Domnule Ciprian Necula, doamnă Timea Junghaus, domnule director general Ernest Oberländer-Târnoveanu, stimaţi secretari de stat, doamnă consilier de stat, colegi din corpul diplomatic, Excelenţele voastre, distinşi invitaţi, doamnelor şi domnilor,
Dacă ne gândim la istoria Statelor Unite ale Americii şi la istoria României, din nefericire împărtăşim o trăsătură comună, un capitol comun: în ambele noastre ţări, atât în România, cât şi în Statele Unite, timp de câteva secole, sclavia a fost instituţionalizată.
Sărbătorim în această lună sfârşitul sclaviei în România în 1856. Aveau să treacă încă şapte ani până la adoptarea de către Statele Unite a unei măsuri similare şi emanciparea sclavilor din întreaga ţară, la 1 ianuarie 1863.
Desigur, discriminarea care a fost o trăsătură foarte, foarte puternică a sclaviei în ambele ţări, nu a dispărut imediat după abolirea legală a acestui îngrozitor sistem. În Statele Unite, afro-americanii, americanii de culoare nu au primit drepturi depline decât la peste un secol de la sfârşitul legal al sclaviei odată cu emanciparea sclavilor. Chiar şi în prezent, afro-americanii prezintă cea mai mare rată a şomajului, cel mai mic număr de proprietari de locuinţe, cel mai mare număr de persoane aflate în arest, trăsături care sunt probabil consecinţa discriminării continuate din Statele Unite. În mod similar, în România, deşi sclavia a fost abolită în urmă cu 162 de ani, iar romii reprezintă acum o minoritate recunoscută legal nu doar în România, ci şi în Uniunea Europeană, cred totuşi că trebuie să recunoaştem cu toţii că romii din România continuă lupta pentru acces la educaţie, angajare, locuinţe, ceea ce sugerează că dorinţa de incluziune socială deplină nu s-a realizat încă în totalitate.
Felicit fundaţia European Roma Institute for Arts and Culture. Felicit şi încurajez institutul în ceea ce doreşte să întreprindă astăzi aici: să examineze amănunţit contribuţiile depline pe care le-au avut romii la economia românească, aşa cum menţiona domnul Oberländer, la ştiinţa din România şi, desigur, foarte, foarte bogata contribuţie la cultura României.
Cred că există o altă paralelă cu Statele Unite prin faptul că facem acest lucru acum, la centenarul unirii României. În 1976, Statele Unite au sărbătorit 200 de ani de la proclamarea Declaraţiei de Independenţă şi de la crearea Statelor Unite ale Americii ca republică independentă. În acel context, preşedintele Gerald Ford a înfiinţat Luna istoriei afro-americane, pe care o sărbătorim chiar acum, în februarie. În fiecare an, această lună oferă SUA posibilitatea de a celebra contribuţiile avute de americanii de culoare, de afro-americani la politica, economia şi cultura americană. În 1976, preşedintele Ford a evidenţiat contribuţiile impresionante avute de americanii de culoare în societatea şi cultura americană şi a subliniat că lupta pentru „libertate şi recunoaşterea drepturilor individuale a fost esenţa revoluţiei noastre”.
El a vorbit şi despre faptul că sărbătorirea celor 200 de ani ar trebui folosită ca „oportunitate de a cinsti realizările adesea trecute cu vederea ale americanilor de culoare în fiecare domeniu şi pe tot parcursul istoriei Statelor Unite”.
În acest spirit, doresc să încurajez institutul şi pe noi toţi nu doar să ne amintim că este potrivit să analizăm contribuţia deplină a romilor la istoria, economia şi cultura României, ci şi să profităm de acest an centenar, când România îşi sărbătoreşte unitatea, pentru a sublinia importantele contribuţii ale romilor în România.
Aşadar, felicitări şi vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la evenimentele de astăzi.
