplicată în luna martie prevedea o excepție pentru cazul deplasării către locul de muncă, însă excepția nu s-a aplicat și pentru deplasarea la lăcașurile de cult. În luna septembrie, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât că lipsa unui acord încheiat cu toate cultele religioase recunoscute cu privire la desfășurarea ceremoniilor religioase cu ocazia Sărbătorilor Pascale în condițiile în care restricțiile în vederea limitării răspândirii COVID-19 erau în vigoare a constituit discriminare. Consiliul a recomandat Ministerului Afacerilor Interne să dea dovadă de imparțialitate față de toate cultele religioase și să stabilească reguli nediscriminatorii pentru exercitarea libertății religioase. S-a semnalat în continuare ritmul lent al retrocedării proprietăților confiscate, în special către Biserica Greco-Catolică și comunitatea evreiască. În cursul anului, guvernul a respins 500 de solicitări de retrocedare a proprietăților religioase confiscate și a aprobat 83, comparativ cu 474 de solicitări respinse și 48 aprobate în 2019; din nou, nu a aprobat nicio solicitare pentru Biserica Greco-Catolică. În luna februarie, birourile permanente ale Senatului și Camerei Deputaților l-au numit pe parlamentarul Silviu Vexler în funcția onorifică de „Înalt Reprezentant al Parlamentului pentru combaterea antisemitismului, protejarea memoriei victimelor Holocaustului și dezvoltarea vieții evreiești”.
Anumite grupări religioase minoritare au continuat să raporteze, ocazional, faptul că preoții și adepții BOR le-au blocat accesul în cimitire. În luna iunie, Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună” a publicat un studiu cu privire la modul în care sunt percepute minoritatea romă și alte minorități etnice și religioase din țară, inclusiv cea evreiască. Constatările indică faptul că 44% dintre participanți au încredere foarte puțină sau deloc în evrei și că 30% ar accepta să aibă prieteni sau rude din rândul membrilor comunității evreiești. Unele instituții de presă private au prezentat grupurile minoritare ca pe o amenințare. În luna octombrie, un articol publicat de site-ul de știri activenews.ro menționa presupusa afiliere religioasă a mai multor reprezentanți oficiali ai guvernului, presupuși membri ai credinței Baha’i, unitariene, reformate, musulmane sau romano-catolice, și îi numea „talibani care prigonesc creștinii ortodocși”, pentru că au impus restricționări aplicabile activităților religioase, în vederea limitării răspândirii COVID-19. Conform unui studiu publicat de Institutul Wiesel în luna mai, mai multe articole publicate pe Internet afirmau că evreii sau statul Israel au fost vinovați pentru izbucnirea pandemiei COVID-19 și că au profitat de pe urma crizei sanitare.
Diplomații ambasadei au continuat să promoveze pe lângă guvern retrocedarea proprietăților și toleranța religioasă. Ambasadorul și un membru al conducerii ambasadei au participat la numeroase comemorări ale Holocaustului și au ținut discursuri în care condamnau antisemitismul. Prin pagina de Facebook, ambasada a evidențiat respectarea libertății religioase și a cinstit memoria victimelor Holocaustului. Ambasadorul s-a întâlnit cu liderii Bisericii Ortodoxe Române și ai comunității musulmane pentru a discuta moduri de promovare a libertății religioase și a dialogului între culte.
Secțiunea I. Demografia religioasă
Guvernul SUA estimează că România are o populație de 21,3 milioane de locuitori (estimare de la mijlocul anului 2020). Conform recensământului efectuat de Guvernul României în anul 2011, credincioșii ortodocși reprezintă 86,5% din populație, iar cei romano-catolici reprezintă aproape 5%. Conform recensământului, există aproximativ 151.000 de greco-catolici; aceștia estimează însă că numărul este de 488.000. Conform datelor furnizate de Biserica Greco-Catolică, de la efectuarea recensământului, un număr semnificativ de persoane ale căror familii au fost silite să se ascundă pe timpul regimului comunist și-au redescoperit rădăcinile și au aderat la Biserica Greco-Catolică. Printre celelalte grupări religioase existente în țară se numără: credincioșii ortodocși ruși de rit vechi, protestanții (inclusiv protestanții reformați, penticostalii, baptiștii, adventiștii de ziua a șaptea, evangheliștii luteranii şi evangheliștii de confesiune augustană), Cultul Mozaic, Cultul Musulman, Martorii lui Iehova, Credința Baha’i, Biserica lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, Budismul Zen, Familia (Copiii lui Dumnezeu), Federația Familiilor pentru Pace și Unificare în Lume (Biserica Unificării), Biserica Scientologică şi Societatea Internațională pentru Conștiința de Krishna. Ateii și persoanele „fără religie” reprezintă mai puțin de 1% din populație.
Conform recensământului din 2011, membrii Bisericii Creștine Ortodoxe Ruse de Rit Vechi se află în principal în Moldova și Dobrogea. 43.279 dintre cei 64.337 de musulmani identificați de recensământul din 2011 locuiesc în partea de sud-est a țării, în zona Constanței. Majoritatea greco-catolicilor trăiesc în Transilvania. Credincioșii protestanți și romano-catolici sunt localizați în principal în Transilvania. Etnicii ucraineni ortodocși și greco-catolici se află, în mare parte, în zona de nord a țării. Etnicii sârbi ortodocși se află în principal în Banat. Membrii Bisericii Apostolice Armene sunt concentrați în Moldova și în sudul țării. Membrii Bisericilor Protestante Reformată și Unitariană din Transilvania sunt, aproape toți, de etnie maghiară. Peste jumătate dintre membrii Bisericilor Romano-Catolică și Evanghelică Luterană din Transilvania sunt etnici maghiari. Aproximativ 40% din cei 3.400 de evrei din țară locuiesc în București.
Secțiunea II. Situația respectării de către guvern a libertății religioase
Cadrul legal
Constituția interzice limitarea libertății de gândire, opinie, conștiință sau religioasă, precum şi forțarea indivizilor să adopte o credință religioasă contrară convingerilor lor. Ea stipulează că toate cultele sunt autonome față de stat și au libertatea de a se organiza „conform propriilor lor statute”, în condițiile definite de lege. Legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor prevede recunoașterea de către stat a „rolului important” al Bisericii Ortodoxe Române, precum și rolul „celorlalte biserici și culte așa cum este recunoscut de istoria națională” a țării.
Conform Constituției, cultele sunt autonome și beneficiază de sprijin din partea statului, inclusiv în ce privește facilitarea asistenței religioase în armată, spitale, penitenciare, azile de bătrâni și orfelinate. Numai clericii din cultele religioase recunoscute pot fi angajați de guvern ca preoți militari sau preoți de penitenciar. Reglementările stipulează că personalul clerical din cadrul asociațiilor religioase pot primi acces în penitenciare de la caz la caz, în anumite condiții. Nu există reguli similare și pentru grupările religioase. Legea interzice autorităților publice și persoanelor juridice private să solicite declararea religiei, cu excepția recensământului.
Prevederile legii cultelor stipulează un sistem de clasificare pe trei niveluri: „culte religioase”, la nivelul superior, urmate de „asociații religioase” şi de „grupări religioase”, la nivelurile inferioare. Organizațiile din primele două niveluri superioare au statut de persoană juridică, în timp ce grupările religioase nu au. Asociațiile laice înființate în conformitate cu prevederi separate ale legii cu privire la asociații și fundații pot desfășura și ele activități religioase şi au statut de persoane juridice.
Conform legii, există 18 organizații cu statut de cult, toate deja existente la momentul intrării în vigoare a Legii cultelor, în 2006. Printre acestea se numără: Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Creștină Rusă de Rit Vechi (Ortodoxă), Biserica Reformată (Protestantă), Biserica Creștină După Evanghelie din România, Biserica Evanghelică Română, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România, Biserica Evanghelică Luterană din România, Biserica Unitariană, Cultul Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România, Biserica Apostolică Armeană, Cultul Mozaic, Cultul Musulman şi Organizația Religioasă “Martorii lui Iehova”.
În cazul altor organizații care doresc să obțină statutul de culte recunoscute, legea prevede că acestea trebuie să demonstreze 12 ani de activitate neîntreruptă din 2006 până în prezent. În aceste condiții, o asociație religioasă este eligibilă pentru a solicita statutul de cult dacă numărul de membri reprezintă cel puțin 0,1% din populație (aproximativ 20.120 de persoane).
Legea definește o asociație religioasă drept asociație cu cel puțin 300 de cetățeni care împărtășesc și practică aceeași religie, care a obținut statut de persoană juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor religioase instituit la grefa judecătoriei din circumscripția teritorială unde își are sediul central. Pentru a se înscrie, asociațiile religioase trebuie să furnizeze autorităților datele personale ale membrilor (de exemplu numele, adresa, CNP-ul și semnătura), pe care, conform legii, autoritățile nu le pot împărtăși altor instituții publice și nu le pot folosi în niciun alt mod. Pentru a funcționa ca asociații religioase, organizațiile au nevoie și de aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte, aflat în subordinea Cancelariei Prim-Ministrului.
Legea definește o grupare religioasă drept un grup de persoane care au aceeași credință. Grupările religioase nu trebuie să se înscrie pentru a practica o credință religioasă și nu au nevoie de aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a-și desfășura activitatea.
Asociațiile civile care desfășoară activități religioase funcționează ca asociații și fundații laice; cu toate acestea, ele nu au aceleași beneficii precum cultele sau asociațiile religioase. Aceste asociații nu necesită aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a-şi desfășura activitatea. Înscrierea lor intră sub incidența provederilor legale referitoare la înființarea fundațiilor, asociațiilor și organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri), care solicită un număr minim de trei membri. Acestor asociații civile nu li se solicită să furnizeze datele personale ale membrilor.
Conform Constituției, fiecare dintre cele 18 minorități recunoscute, inclusiv cea evreiască, are dreptul de a desemna un reprezentant în Camera Deputaților. Cu toate acestea, unei organizații i se cere să primească un număr de voturi echivalent cu 5% din numărul mediu de voturi la nivel național exprimate într-o circumscripție pentru alegerea unui deputat și orice cetățean, indiferent de afilierea religioasă, o poate vota. Lista organizațiilor cărora li se aplică aceste prevederi este limitată la cele care aparțin Consiliului Minorităților Naționale, format din organizații care sunt deja în Parlament.
Cultele religioase sunt eligibile pentru sprijin financiar şi alte forme de sprijin de stat. Ele au dreptul să predea ore de religie în școlile publice, să primească fonduri guvernamentale pentru construirea de lăcașuri de cult, pentru plata parțială a salariilor membrilor clerului cu fonduri de la buget, pentru difuzarea de programe religioase la radio şi la posturile de televiziune şi pentru obținerea de licențe de difuzare pentru propriile posturi. Conform legii, nivelul de finanțare primit de culte depinde de numărul de adepți raportat la ultimul recensământ, precum şi de „nevoile reale ale respectivului cult religios”, care nu sunt definite prin lege.
Asociațiile religioase nu primesc finanțare de stat și nu au dreptul de a preda ore de religie în școlile publice, însă atât acestea, cât și cultele sunt scutite de impozitarea veniturilor şi a clădirilor folosite în scopuri religioase, educaționale sau în alte scopuri sociale. Grupările religioase nu beneficiază nici de finanțare de stat, nici de scutire de impozitare.
Atât cultele, cât şi asociațiile religioase pot închiria sau deține proprietăți, pot publica sau importa literatură religioasă, pot desfășura activități de prozelitism, pot înființa școli şi spitale şi furniza servicii educaționale şi medicale, pot deține cimitire şi pot beneficia de scutiri de impozite pe veniturile şi clădirile folosite în scopuri religioase, educaționale şi alte scopuri sociale. Grupările religioase nu au statut de persoană juridică pentru a se putea implica în astfel de activități; cu toate acestea, ele își pot practica credințele religioase, inclusiv în public.
Asociațiile laice implicate în activități religioase se pot implica în activități de cult şi pot deține cimitire. Deși nu beneficiază de aceleași scutiri de impozite sau alte beneficii acordate cultelor şi asociațiilor religioase, ele pot beneficia de avantajele fiscale şi celelalte beneficii acordate asociațiilor şi fundațiilor civile.
Prevederile legale permit autorităților locale să finanțeze lăcașuri de cult şi școli teologice care aparțin cultelor, inclusiv să furnizeze fonduri pentru salariile personalului şi întreținerea clădirilor, renovarea şi conservarea sau construcția de lăcașuri de cult. Nu există prevederi similare pentru asociațiile religioase sau pentru alte asociații implicate în activități religioase; cu toate acestea, aceste asociații pot primi finanțare prin prevederile legale referitoare la asociațiile şi fundațiile civile.
Legea permite tuturor tipurilor de organizații religioase să-şi înmormânteze membrii decedați în cimitire care aparțin altor organizații religioase, cu excepția cimitirelor evreiești şi musulmane. Conform legii, persoanele care nu sunt musulmani sau evrei nu au dreptul de a fi înmormântate în cimitire evreiești sau islamice. Cimitirele publice trebuie să aibă secțiuni separate pentru fiecare cult religios, dacă acest lucru este solicitat de către cultele existente în localitate.
Legea permite clericilor cultelor recunoscute să ofere asistență religioasă militarilor. Acest lucru include posibilitatea clerului de a funcționa în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție şi Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale şi Administrației Naționale a Penitenciarelor. Prin intermediul a diferite alte dispoziții, clerul cultelor religioase recunoscute şi, în unele cazuri, al asociațiilor religioase, poate avea acces în spitale, orfelinate şi cămine de bătrâni pentru a desfășura activități religioase. Cultele şi asociațiile religioase pot desfășura activități în penitenciare cu acordul directorului unității de detenție.
Legea prevede retrocedarea proprietăților aparținând comunităților religioase confiscate între 1940 şi 1989, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al regimului comunist care a urmat, cu condiția ca respectivele proprietăți să se afle în posesia statului.
Conform legii, dacă o proprietate confiscată este folosită „în interes public”, de exemplu ca școală, spital sau muzeu şi este retrocedată fostului proprietar, actualilor ocupanți şi se permite să rămână în ea timp de 10 ani după decizia de retrocedare şi să plătească o chirie plafonată. Legea nu menționează retrocedarea generală a proprietăților folosite în prezent ca lăcașuri de cult de către o altă grupare religioasă.
Un statut separat privind repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice reglementează retrocedarea proprietăților Bisericii Greco-Catolice de către Biserica Ortodoxă Română. Hotărârile de retrocedare se iau de către o comisie mixtă ce include reprezentanți ai ambelor biserici şi se bazează pe „dorința credincioșilor din comunitățile care au în posesie aceste proprietăți.” Biserica Greco-Catolică poate apela la instanță dacă încercările de a obține retrocedarea proprietăților sale prin dialog nu sunt încununate de succes.
Legea stabilește un sistem de compensație bazat pe puncte pentru cazurile în care retrocedarea în natură nu este posibilă. Grupările religioase pot folosi punctele doar pentru a licita pentru alte proprietăți la licitațiile organizate de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI). Comisia validează şi deciziile de compensare ale altor autorități locale sau centrale, inclusiv pe cele ale Comisiei speciale de retrocedare (CSR), care ia decizii cu privire la solicitările de retrocedare depuse de către culte şi minoritățile naționale. Legea prevede un termen de 240 de zile în care solicitanții trebuie să prezinte probe suplimentare în cazurile lor, la cererea expresă a instituției însărcinate cu soluționarea solicitării lor. Dacă solicitantul nu respectă termenul, autoritatea administrativă poate respinge cazul. Autoritatea poate extinde termenul cu 120 de zile dacă solicitanții dovedesc că au făcut eforturi susținute pentru a obține probele, aflate de obicei în posesia altor autorități ale statului, dar nu au reușit acest lucru.
Legea anulează actele de „donație” forțată a proprietăților evreiești în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al epocii comuniste şi reduce sarcina probei pentru foștii proprietari sau urmașii lor pentru obținerea retrocedării. Legea desemnează actuala Federație a Comunităților Evreiești din România drept moștenitor legal al proprietăților evreiești comunitare confiscate și acordă prioritate solicitărilor private ale supraviețuitorilor Holocaustului. Legea nu cuprinde prevederi referitoare la proprietățile victimelor Holocaustului care nu au urmași sau pentru care nu s-au depus solicitări de retrocedare. Conform codurilor civile ale țării adoptate în perioada de după al doilea război mondial, proprietățile victimelor care nu au urmași sau pentru care nu s-au depus solicitări de retrocedare trec în proprietatea guvernului.
O lege adoptată în luna octombrie prioritizează despăgubirea supraviețuitorilor Holocaustului pentru imobilele confiscate în timpul regimului comunist. Conform legii, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății (ANRP) trebuie să emită un singur titlu de plată solicitanților cărora li se aprobă cererea și care sunt supraviețuitori ai Holocaustului, în comparație cu alți solicitanți care primesc despăgubirea eșalonat, pe o perioadă de cinci ani. Legea extinde accesul la procesarea prioritară a solicitărilor persoanelor care locuiesc în afara Uniunii Europene, care își pot dovedi statutul de supraviețuitori ai Holocaustului prin documente emise de o entitate desemnată de guvernul țării de reședință. Legea le mai dă dreptul proprietarilor inițiali și moștenitorilor să fie despăgubiți la nivelul prețurilor actuale de pe piață, nu la nivelul prețurilor pieței din 2013, așa cum se stipula într-o hotărâre de guvern anterioară.
Cetățenii români şi străini persecutați pe criterii etnice în perioada 1940-1945, între care, conform legii, sunt incluși și evreii, au dreptul să primească o îndemnizație lunară. Cuantumul acesteia variază în funcție de tipul de persecuție şi de durata acesteia. Îndemnizația poate fi acordată supraviețuitorilor şi membrilor familiilor acestora care nu mai sunt cetățeni români, astfel încât supraviețuitorii Holocaustului care sunt cetățeni americani și membrii familiilor lor au aceleași drepturi ca și cetățenii români.
O lege care a intrat în vigoare în 2019 permite supraviețuitorilor Holocaustului care locuiesc în alte țări şi care au dreptul la despăgubire în România să dovedească faptul că au fost victimele persecuției rasiale şi etnice prin documente oficiale eliberate de instituțiile țării de reședință. De asemenea, legea îi scutește pe supraviețuitorii Holocaustului care locuiesc în alte țări de obligația de a depune în persoană solicitările de acordare de compensații la casele de pensii din țară şi le permite să folosească alte modalități de comunicare pentru depunere, cum ar fi poșta electronică sau serviciile de curierat expres.
Conform legii, educația religioasă în școli este opțională, atât în școlile publice, cât şi în cele private. Fiecare dintre cele 18 culte recunoscute legal are dreptul să ofere în școli ore de religie bazate pe propriile învățături religioase. Cultele pot oferi ore de religie indiferent de numărul elevilor dintr-o școală care fac parte din acel cult. Legea permite excepții în cazul în care dreptul elevilor de a participa la orele de religie nu poate fi exercitat „din motive obiective”, fără a le specifica.
Conform legii, participarea elevilor la orele de religie nu este obligatorie. Părinții elevilor sub 18 ani trebuie să solicite participarea copiilor lor la orele de religie, în timp ce elevii de 18 ani sau peste pot solicita personal să participe la orele de religie. Deși în mod normal, elevul participă la școală la un curs bazat pe învățăturile religioase ale cultului căruia îi aparține, este de asemenea posibil ca elevul să participe la un curs de religie oferit de confesiunea de care aparține în afara sistemului școlar şi să depună o adeverință pentru a fi echivalat.
Profesorii de religie din școlile publice sunt angajați ai statului, însă fiecare dintre culte aprobă numirea şi continuitatea profesorilor de religie.
Legea interzice prozelitismul religios în școli. Dacă profesorii desfășoară activități de prozelitism, conducerea școlii stabilește sancțiunea corespunzătoare, în baza concluziilor unei comisii interne.
Legea stipulează că religia unui copil cu vârsta de 14 ani împliniți nu poate fi schimbată fără consimțământul copilului; de la vârsta de 16 ani, fiecare persoană are dreptul de a-şi alege religia.
Legea interzice discriminarea pe considerente religioase în toate domeniile vieții publice. Ea interzice de asemenea defăimarea religioasă şi generarea de conflicte pe considerente religioase, precum şi defăimarea publică adusă simbolurilor religioase. Pedepsele pot include amenzi ce variază de la 1.000 şi 100.000 de lei (250 -25.200 de dolari), depinzând dacă victima este o persoană sau o comunitate.
Conform amendamentelor la o lege care a intrat în vigoare în 2019, membrii cultului mozaic decedați sunt exceptați de la autopsie la cererea familiei sau a Federației Comunităților Evreiești, ori în cazul în care autoritățile stabilesc că decesul nu s-a petrecut în circumstanțe suspecte.
Conform legii, antisemitismul este definit ca percepție despre evrei care se exprimă sub forma urii antisemite, precum şi a discursului şi acțiunilor motivate de ură împotriva evreilor, care au drept țintă evreii, non-evreii sau bunurile acestora, instituții ale comunității evreiești sau lăcașuri de cult mozaic. Sancțiunile pentru promovarea publică de idei şi doctrine antisemite sau producerea şi distribuirea de simboluri antisemite variază între trei luni şi trei ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi, cum ar fi dreptul de a vota și de a candida la alegeri. Sancțiunile pentru înființarea de organizații antisemite variază între 3 şi 10 ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi.
Legea interzice înființarea de organizații fasciste, legionare (organizație fascistă din perioada interbelică), rasiste sau xenofobe pe care le definește în parte ca grupuri care promovează violența, ura din motive religioase sau naționalismul extremist, fără a defini ultimul termen. Pedepsele pentru înființarea unor astfel de organizații sunt cuprinse între 3 şi 10 ani de închisoare şi pierderea anumitor drepturi. Răspunderea penală este eliminată dacă persoana implicată în înființarea unei astfel de organizații informează autoritățile înainte ca organizația să-şi înceapă activitatea; pedepsele sunt înjumătățite dacă persoana ajută autoritățile în ancheta penală. Conform legislației, producerea, vânzarea, distribuirea, deținerea cu intenție de distribuire şi utilizarea de simboluri rasiste, fasciste, xenofobe şi legionare sunt de asemenea ilegale. Pedepsele sunt cuprinse între trei luni şi trei ani de închisoare.
Negarea publică a Holocaustului sau contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea acestuia într-un „mod evident”, stabilită de un judecător, se pedepsește cu închisoarea pe o perioadă cuprinsă între șase luni şi trei ani, sau cu amendă de până la 200.000 de lei (50.400 de dolari), în funcție de împrejurări. Promovarea publică a cultului persoanelor condamnate pentru genocid, crime împotriva umanității sau crime de război se poate solda cu amenzi sau închisoare pe o perioadă de trei luni până la trei ani sau de la șase luni până la cinci ani, în cazul săvârșirii faptei prin mijloace electronice. Aceleași pedepse se aplică şi promovării publice a ideilor, vederilor şi doctrinelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe.
Legea permite persoanelor care desfășoară activități religioase pentru organizații religioase recunoscute să intre şi să rămână în țară cu o viză de ședere pe perioadă extinsă. Solicitanții de viză trebuie să obțină aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte şi să prezinte dovezi că reprezintă organizații religioase înființate legal în țară. Secretariatul poate extinde aceste vize pe o perioadă de până la cinci ani.
Tara este parte a Pactului Internațional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice.
PRACTICI GUVERNAMENTALE
Guvernul a aprobat patru solicitări de obținere a statutului de asociație religioasă depuse în cursul anului, comparativ cu două solicitări aprobate în 2019. Solicitările aprobate au fost pentru Centrul Creștin Apostolic „Universal Reformat”, Asociația Belin Vale, Asociația Centrul Creștin Sfânta Treime, Asociația Uniunea Creștină Penticostală a Romilor Casa lui Iacov. În luna decembrie erau înregistrate ca asociații religioase 40 de entități cu diferite afilieri religioase, număr în creștere de la 36 în 2019.
Unele grupări religioase minoritare au declarat în continuare că cerința de a avea 300 de membri şi necesitatea de a furniza datele personale ale membrilor săi pentru înscrierea ca asociație religioasă este discriminatorie, pentru alte tipuri de asociații fiind nevoie de doar trei membri şi neexistând cerința de furnizare a datelor personale ale membrilor lor. Ele au continuat de asemenea să critice sistemul de clasificare a organizațiilor religioase pe trei niveluri.
În perioada 15 martie – 14 mai, în timpul stării de urgență declarate în vederea limitării răspândirii OVID-19, guvernul a interzis mai multe tipuri de evenimente publice, inclusiv slujbele bisericești publice. Printr-o ordonanță militară dată de Ministerul Afacerilor Interne în data de 17 martie s-au interzis activitățile religioase în spații închise. Printr-o ordonanță militară ulterioară, adoptată în data de 21 martie, s-a permis grupărilor religioase să țină slujbe în lăcașurile de cult, fără participarea publicului. Tot prin această ordonanță se permitea ca slujbele religioase private cum ar fi cele pentru botez, nunți și înmormântări să se țină în lăcașurile de cult, atât timp cât nu participau mai mult de opt persoane; la fel și în cazul împărtășaniei pentru pacienții spitalizați sau pentru persoanele bolnave aflate acasă. Ca urmare a unei ordonanțe militare adoptate în data de 24 martie, persoanelor li s-a interzis deplasarea în afara locuințelor, cu excepția unui număr limitat de motive, cum ar fi în scopul desfășurării activității profesionale, motive care nu au inclus activități religioase, inclusiv vizitarea lăcașurilor de cult sau a cimitirelor. Unii membri ai BOR au solicitat ridicarea restricțiilor aplicabile activităților religioase. În luna martie, părintele BOR Andrei Roșca a transmis o scrisoare guvernului prin care solicita redeschiderea bisericilor și spunea: „mă doare când magazinele sunt pline, dar Biserica e închisă; mă doare când piețele sunt pline, dar Biserica este goală.”
În luna aprilie, Președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, Viorel Iuga, a dat publicității o scrisoare deschisă prin care le cerea Președintelui și Primului Ministru să relaxeze restricțiile aplicabile activităților religioase.
În data de 14 aprilie Patriarhul BOR și Ministrul Afacerilor Interne au semnat un acord pentru a permite credincioșilor ortodocși să meargă la biserică în data de 17 aprilie (Vinerea Mare pentru ortodocși) și de 18 aprilie, să se împărtășească. Prin același acord, se mandatau reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române, poliția și personalul militar să distribuie Lumina Sfântă (ceremonia ortodoxă care presupune aprinderea lumânărilor și are loc de obicei în biserică)la locuințele credincioșilor, în data de 18 aprilie. Liderii partidului Uniunea Salvați România au declarat că acordul vine în detrimentul eforturilor de distanțare socială. Președintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România a solicitat anularea acordului, din motive care țin de sănătate publică și de discriminare împotriva protestanților și a romano-catolicilor, care nu au beneficiat de scutiri similare când au sărbătorit Paștele, cu o săptămână înainte. În data de 15 aprilie, Ministrul Afacerilor Interne a ajuns la un nou acord cu BOR, prin care se modificau prevederile esențiale ale versiunii inițiale, specificând că în Joia Mare, cei care vor distribui paștele (pâine sfințită cu apă și vin) și Lumina Sfântă în locuințele credincioșilor, pentru a evita deplasarea acestora la biserică, vor fi voluntarii și clerul, nu forțele de ordine. În data de 18 mai, guvernul a coborât nivelul de la stare de urgență la stare de alertă și a permis desfășurarea slujbelor religioase în aer liber. A fost permisă și desfășurarea slujbelor religioase în toate lăcașurile de cult, însă cu participarea a maximum 16 persoane. În data de 30 septembrie, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a examinat acordul încheiat în data de 14 aprilie între Patriarhul BOR și Ministrul de Interne și a stabilit că lipsa unui acord cu privire la sărbătorirea Paștelui, încheiat cu toate cultele religioase recunoscute, a constituit discriminare. Consiliul a recomandat Ministerului Afacerilor Interne să dea dovadă de imparțialitate față de toate cultele religioase și să stabilească norme nediscriminatorii pentru exercitarea libertății de a practica orice credință.
În urma interzicerii slujbelor bisericești publice, pentru a limita răspândirea COVID-19, televiziunea de stat TVR a început să transmită slujbele romano-catolice. În luna martie, reprezentanții grupului civic greco-catolic ACUM solicitaseră TVR să transmită Sfânta Liturghie greco-catolică. ACUM strânsese peste 1300 de semnături pe o petiție pe care și-a bazat solicitarea. În luna aprilie, TVR a transmis Sfânta Liturghie și alte slujbe greco-catolice.
În data de 5 octombrie, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a emis o hotărâre prin care stabilea că ceremoniile religioase se pot organiza numai pentru rezidenții municipalității unde are loc evenimentul și că se interzice persoanelor să participe la ceremonii religioase desfășurate in afara localității lor de reședință. Conform acestei decizii, persoanele care nu locuiau în orașul Iași nu puteau participa la tradiționala sărbătoare ortodoxă a Sfintei Parascheva și la pelerinajul la Iași, care a avut loc în data de 14 octombrie. În data de 9 octombrie, Patriarhul BOR a făcut o declarație publică în care spunea că interzicerea pelerinajelor este o măsură disproporționată, discriminatorie care s-a luat fără consultarea prealabilă a BOR. Conform relatărilor din presă, în timpul sărbătorii din 14 octombrie de la Iași, jandarmii au verificat documentele de identitate ale persoanelor care intenționau să se apropie de moaștele Sfintei Parascheva și au interzis accesul celor care nu locuiau în Iași. În urma protestului a câteva sute de persoane din ziua respectivă, jandarmii au permis accesul la moaște celor care nu locuiau în Iași. În data de 14 octombrie, Patriarhul BOR a declarat că acordarea dreptului de a se închina la moaștele Sfintei Parascheva numai locuitorilor din Iași a fost un eveniment „nemaiîntâlnit în istorie” și că sărbătoarea a fost prăznuită cu „tristețe”.
În data de 22 octombrie, Biserica Ortodoxă Română și Primăria Generală a Bucureștiului au semnat un acord pentru a permite locuitorilor Bucureștiului să participe la sărbătoarea ortodoxă a Sfântului Dimitrie, programată pentru data de 25-27 octombrie, în condițiile de criză sanitară cauzată de răspândirea COVID-19. În data de 11 noiembrie, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Constanța a aprobat aplicarea unor restricții legate de răspândirea COVID-19 mai multor tipuri de adunări publice și a interzis persoanelor fizice să participe la procesiuni religioase și pelerinaje în afara localității de reședință. Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul la Constanța, a contestat în instanță decizia comitetului județean invocând planurile de a organiza un pelerinaj cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei de pe 30 noiembrie, dar în data de 25 noiembrie, Tribunalul Constanța a respins capătul de cerere al Arhiepiscopiei. În data de 14 decembrie, Curtea de Apel București a dat o hotărâre nedefinitivă prin care se anulau reglementările incluse în hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență din data de 5 octombrie de a interzice participarea la sărbători religioase organizate în afara localității de reședință. În hotărâre, instanța a explicat că numai legile trecute prin Parlament pot restricționa libertatea religioasă și că decizia Comitetului Național pentru Situații de Urgență a fost discriminatorie având în vedere că a impus reglementări suplimentare pentru activitățile religioase comparativ cu alte activități care prezentau un nivel similar de risc pentru sănătate.
În luna octombrie, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins capătul de cerere al Primăriei Dărmănești, prin care se contesta jurisdicția comunei Sânmartin asupra cimitirului (conform recensământului din 2011, 99% din populația din Sânmartin este romano-catolică) și a soluționat litigiul legat de proprietate prin confirmarea dreptului de proprietate al comunei Sânmartin. Cimitirul a fost locul unde în 2019 au avut loc proteste pe fondul tensiunilor dintre etnicii maghiari și etnicii români cu privire la construirea unui monument și amplasarea crucilor în stil ortodox la mormintele în care se crede că se odihnesc predominant soldați catolici, maghiari, care au luptat în Primul Război Mondial. În data de 10 decembrie, Judecătoria Moinești a anulat o decizie a parchetului de clasare a anchetei incidentului de la cimitir și a dispus ca Parchetul Moinești să continue urmărirea penală pentru distrugerea proprietății, incitare la ură și discriminare și tulburarea liniștii publice. Conform informațiilor oferite de Biserica Greco-Catolică, BOR a continuat să îi refuze accesul la cimitirul BOR de la Săpânța, care anterior aparținuse Bisericii Greco-Catolice.
Liderii comunității Baha’i au continuat să caute alternative pentru îngroparea adepților decedați conform practicilor lor religioase. Conform spuselor reprezentanților credinței Baha’i, unele dintre practicile de înmormântare din cimitirele existente contravin tradiției Baha’i, așa că au preferat să aibă propriile locuri de îngropăciune. Comunitatea Baha’i a continuat să fie înregistrată ca asociație religioasă, nu cult, întrucât nu a reușit să îndeplinească cerințele minime cu privire la numărul de membri și activitate. În cursul anului, comunitatea Baha’i a semnalat faptul că a putut organiza o ceremonie funerară într-un cimitir public aflat sub autoritatea Primăriei Generale a Bucureștiului, în conformitate cu propriile tradiții. Deși reprezentanții oficiali ai cimitirului au încercat inițial să convingă familia să organizeze o înmormântare la care să participe un preot din cadrul BOR, în cele din urmă administrația cimitirului a aprobat ca ceremonia de înmormântare să aibă loc în conformitate cu tradiția Baha’i și cu dorința decedatului. Comunitatea Baha’i consideră că aceasta a fost o schimbare pozitivă, comparativ cu anii trecuți.
A continuat să se semnaleze ritmul lent al retrocedărilor proprietăților confiscate, în special către Biserica Greco-Catolică și comunitatea evreiască. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), agenția guvernamentală responsabilă cu administrarea procesului de retrocedare, a raportat că Comisia specială de retrocedare a aprobat 26 de cereri de retrocedare a unor „bunuri imobile” (teren sau clădiri) cultelor, a aprobat acordarea de despăgubiri în 57 de cazuri şi a respins alte 500 de cereri în cursul anului, comparativ cu cele 14 cereri de retrocedare, 57 de cazuri de acordare de despăgubiri aprobate şi 474 de cereri respinse în 2019. Toate cererile fuseseră depuse înainte de termenul din 2006. În 13 dintre cazuri, solicitanții şi-au retras cererile. Conform informațiilor oferite de către ANRP, numărul de cazuri evaluate de Comisia specială de retrocedare a crescut de la 777 în 2019, la 816.
Conform ANRP, cultele au înaintat apel în cazul a 62 de hotărâri înaintate de Comisia specială de retrocedare instanțelor în cursul anului, comparativ cu 63 în 2019. Biserica Romano-Catolică a înaintat 5 apeluri (4 în 2019); BOR a înaintat 12 (24 în 2019); Biserica Greco-Catolică a înaintat 16 (18 în 2019); Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană a înaintat 6 (4 în 2019); iar Comunitatea Evreiască a înaintat 7 (10 în 2019). Nu au existat informații referitoare la deciziile instanțelor în aceste cazuri.
În cursul anului, ANRP a examinat 557 de cereri depuse de către Biserica Greco-Catolică, față de 335 în 2019, însă nu a retrocedat nicio proprietate Bisericii şi nu a acordat despăgubiri în niciun caz. Reprezentanții Bisericii au semnalat că ANRP a respins toate cererile lor pentru că proprietățile aparțin acum BOR şi fac subiectul unei alte legi care face posibilă retrocedarea printr-o comisie mixtă ce include reprezentanți ai celor două Biserici și pe baza „dorinței credincioșilor din comunitățile care au în posesie aceste proprietăți”. În timpul regimului comunist, toate lăcașurile de cult şi casele parohiale au fost transferate BOR şi majoritatea celorlalte proprietăți (terenuri şi clădiri), statului. Conform reprezentanților Bisericii Greco-Catolice, până la sfârșitul anului nu s-au înregistrat progrese în ce privește formarea unei comisii mixte, deși Biserica Greco-Catolică a solicitat acest lucru în urmă cu 18 ani.
Biserica Greco-Catolică a continuat să semnaleze întârzieri în procesele de retrocedare. Reprezentanții Bisericii au declarat că pe parcursul anului nu au existat decizii ale instanțelor în cazurile de retrocedări către Biserica Greco-Catolică și că, în mai multe cazuri, comisiile autorităților locale responsabile de transferul dreptului de proprietate asupra anumitor terenuri către Biserica Greco-Catolică, ca urmare a unei decizii de retrocedare, nu au făcut acest lucru.
Grupul civic ACUM a continuat să ceară guvernului să creeze o entitate pentru combaterea discriminării religioase. În 2019, ACUM a publicat o scrisoare deschisă adresată Președintelui şi Prim-Ministrului României, prin care solicita acest lucru. Semnatarii scrisorii au declarat că la 30 de ani de la căderea comunismului, Biserica Greco-Catolică continuă să fie victima persecuției religioase începute în anii 1940. Potrivit ACUM, 90% dintre bisericile şi bunurile aparținând Bisericii Greco-Catolice confiscate în timpul regimului comunist nu au fost retrocedate; prin canalele sale de presă şi comunicare, BOR continuă să desfășoare o campanie împotriva greco-catolicilor; elevii greco-catolici sunt forțați să participe la orele de religie ortodoxă; cărțile de istorie şi publicațiile academice distorsionează sau minimizează importanța istoriei Bisericii Greco-Catolice; comemorările dedicate liderilor importanți din istoria țării care au fost greco-catolici a ignorat în mod deliberat afilierea religioasă; iar BOR nu a cerut iertare pentru colaboratorii Securității care au închis, torturat şi ucis preoți greco-catolici care au refuzat să se convertească la religia ortodoxă română. Până la finalul anului, autoritățile nu răspunseseră la scrisoare.
Retrocedarea unei proprietăți în Bixad, redată anterior Bisericii Greco-Catolice de către autorități, fapt confirmat de deciziile judecătorești anterioare, a continuat să fie amânată ca urmare a reînnoirii cererii de revendicare a proprietății de către Consiliul Județean Satu Mare în 2016. Cazul nu fusese soluționat până la sfârșitul anului.
Deși nu s-au emis încă norme de aplicare care să prioritizeze oficial cazurile de retrocedare ce implică supraviețuitori ai Holocaustului, ANRP a acordat prioritate unui număr de 163 de cereri primite. De la adoptarea legislației, ANRP a acordat supraviețuitorilor Holocaustului despăgubiri în 91 de cazuri, a respins cererile în 9 cazuri, iar în 63 de cazuri nu emisese încă o decizie până la sfârșitul anului.
Comisia specială de retrocedare a aprobat 21 de cereri din anii anteriori depuse de către Comunitatea evreiască – toate cu acordare de despăgubiri – şi a respins alte 45, față de 21, în aceeași perioadă a anului 2019. În alte 9 cazuri, comparativ cu 10 în 2019, solicitanții şi-au retras cererile. Grupările religioase au declarat că este dificil să obțină de la Arhivele Naționale documentația solicitată care să demonstreze dreptul de proprietate la timp pentru a respecta termenul de 120 de zile pentru înaintarea apelului. Fundația „Caritatea” a declarat că Comisia specială de retrocedări a evitat în continuare să-și asume responsabilitatea retrocedării și a preferat să paseze deciziile instanțelor, se pare că pentru a evita potențiale acuzații de luare de decizii pe baza unor revendicări ilegale. Fundația a continuat de asemenea să declare că procedura de soluționare a cererilor este excesiv de birocratică şi nerezonabilă, în special pentru că Comisia solicită adesea prezentarea a numeroase documente suplimentare, unele dintre acestea disponibile doar în arhivele statului, lăsând solicitanților evrei timp limitat pentru a respecta termenul final de 120 de zile pentru depunerea documentelor. „Caritatea” a declarat că accesul la arhivele de stat în care se află documentele necesare pentru procesul de retrocedare a fost în continuare dificil.
Conform Fundației „Caritatea”, până la data de 14 decembrie. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a emis 63 de aprobări finale a unor decizii în cursul anului. „Caritatea” a declarat că a contestat 40 dintre aceste decizii, întrucât sumele acordate ca despăgubire au fost semnificativ mai mici decât valoarea proprietății confiscate. Conform datelor furnizate de Fundația „Caritatea”, până la mijlocul lunii decembrie, 99 de decizii așteptau aprobarea finală, dintre acestea 33 fiind emise înainte de 2013.
Potrivit Eparhiei Reformate din Ardeal, au continuat întârzierile proceselor de retrocedare a proprietății în care aceasta este constituită parte. Informațiile oferite de eparhie indică faptul că în mai bine de 15 ani, CSR a analizat cereri care vizează 461 dintre cele 835 de proprietăți ale sale, confiscate în perioada comunistă. Eparhia a semnalat că din 2018 până în prezent CSR a respins cererile de retrocedare a clădirilor anterior deținute de școli aflate în subordinea Bisericii Reformate. Conform eparhiei, CSR a motivat că registrele de carte funciară, unele datând din secolul al XIX-lea, menționează școlile ca proprietari de drept, nu Biserica Reformată. Conform informațiilor furnizate de ANRP și de Ministerul Afacerilor Externe, din 2002 până în prezent, CSR a analizat 912 din cele 1.191 de cereri depuse de Biserica Reformată și a aprobat 512 solicitări de despăgubire sau retrocedare în natură.
Biserica Reformată a declarat că guvernul a continuat să respingă cererile lor de retrocedare motivând că entitățile înregistrate ca foști proprietari nu reprezintă bisericile actuale. Liderii bisericii au spus că regimul comunist a desființat fostele entități bisericești și a confiscat proprietățile acestora, așadar foștii proprietari nu mai există ca atare, dar bisericile contemporane, ca succesoare ale celor desființate, sunt de fapt aceleași entități ale căror proprietăți au fost confiscate de către regimul comunist. Douăzeci de cereri depuse de către Biserica Romano-Catolică au fost soluționate până la sfârșitul anului, comparativ cu 14 în 2019. Guvernul a acordat despăgubiri sau retrocedări în natură în 5 cazuri şi a respins 13 cereri, comparativ cu 8 şi respectiv 6 cereri în 2019. Guvernul a examinat 38 de cereri depuse de Biserica Reformată şi a respins alte 19, comparativ cu 6 şi respectiv 4 cereri, în 2019.
În cursul anului, circa 90% dintre elevi au continuat să participe la orele de religie oferite de BOR. Conform datelor unor ONG-uri şi asociații de părinți, acest lucru a continuat să fie rezultatul presiunii din partea BOR, precum şi al eșecului directorilor de școală de a oferi părinților alternative la orele de religie.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a semnalat faptul că, în urma unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, confirmată în luna iunie de Înalta Curte de Casație și Justiție, Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi i-a scutit pe studenții Adventiști de Ziua a Șaptea să susțină examene sâmbăta. Biserica a semnalat însă că altă entitate, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, a continuat să programeze examene sâmbăta, fără a oferi candidaților Adventiști de Ziua a Șaptea alternativa de a da examenele în altă zi.
Grupările religioase au semnalat că preoții militari au continuat să fie preoți ortodocși, cu excepția unui preot romano-catolic şi a unui pastor de la Alianța Evanghelică.
Potrivit Institutului Elie Wiesel, care a fost înființat de guvern, și a ONG-ului Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA), urmărirea penală a cazurilor de discurs antisemit şi negare a Holocaustului a continuat să fie o raritate. MCA a declarat că, în cursul anilor, persoanele care s-au implicat în acțiuni antisemite nu au fost trase la răspundere din punct de vedere legal. Tot MCA a mai spus că instituțiile de aplicare a legii nu au reușit să îi pună sub acuzare pe cei care au comis numeroase acte de vandalism în cimitire, sinagogi, monumente. Conform datelor statistice publicate de către guvern pentru prima jumătate a anului, Parchetul General avea 53 de cazuri nesoluționate, inclusiv cazuri privind discursuri fasciste, comparativ cu 42, în aceeași perioadă a anului 2019. Potrivit Institutului Wiesel, multe dintre acestea includeau elemente antisemite. Dintre aceste cazuri, Parchetul a pus sub acuzare sau a încheiat acorduri de recunoaștere a vinovăției în 2 cazuri și a clasat 10 cazuri; nu erau disponibile informații despre natura cazurilor. În data de 20 octombrie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a clasat un caz din 2014 îndreptat împotriva liderului autoproclamat al organizației antisemite Mișcarea Legionară, motivând că punerea sub acuzare a suspectului nu este în interesul public, că purtarea sa a avut impact limitat și nu a generat violență sau daune materiale. Conform informațiilor furnizate de Institutul Wiesel, acuzațiile vizau utilizarea în public de simboluri fasciste, rasiste și xenofobe. În perioada 1940-1941, Mișcarea Legionară a adoptat legislație antisemită și a coordonat numeroase atacuri antisemite, inclusiv Pogromul de la București din 1941. Instanța urma să analizeze decizia procurorului în luna ianuarie 2021.
În luna februarie, birourile permanente ale Senatului și Camerei Deputaților l-au numit pe parlamentarul Silviu Vexler în funcția onorifică de „Înalt Reprezentant al Parlamentului pentru combaterea antisemitismului, protejarea memoriei victimelor Holocaustului și dezvoltarea vieții evreiești”. În luna octombrie, Vexler a declarat că la Curtea Militară de Apel București fusese respinsă o solicitare de revizuire a hotărârii judecătorești din anii ’40, prin care instanța constata că fostul general Nicolae Macici era vinovat de crime de război. Potrivit relatărilor din presă, instanța a concluzionat că nu există fapte sau împrejurări recent descoperite care să justifice redeschiderea cazului. După spusele istoricilor și ale membrilor Comunității evreiești, Macici a coordonat uciderea a zeci de mii de evrei, în 1941, în timpul masacrului de la Odessa. La ceremonia de comemorare a victimelor Holocaustului din data de 9 octombrie, Silviu Vexler a declarat că decizia Curții Militare de Apel București a constituit un pas pozitiv.
Institutul Wiesel a semnalat că anumite autorități locale au numit în continuare străzi, organizații, școli şi biblioteci după persoane condamnate pentru crime de război comise în perioada nazistă sau pentru crime împotriva umanității şi au permis construirea de statui şi busturi înfățișând persoane condamnate pentru crime de război. Conform institutului, mai multe orașe şi localități au numit în continuare străzi după Ion Antonescu, dictatorul român din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, răspunzător pentru Holocaustul din România, iar anumite autorități locale au refuzat să schimbe numele în ciuda cererilor institutului. În luna iunie, Consiliul Local Râmnicu Sărat din județul Buzău a modificat denumirea străzii din „Ion Antonescu” în „General Nicolae Ciupercă” – persoană care a luptat în ambele războaie mondiale. Cu toate acestea, autoritățile locale din Cluj-Napoca au ales să nu schimbe denumirea unei străzi numite în 2017 după Radu Gyr, comandant al Mișcării Legionare şi apologet al antisemitismului, condamnat pentru crime de război pentru „contribuția la scopurile politice ale hitlerismului şi fascismului”.
Institutul Wiesel a continuat să organizeze numeroase activități educaționale în mediul virtual pentru elevi și studenți, să informeze publicul cu privire la Holocaust și a publicat numeroase materiale didactice despre istoria Holocaustului din România pe pagina de internet a instituției. În luna iunie, Ministerul Educației a publicat pe pagina sa de internet Recomandările Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA) cu privire la activitățile de predare și învățare despre Holocaust, pentru ca profesorii și instructorii de curs să le poată folosi atunci când predau despre Holocaust. Istoricii şi experții în Holocaust au menționat că programa generală de istorie include puține cursuri obligatorii despre istoria Holocaustului în România. Însă, conform datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, programa obligatorie pentru clasele primare, gimnaziale și de liceu a inclus referințe explicite la Holocaust sau la alte subiecte mai generale care au dat posibilitatea profesorilor să predea despre Holocaust. Cursul „Istoria evreilor – Holocaustul”, oferit la liceu, a rămas opțional, iar în anul școlar 2019-2020 au participat 3.209 elevi .
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, o comisie interministerială înființată în 2019 și însărcinată cu elaborarea unei strategii naționale de combatere a antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi discursului instigator la ură s-a întrunit de câteva ori pe parcursul anului și a întocmit o propunere de strategie. Comisia este coordonată de Ministerul Afacerilor Externe şi include reprezentanți ai Ministerelor Justiției, Afacerilor Interne, Educației şi Culturii precum şi ai Institutului Wiesel. În data de 9 octombrie, Ministerul Afacerilor Externe a publicat electronic propunerea de strategie și un plan de acțiune, în vederea dezbaterii publice. Printre obiectivele declarate ale strategiei s-au numărat îmbunătățirea protecției grupurilor vulnerabile la antisemitism, promovarea toleranței în societate și a tenacității împotriva antisemitismului, precum și continuarea și extinderea programelor internaționale de combatere a antisemitismului. Principalele puncte de acțiune au inclus: elaborarea unei metodologii care să permită identificarea infracțiunilor motivate de ură, efectuarea de sondaje pentru a evalua cât de în siguranță se simt evreii și percepția societății cu privire la antisemitism și xenofobie, evaluarea programelor educaționale destinate ofițerilor de poliție și de informații, precum și publicului larg, cu privire la combaterea antisemitismului și înființarea unor programe de studii postuniversitare referitoare la combatere antisemitismului și a xenofobiei.
În conformitate cu angajamentul de a aplica recomandările raportului Comisiei Wiesel, guvernul a marcat, din nou, Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România pe 9 octombrie, ziua în care autoritățile române au început deportarea evreilor din țară în Transnistria. Pentru a marca evenimentul, Președintele Klaus Iohannis a dat o declarație publică în care a omagiat victimele Holocaustului și a condamnat antisemitismul și discursul instigator la ură din prezent. Institutul Wiesel a organizat o ceremonie de depunere de coroane la Memorialul Holocaustului din București, la care Primul-ministru Ludovic Orban a ținut o alocuțiune și a afirmat că este datoria țării să comemoreze victimele Holocaustului și să combată extremismul și fundamentalismul. În data de 27 ianuarie, Președintele Iohannis a organizat o ceremonie publică în timpul căreia i-a decorat pe supraviețuitorii romi ai Holocaustului și și-a reînnoit angajamentul de a combate antisemitismul și a păstra vie amintirea Holocaustului.
În luna august, guvernul a alocat fonduri suplimentare Institutului Wiesel pentru dezvoltarea unui viitor Muzeu al Istoriei Evreilor și al Holocaustului. În luna octombrie, Institutul Wiesel a lansat licitație publică pentru proiectul clădirii și al expoziției permanente ale muzeului.
În lunile septembrie și decembrie, autoritățile locale din satele Ilva Mare și Târlișua, din județul Bistrița-Năsăud, au organizat ceremonii de dezvelire a unor monumente ridicate în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial și au invitat preoți ai Bisericii Ortodoxe Române să țină slujbe religioase. Credincioșii greco-catolici au criticat evenimentele, spunând că nu au fost invitați și preoți greco-catolici, în ciuda faptului că majoritatea copleșitoare a localnicilor din cele două sate, inclusiv eroii comemorați, au fost credincioși greco-catolici până în 1948.
Secretariatul de Stat pentru Culte a finanțat publicarea mai multor cărți despre istoria și patrimoniul grupărilor religioase din țară, inclusiv, dar fără a se limita la evrei, adventiști de Ziua a Șaptea și baptiști.
Guvernul a aprobat majorarea salariilor imamilor, care a intrat în vigoare în luna mai. În anii precedenți, membrii comunității musulmane şi alți observatori au declarat că sprijinul financiar neadecvat oferit de autorități, în principal sub formă de salarii pentru imami, a făcut comunitatea musulmană vulnerabilă la radicalizare şi influențe exterioare din partea unor țări precum Turcia, Rusia şi Arabia Saudită.
România este stat membru al IHRA (Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului).
Secțiunea III. Respectul societății pentru libertatea religioasă
Conform grupărilor religioase neortodoxe, preoții BOR au continuat să nu le permită să-şi înmormânteze persoanele decedate în cimitirele BOR sau în cele publice sau au continuat să restricționeze înmormântările solicitând ca ele să se facă în părțile izolate ale cimitirului sau să fie practicate ritualuri ortodoxe ca parte a serviciilor de înmormântare. Reprezentanți ai Bisericii Creștine După Evanghelie din România au spus că acest tip de cazuri i-au implicat şi pe ei, deși observatorii locali nu au oferit întotdeauna detalii de teama unor represalii ale BOR.
Potrivit liderilor greco-catolici, BOR şi autoritățile locale au blocat în continuare accesul Bisericii Greco-Catolice la cimitirul ortodox din Săpânța, care aparținuse anterior Bisericii Greco-Catolice.
În data de 10 septembrie, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a publicat un raport care oferă un rezumat al datelor legate de incidente antisemite înregistrate în statele membre în perioada 2009-2019. Conform raportului, în țară, Parchetul General a înregistrat 16 incidente antisemite în 2019, comparativ cu 13 în 2018. Potrivit datelor furnizate de Direcția de Investigații Criminale a Ministerului de Afaceri Interne, în 2019 au avut loc 2 cazuri de părtinire antisemită, comparativ cu 7 cazuri în 2018.
Conform raportărilor Consiliului Superior al Magistraturii, în 2018, pe rolul instanțelor erau înregistrate 76 de dosare cu „motivare antisemită” în faza procedurală de „judecată în primă instanță”. Dintre acestea, 55 de cazuri au fost soluționate, iar 34 de persoane condamnate. La momentul publicării raportului, numărul de cazuri „cauzate de antisemitism” înregistrate în 2019 nu fusese publicat.
În luna iunie, ONG-ul Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună” a dat publicității un studiu despre modul în care sunt percepuți în țară romii și alte minorități etnice și religioase, inclusiv evreii. Conform rezultatelor studiului, 10% dintre respondenți ar accepta evrei ca rude și 20% ca prieteni; 44% nu prea au sau nu au deloc încredere în evrei; 13% ar accepta să fie vecini cu evrei, 15% ar accepta evrei ca locuitori în același oraș și 31% ca rezidenți ai țării. Conform datelor furnizate de Institute for Jewish Policy Research de la Londra, populația evreiască a României a scăzut cu aproximativ 87% față de nivelul din 1970.
Unele instituții de presă private au prezentat grupurile minoritare ca pe o amenințare. În luna octombrie, un articol publicat de site-ul de știri activenews.ro menționa presupusa afiliere religioasă a mai multor reprezentanți oficiali ai guvernului, presupuși membri ai credinței Baha’i, unitariană, reformată, musulmană sau romano-catolică, și îi numea „talibani care prigonesc creștinii ortodocși”, pentru că au impus restricționări aplicabile activităților religioase, în vederea limitării răspândirii COVID-19. O postare de pe pagina dintr-o rețea de socializare a instituției de presă, prin care se promova articolul, argumenta că unul dintre oficialii însărcinați cu atribuții de a propune restricții împotriva răspândirii COVID-19 este adept al credinței Baha’i. Textul postării descria adepții Baha’i ca pe un grup care „dorește desființarea tuturor religiilor”. Comunitatea Baha’i a semnalat că mai multe instituții de presă au publicat articole ofensatoare la adresa membrilor credinței Baha’i și despre afilierea la credința Baha’i a mai multor persoane publice.
Materiale care promovau puncte de vedere antisemite şi îi slăveau pe legionari, precum şi mesaje care promovau negarea şi relativizarea Holocaustului, au continuat să apară pe internet. În luna martie, revista de pe internet Art-emis.ro a publicat un extras dintr-o carte, care susținea că oameni de afaceri evrei preluaseră fraudulos mai multe companii românești, inclusiv o pagină de internet, care, potrivit textului cărții, promova pornografia în rândul copiilor. Cartea mai susținea că evreii consideră că nu au datoria de a da dovadă de comportament moral față de cei care nu sunt evrei. Conform unui studiu publicat de Institutul Wiesel în luna mai, mai multe articole publicate în mediul virtual susțineau că evreii sau statul Israel sunt răspunzători pentru izbucnirea pandemiei COVID-19 și profită de pe urma crizei sanitare. În unul dintre articolele citate în studiu se spunea că „evreii care dețin companiile farmaceutice din întreaga lume” profită de pe urma izbucnirii pandemiei COVID-19, iar un alt articol amintea faptul că focarele de COVID-19 au fost create de „bioterorismul israelian”.
În luna septembrie, presa a relatat cazul unor mesaje antisemite vopsite pe gardul unei rude a unui candidat la funcția de primar din satul Dornești, județul Suceava. Mesajele includeau numele candidatului, o svastică și o insultă antisemită. Prefectul județului Suceava a dat o declarație prin care condamna incidentul, catalogându-l ca act de exprimare a antisemitismului și solicita autorităților din domeniul aplicării legii să deschidă o anchetă.
Institutul Wiesel a anunțat că în luna mai, două persoane s-au filmat în timp ce puneau o mască statuii lui Elie Wiesel din București și spuneau că el este răspunzător pentru răspândirea unui virus care a distrus vieți și a avut un efect catastrofic asupra istoriei și societății României; cei doi sugerau că activitatea lui Elie Wiesel de promovare a drepturilor omului și de combatere a antisemitismului este echivalentă cu coronavirusul care a generat o criză sanitară. Institutul Wiesel a depus plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, însă până la finalul anului, Consiliul nu se pronunțase.
Potrivit relatărilor din presă, în luna septembrie, niște persoane neidentificate au spart plăcile de marmură ale unui monument ridicat în memoria celor aproximativ 7.500 de evrei din Târgu Mureș, aflat în nordul țării, care au fost transportați în lagărele de concentrare.
Observatorii au semnalat că multe anchete ale actelor antisemite au fost închise după ce reprezentanții instituțiilor de aplicare a legii au stabilit că suspecții sunt fie minori fie persoane cu probleme psihice, așadar nu răspund pentru acțiunile lor.
Conform datelor furnizate de Parchetul General, în 2020 au fost raportate 18 incidente antisemite, comparativ cu 16 în 2019 și 13 în 2018. La finalul anului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a continuat anchetarea a trei suspecți despre care se credea că au fost implicați în vandalizarea a zeci de pietre funerare din cimitirul evreiesc din orașul Huși, în 2019. Președintele Federației Comunităților Evreiești a declarat că actele de vandalism reprezintă punctul culminant al unei serii de incidente antisemite petrecute la Huşi. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, instituțiile din domeniul aplicării legii au efectuat o anchetă pentru a stabili modul în care au fost vandalizate pietrele funerare; până la finalul anului nu s-au făcut arestări.
În luna ianuarie, procurorii au închis un caz ce implica distrugerea în 2017 a 10 pietre funerare dintr-un cimitir evreiesc din București. Conform datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, procurorii au retras acuzațiile împotriva mai multor suspecți minori, deoarece unul dintre ei avea capacitate de exercițiu restrânsă, iar ceilalți erau prea tineri pentru a fi puși sub acuzare. Procurorii au stabilit că minorii nu au fost provocați de terți și acțiunile lor nu au fost motivate de antisemitism sau xenofobie.
Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA) a semnalat faptul că unele magazine online vindeau obiecte, cărți – inclusiv „Protocoalele Înțelepților Sionului”, și alte publicații care promovează mesaje antisemite.
Potrivit adepților greco-catolici, unele arhiepiscopii ale Bisericii Ortodoxe Române au distorsionat istoria Bisericii Greco-Catolice în mesajele lor publice. Credincioșii greco-catolici au afirmat că pe paginile de internet ale protopopiatelor Bistrița, Năsăud și Beclean, din nordul țării, BOR prezenta informații istorice despre mai multe biserici greco-catolice care au fost transferate Bisericii Ortodoxe Române, fără a menționa faptul că respectivele biserici și unii dintre preoții anteriori sau fondatorii acestora fuseseră greco-catolici. În luna august, Arhiepiscopul Greco-Catolic de la Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu a declarat public că reprezentanții oficiali ai Bisericii Ortodoxe Române plănuiesc să dărâme și să repoziționeze o fostă biserică greco-catolică aflată la Mânăstirea Nicula care aparținuse Bisericii Greco-Catolice înainte să fie transferată către BOR, în timpul regimului comunist. Episcopul Crihălmeanu a afirmat că astfel de măsuri fac parte dintr-un plan intenționat de a distruge urmele istoriei Bisericii Greco-Catolice. Un purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Cluj a Bisericii Ortodoxe Române a dat publicității o declarație conform căreia biserica respectivă urma să fie consolidată și supusă unui „proces rațional de reconstruire.”
Secțiunea IV. Politica şi angajamentul Guvernului SUA
Reprezentanții Ambasadei SUA au continuat să facă lobby pentru îmbunătățirea proceselor de retrocedare a proprietății. Ambasadorul a avut întâlniri cu oficialități din guvern pentru a evidenția importanța libertății religioase, în special în contextul acuzațiilor că anumite reacții la pandemie au contribuit la lipsa toleranței religioase.
Ambasadorul și alți reprezentanți ai Ambasadei SUA au continuat să organizeze întâlniri cu liderii comunităților musulmane și evreiești pentru a discuta modurile prin care se poate promova diversitatea religioasă și se poate limita discriminarea pe criterii de religie. Diplomații ambasadei au continuat să se întâlnească și cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române pentru a discuta aspecte care țin de libertatea religioasă și toleranța și au încurajat BOR să ia legătura cu celelalte comunități religioase pentru a aborda împreună problemele sociale.
În luna ianuarie, Ambasadorul a participat la un eveniment organizat de Federația Comunităților Evreiești dedicat comemorării Pogromului de la București, din 1941. În luna octombrie, la o ceremonie cu ocazia Zilei Naționale pentru Comemorarea Victimelor Holocaustului, organizată la București, un membru al conducerii ambasadei a vorbit despre importanța educației și a comemorării victimelor Holocaustului și a depus o coroană funerară. Pe durata primăverii, reprezentanții ambasadei au participat la o serie de discuții în mediul virtual cu studenți de liceu din toată România, la care s-a dezbătut și subiectul libertății religioase.
Ambasada a folosit canalele de comunicare socială pentru a evidenția respectarea libertății religioase și a sublinia importanța combaterii antisemitismului, dar și pentru a cinsti memoria victimelor Holocaustului. În luna iunie, de exemplu, ambasada a postat pe Facebook mesaje despre aniversarea Pogromului de la Iași din 1941 și despre deportările evreilor din nordul Transilvaniei. De asemenea, ambasada a contribuit la organizarea şi a sponsorizat, în luna iulie, Turul de studiu Elie Wiesel, eveniment anual care a oferit studenților oportunitatea de a participa la numeroase cursuri virtuale și de a înțelege forțele politice, sociale şi culturale care au cauzat Holocaustul.
